Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 333
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier - -
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de SC SRL prin reprezentant legal și respectiv de împotriva deciziei civile nr. 135/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții-intimați SC SRL, avocat pentru intimatul-recurent, lipsă fiind reprezentantul intimatei SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile au fost citate cu mențiunea de a răspunde la excepția nulității recursului formulat de și la aspectul privind admisibilitatea căii de atac, față de valoarea obiectului pricinii deduse judecății.
Instanța acordă cuvântul părților asupra
Avocat arată că nu poate fi vorba de inadmisibilitate recursului, trebuie verificat obiectul pricinii, în cauză este vorba de două capete de cerere grănițuirea și ridicarea unor construcții. Aceste capete de cerere sunt nepatrimoniale, nu pot fi evaluabile în bani.S-au formulat motive de apel, apoi motive de recurs ce trebuie verificate de instanță.
Precizează că grănițuirea este un capăt de cerere distinct, în general o acțiune în grănițuire este independentă, orice proprietar poate solicita stabilirea granițelor fără să formuleze o acțiune în revendicare.
Solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, acesta a fost formulat în mod legal, există două capete de cerere independente de cererea de revendicare.Nu este îndeplinită nici o condiție pentru a fi introdusă o acțiune în grănițuire dacă s-ar stăpâni o altă suprafață de teren a altui proprietar.
Avocat solicită a se avea în vedere cele precizate și în scris. Arată că, deși instanța a ridicat problema aspectului privind admisibilitatea căii de atac, aceasta se poate reaprecia, a stabili linia de hotar nu este o acțiune patrimonială și nu este legată de alte capete litigioase.Acțiunea de față, nepatrimonială, urmează calea legală a recursului.
Solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului și parcurgerea criticilor legate de celelalte aspecte invocate.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind admisibilitatea căii de atac exercitate.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 2435/30.12.2006 a Judecătoriei Pașcanis -a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată de pârâta reclamantă SC " " SRL.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC " " SRL
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul pârât, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă SC " " SRL.
S-a dispus obligarea pârâtei reclamante SC " " SRL să lase reclamantului - pârât în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 67,427. teren situat în intravilan Târgu,-, delimitat de punctele M- 62A-N-N1-62-8 în planșa nr. 8 anexă la raportul de expertiză tehnică refăcut de experții topografi și
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate pe teren sau de autorizare a reclamantului - pârât să le ridice pe cheltuiala pârâtei - reclamante.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei - reclamante la plata de daune interese și despăgubiri.
S-a respins cererea formulată de reclamantul pârât în contradictoriu cu pârâții - și SC " " SRL, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte cererea conexă formulată de pârâta reclamantă SC " " SRL în contradictoriu cu reclamantul pârât.
S-a stabilit granița dintre proprietățile părților pe linia M-62A-N prezentată în planșa nr. 8 anexă la raportul de expertiză refăcut.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a reclamantului pârât să lase pârâtei - reclamante în deplină proprietate și folosință suprafața de 192. teren situat în Târgu, strada ---, nr. 15, precum și cererea de obligare la plata daunelor de 3.000.000 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de pârâți în proces.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin înscrisurile administrate în cauză, reclamantul a dovedit că bunicii săi și au avut în proprietate în Tg.,-, un teren în suprafață de 1400.p, pe care erau amplasate o casă de locuit și o moară. După decesul bunicilor, masa succesorală a revenit unicului fiu, tatăl reclamantului, care la rândul său a fost moștenit de reclamantul pârât din cauza de față, conform certificatului de moștenitor nr. 1083/1992.
Prin decizia civilă nr. 126/2.02.1994 a Curții de APEL IAȘIa fost admis recursul introdus de reclamantul, au fost casate decizia civilă nr. 1224/30.09.1992 a Tribunalului Iași și sentința civilă nr. 501/3.02.1992 a Judecătoriei Pașcani, iar în fond a fost admisă în parte acțiunea, iar pârâta SC "" SA Iaf ost obligată să lase reclamantului în deplină proprietate și folosință suprafața de 1400. teren situat în Tg., strada --- și clădirea de pe acest teren.
Ulterior, prin titlul de proprietate nr. -/7.04.1994 s-a reconstituit reclamantului pârât dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1400. teren situat în intravilan Tg, teren pe care-l revendicase de la SC "" SA I și care în titlul de proprietate a fost înscris cu următorul amplasament: T 67, p. 4216, 4217/1 și 4218, cu vecinii la N- DC 3727, la E-, la S- DS 4239/1, la V- curți 4217/2. Anterior emiterii titlului de proprietate, s-a procedat la punerea în posesie a reclamantului pârât de către Comisia orașului Tg. de aplicare a Legii nr. 18/1991, stabilindu-se cu claritate amplasamentul terenului de 1400.
Asupra terenului învecinat cu cel al reclamantului, în partea de vest, s-a reconstituit numitei dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. -/20.04.2004, teren care prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1102/28.04.2004 la BNP a fost înstrăinat numitului, terenul având amplasamentul T 67, p, 4217/2 și 4219, învecinat cu DC 3727 (la ), DS 4240 ( la ), ( la ) și ( la ).
În partea de vest, se învecina cu terenul proprietatea soților - și, teren pe care aceștia l-au dobândit de la și, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5765/14.08.1997 de BNP.
În prima parte a anului 2004, întrucât intenționa să achiziționeze în Tg. o suprafață de teren în vederea amplasării unei benzinării, pârâta reclamantă SC " " SRL a convenit cu reclamantul pârât să cumpere de la acesta suprafața de 865. teren situat în intravilan Tg.. În acest sens s-a încheiat între părți antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1318/5.04.2004, în care părțile au prevăzut că promitentul vânzător a primit de la reprezentantul promitentei cumpărătoare SC " " SRL suma de 1.721.628.800 lei reprezentând prețul în schimbul căruia se obliga să vândă către SC " " SRL terenul respectiv, urmând ca actele să fie perfectate până la data de 05.05.2004.
Ca atare, ulterior încheierii antecontractului, în cursul lunii aprilie 2004, reclamantul pârât a demontat gardul ce despărțea proprietatea sa de 1400. de terenul promis spre vânzare, întrucât urma ca pârâta reclamantă să-și construiască propriul gard. În acest sens, pârâta reclamantă a și solicitat și a obținut la 23.04.2004 certificatul de urbanism nr. 79 din 23.04.2004 eliberat de Primăria orașului Tg..
Întrucât în timpul demersurilor făcute anterior perfectării vânzării s-a constatat că terenul promis spre vânzare nu era proprietatea reclamantului pârât, părțile au convenit să rezilieze antecontractul încheiat la 5.04.2004, înțelegere concretizată prin declarația autentică nr. 1588 din 27.04.2004, SC " " SRL.
Ca urmare, pârâta reclamantă s-a îndreptat către adevăratul proprietar al terenului de 865. astfel că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1600 din 28.04.2004 de BNP " " din I, SC " " SRL a cumpărat de la numitul suprafața de 830. teren arabil situat în intravilan Tg., T 67, p. 4217/2 și 4219, teren învecinat cu cel al reclamantului pârât, iar alăturat acestui teren, la 12.05.2004, a mai achiziționat de la numiții - și suprafața de 1161,91. teren situat în T 67, p. 4220, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1745/12.05.2004.
Motivat de faptul că din suprafața totală achiziționată de SC " " SRL a fost identificată în fizic o suprafață mai mică, aceasta a solicitat Primăriei Tg. să trimită la fața locului o comisie care să măsoare și să delimiteze cele două proprietăți învecinate. Așa fiind, la data de 11.06.2004, cu ocazia măsurătorilor efectuate, s-a constatat că reclamantul deține cu 192 n,p, în plus față de suprafața de 1400.p, înscrisă în titlul său de proprietate nr. -/2004, apreciindu-se că această suprafață lipsește pârâtei - reclamante, astfel că s-a stabilit limita dintre proprietăți și s-au montat borne.
Urmare acestei acțiuni a Primăriei Tg., pârâta reclamantă a procedat la edificarea gardului și ulterior a construcției - stație de distribuție carburanți, pe care a închiriat-o către pârâta " " B, astfel cum rezultă din contractul de locațiune din 16.12.2002 și actele adiționale nr. 16/20.10.2004 și nr. 5/11.06.2004.
Având a se pronunța prioritar, conform art. 137 Cod procedură civilă asupra celor două excepții invocate în cauză, instanța le-a admis, apreciindu-le întemeiate.
Astfel, pârâtul - nu are calitate procesuală pasivă în cererea principală, deoarece acesta nu ocupă personal terenul în discuție, ci doar reprezintă " " Nu -, ca persoană fizică, a achiziționat terenul, ci " " prin reprezentantul legal - administratorul. Societatea, iar nu administratorul a cumpărat terenul și tot el îl administrează, închiriindu-l către " " Ca atare, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului - cu consecința respingerii cererii principale, formulate de, în contradictoriu cu acest pârât.
Nici pârâta " " nu are calitate procesuală pasivă în cererea de revendicare formulată de, întrucât aceasta este un simplu detentor precar, iar nu un posesor, iar hotărârea dată în cererea în revendicare nu trebuie să fie opozabilă, aceasta deoarece în ipoteza în care proprietarul ( " " ) este evins în acțiunea în revendicare, titlul chiriașului este oricum desființat, nemaiavând astfel un temei pentru ocuparea bunului în cauză.
Pe fond, instanța a apreciat întemeiată în parte atât cererea principală cât și cererea conexă.
Capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect revendicare a fost admis în parte, în baza art. 480 cod civil și a fost obligată pârâta reclamantă " " să lase reclamantului pârât în deplină proprietate și liniștită posesie doar suprafața de 67,427. teren, iar nu 136. cât s-a solicitat prin acțiune, făcându-se dovada cu probele administrate că pârâta reclamantă ocupă doar această suprafață, delimitată de punctele M-61A-N-N1-62-8 în planșa nr. 8 anexă la raportul de expertiză refăcut. S-a ajuns la această concluzie examinându-se planul cadastral al zonei, actele de proprietate prezentate de ambele părți, precum și actele autorilor acestora, ținându-se seama atât de actul de dispoziție făcut de bunicul reclamantului pârât către vecinul, cât și de faptul că fosta proprietate ( înstrăinată ulterior familiei ) a fost afectată de modernizarea străzii 22, fiind diminuată, astfel că pârâta reclamantă a căutat să-și întregească proprietatea ocupând teren din cel al familiei. Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea pârâtei - reclamante de revendicare, stabilindu-se că aceasta, iar nu reclamantul pârât, ocupă teren care nu-i aparține. Deși pârâta reclamantă a susținut că nu ocupă teren din cel al reclamantului pârât, respectând întocmai bornele fixate de Primăria Tg., instanța a apreciat neîntemeiate aceste susțineri, reținând că măsurătorile făcute de comisie s-au efectuat cu ruleta și s-au limitat la actele de vânzare - cumpărare ale pârâtei și la titlul de proprietate al reclamantului, fără a se avea în vedere ansamblul documentelor cadastrale care prezintă cele două proprietăți și nici nu s-a concretizat într-o schiță sau un alt înscris care să poată fi verificat de instanță.
Capătul de cerere având ca obiect obligarea la dărâmarea construcțiilor edificate de pârâta reclamantă sau autorizarea reclamantului pârât de a le ridica, a fost respins ca neîntemeiat, având în vedere concluziile raportului de expertiză topo din care rezultă că prin edificarea sediului stației nu s-a încălcat proprietatea reclamantului-pârât.
Instanța a respins ca neîntemeiat și capetele de cerere privind obligarea pârâtei - reclamante la plata de daune - interese de 2.000.000 lei pe zi în caz de neexecutare sau întârziere în executare și de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului și pentru prejudiciul produs prin săparea șanțului și construirea gardului, având în vedere următoarele considerente:
Referitor la cererea de obligare la plata de daune interese de 2.000.000 lei/zi în caz de neexecutare sau întârziere în executarea obligației, instanța a respins-o ca accesoriu al capătului de cerere privind obligarea la demolare, care a fost respins ca neîntemeiat.
În ceea ce privește obligarea la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de pârâta reclamantă, instanța a apreciat această pretenție neîntemeiată, nefăcându-se dovada cauzării unui prejudiciu concret în patrimoniul reclamantului, întrucât rezultă din concluziile raportului de expertiză agricolă că terenul în litigiu nu reprezintă teren agricol, ci constituie curtea morii, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost prejudiciat în vreun fel prin nefolosirea terenului ocupat.
Neîntemeiată este și cererea de obligare la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin dărâmarea gardului, săparea șanțului și construirea propriului gard de către pârâta reclamantă, întrucât instanța a apreciat că nu sunt dovedite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 și urm. Cod civil, nedovedindu-se cu certitudine fapta ilicită a pârâtei - reclamante. Într-adevăr, cei doi martori audiați la solicitarea reclamantului, și au relatat că pârâta a demolat gardul și a produs stricăciuni, însă instanța a apreciat ca fiind marcate de subiectivism aceste depoziții, martorii fiind angajați ai reclamantului, și în plus ele nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză. În schimb, declarația martorului în sensul că gardul a fost ridicat de însuși reclamantul pârât imediat după încheierea antecontractului, se coroborează cu răspunsurile reclamantului pârât la interogatoriu, precum și cu mențiunile certificatului de urbanism nr. 79 din 23.04.2004 eliberat de Primăria Tg., care stabilește preliminar cerințele ce trebuie respectate la edificarea construcției și care, deși nu ține loc de autorizație de construire, conferă o imagine asupra relațiilor existente între părți la acel moment: de comun acord, reclamantul a ridicat gardul, pârâta a început lucrările, relațiile decurgând firesc până în momentul rezilierii antecontractului dintre părți.
Stabilind că pârâta reclamantă ocupă din terenul reclamantului pârât suprafața de 67,427. teren delimitat de punctele 62-N-N1-62-8, experți topo au configurat și granița dintre cele două proprietăți ca fiind pe linia M-62A-N astfel că a fost admis capătul din cererea conexă privind grănițuirea, stabilindu-se și limita dintre cele două proprietăți, în baza dispozițiilor art. 584 Cod civil.
Urmare a respingerii capătului din cererea conexă având ca obiect revendicarea și ca un accesoriu al acestuia a fost respins și capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantului pârât la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului revendicat.
În baza dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în proces.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 135 din 20.02.2008, a respins apelurile declarate de: reclamantul-pârât, pârâtul și pârâta-reclamantă " " și a păstrat sentința apelată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că raportat la motivul de apel vizând lipsirea apelanților " " și de dreptul la apărare, tribunalul a constatat având în vedere că s-a epuizat administrarea unui amplu probatoriu și necesitatea respectării principiului celerității judecării cauzelor consacrat și de dispozițiile art. 6 alin 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care stabilesc ca durata unei proceduri să fie rezonabilă, că dreptul la apărare nu le-a fost încălcat.
Dosarul a fost înregistrat la data de 29.06.2004 și a fost soluționat în 9.12.2005, astfel încât raportat la obiectul pricinii - acțiunea în revendicare complexitatea cauzei și procesului pentru cei interesați, prelungirea acestuia putea fi considerată ca o tergiversare a soluționării litigiului și ca atare, durata devenind excesivă putea fi considerată o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin 1 din Convenție.
Prin faptul că pronunțarea acestei cauze s-a amânat de patru ori consecutiv și având în vedere că în acest interval apelanții " " L și - au depus, prin apărător, concluzii scrise, tribunalul a constatat că le-a fost respectat dreptul la apărare.
Analizând expertizele efectuate în cauză, tribunalul a constatat că expertiza a concluzionat că " " ocupă 67,427. din proprietatea reclamantului, cu mențiunea că prin edificarea construcției, aceasta nu încalcă proprietatea lui, întrucât este amplasată pe limita proprietății.
Același expert a stabilit ca o situație de compromis, ca linia de hotar dintre proprietăți să fie linia M-62A-
Expertul consultant solicită într-o altă opinie să se păstreze actuala graniță dintre proprietăți și constată că reclamantul deține în plus 357. față de suprafața din acte, iar pârâta 36 în minus față de suprafața din acte și 132,36. în plus față de suprafața rezultată din documentațiile de Carte funciară.
Linia de hotar prevăzută de expert a fost precizată prin răspunsul la obiecțiuni, ca fiind punctele 9,8,43,63,65,66,67 respectiv gardul actual construit de " "
Același expert consultant concluzionează că pârâtul reclamant nu deține nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantului.
Expertul care a efectuat raportul de expertiză în apel a concluzionat că pârâtul ocupă 129. din proprietatea reclamantului, dacă linia de graniță este identificată de punctele 30,E,I, 18, respectiv vechiul aliniament.
Din analiza punctelor de vedere exprimate de expert, instanța a constatat că există neconcordanțe raportat la constatările și concluziile efectuate cu privire la obiectivele principale ale expertizei; identificarea terenurilor în funcție de actele de proprietate, stabilirea liniei de hotar și cine ocupă teren din proprietatea celeilalte persoane și cât anume.
Răspunsurile fiind diferite, instanța a trebuit să îmbrățișeze expertiza care se coroborează cel mai bine cu celelalte probe, cât și cu împrejurările de fapt ale cauzei.
Rapoartele de expertiză fiind în cea mai mare parte contradictorii în esența lor, instanța nu le-a putut combina pentru a ajunge la un compromis între ele, pentru ca fiecare are individualitatea sa și s-ar fi ajuns la deformarea acestora și la alcătuirea din bucăți, a unui nou raport de expertiză pe care, însă, instanța nu avea calitatea să-l alcătuiască sau să-l combine.
Ca atare, pornind de la aceste premise, tribunalul a apreciat că expertiza care răspunde cel mai argumentat la obiectivele stabilite și care a procedat cu rigoare nu numai la analizarea titlurilor deținute de părți, dar și la cele ale autorilor acestora și cu o amplă documentație cadastrală este cea întocmită de expertul, care până într-un punct are aceleași concluzii cu cele ale expertului consultant.
diferite ale expertului consultant și ale expertului au fost înlăturate, ele nereușind să convingă instanța chiar și pentru simplul fapt că, pornindu-se de la aceleași date conținute în titlurile părților, expertizele nu ajung la o soluție categorică în problemele cercetate.
De aici, misiunea dificilă a instanței care în condițiile date, a acceptat expertiza care constituie urmarea unei examinări și a unei analize riguroase a împrejurărilor de fapt și a documentației anexă.
Astfel, prin expertiza întocmită de expert a rezultat că pârâta - reclamantă ocupă suprafața de 67,427. din terenul reclamantei, suprafață ce a fost delimitată de punctele M-62A-N-N1-62-8 în planșa nr. 8 anexă la raportul de expertiză ce a fost refăcut.
Concluziile expertului s-au întemeiat pe analiza planului cadastral al zonei, pe actele de proprietate ale părților, dar și ale autorilor lor.
Ca atare, în mod corect a fost respinsă cererea pârâtei _ reclamante de revendicare stabilindu-se că aceasta, iar nu reclamantul - pârât ocupă teren în mod abuziv din proprietatea celuilalt.
Din același considerent a fost respins și capătul de cerere privind dărâmarea construcțiilor edificate, reținându-se prin aceeași expertiză că prin edificarea sediului stației nu s-a încălcat proprietatea reclamantului -pârât.
Stabilind că pârâta - reclamantă ocupă din terenul reclamantului - pârât suprafața de 67,427. expertul a precizat că linia de hotar dintre proprietăți este configurată de punctele M-62A-
Împotriva acestei decizii au declarat recurs " ", și.
În motivarea recursului, " " L și au susținut că sentința instanței de fond a fost păstrată deși cuprindea motive contradictorii cu soluția pronunțată.
În acest sens, recurenții pretind că, tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel, deși l-a enunțat ca fiind formulat.
Susțin recurenții că tribunalul nu a aplicat corect dispozițiile art. 25, 28, 30, 34 din Legea nr. 7/1996, deoarece, conform art. 30, dacă s-a înscris în cartea funciară un drept real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit s-au constituit cu bună-credință cât timp nu se dovedește contrariul.
Ori, recurenții susțin că nu se poate pune la îndoială buna-credință a apelantei care a cumpărat un teren de la o altă persoană care, la rândul ei o dobândise prin titlu de proprietate.
Mai mult, intimatul nu a dovedit că ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, deoarece nu s-a probat faptul că înscrierea dreptului recurenților s-ar fi făcut în baza unui act ce nu era valabil sau că dreptul de proprietate al pârâtei-apelante a fost greșit calificat.
Învederează recurenții că cele două instanțe, analizând dreptul de proprietate al reclamantului-pârât, nu au avut în vedere limitele celor 1.400. teren, ce au fost reconstituiți în proprietate și au avut în vedere, la fel de greșit, expertiza întocmită de expertul tehnic.
Astfel, recurenții consideră că se impune respingerea acțiunii în revendicare formulată de, acesta nedovedind faptul că " " ar stăpâni o suprafață de teren ce îi aparține.
Recurenții mai pretind că acțiunea conexă în revendicare formulată de " " este întemeiată, urmând ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate și folosință suprafața de 80,285. teren, iar limita de graniță dintre cele două proprietăți să fie stabilită, conform aceluiași raport, pe aliniamentul 9-8-42-62-N1; 64-65-66.
consideră că ambele hotărâri pronunțate în cauza dedusă prezentei judecăți sunt nelegale pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 8-9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, susține că, prin decizia recurată, s-au înlăturat expertizele tehnice efectuate în cauză, chiar și cea efectuată de apelanta " " L și s-a menținut soluția judecătoriei numai pentru suprafața de 67. teren prejudiciindu-l grav în recuperarea întregii proprietăți ocupate de intimații-pârâți.
Recurentul învederează că se impune modificarea celor două hotărâri, îndreptarea injustiției făcute prin interpretarea greșită a titlului de proprietate și obligarea pârâților-intimați să-i lase în deplină proprietate suprafața de 129. conform expertizei.
" " Laf ormulat întâmpinare solicitând să se constate nulitatea recursului declarat de, deoarece, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă în ce mod instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, care ar fi acest act și în ce mod s-a schimbat conținutul acestuia.
Intimata mai susține că recurentul nu a indicat în motivele de recurs care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.
La rândul său, a formulat întâmpinare invocând nulitatea recursului declarat de " " L și de, întrucât criticile formulate nu au corespondent în dispozițiile art. 304 punctul 7 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 06.06.2008, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursurilor declarate.
Părțile din prezenta cauză au susținut că excepția este neîntemeiată, deoarece instanțele au fost investite cu două acțiuni conexe care au, alături de capetele de cerere vizând revendicarea și cererile de grănițuire și obligare de ridicare a unor construcții, iar aceste ultime capete de cerere atrag competența curții de apel în calea de atac a recursului.
Cu privire la excepția invocată, Curtea reține că reclamantul a chemat în judecată pârâții " " L și solicitând:
- obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 136. teren, situată în orașul Târgu-, str. ---, nr. 17;
- obligarea pârâților de a-și ridica construcțiile edificate pe terenul său;
- obligarea pârâților la plata de daune-interese 200 lei Ron/zi în caz de neexecutare sau de întârziere în executarea obligației;
- obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului și pentru paguba creată prin săparea șanțului și construirea gardului, cuantumul despăgubirilor fiind de 2.765 lei Ron.
Prin acțiunea conexă, " " Las olicitat în contradictoriu cu pârâtul obligarea acestuia:
- de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 192. teren, situată în Târgu-, str. ---, nr. 15;
- de a-i achita lipsa de folosință a terenului pentru anul 2004 și care a fost evaluată la 300 lei Ron;
- stabilirea liniei de graniță corecte între proprietăți.
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1600 din 28.04.2004 de " " rezultă că întreaga suprafață de teren cumpărată de " " L are valoarea de 40.000 lei RON (830.), iar reclamantul a precizat prin cererea de chemare în judecată că valoarea terenului revendicat este de 400 lei RON.
Astfel, Curtea reține că ambele acțiuni conexe au ca principal capăt de cerere revendicarea unor suprafețe de teren.
Celelalte capete de cerere care vizează lipsa de folosință a terenurilor, grănițuirea proprietăților și ridicarea construcțiilor au caracter accesoriu și, conform art. 17 Cod procedură civilă, sunt "în căderea instanței competente să judece cererea principală".
Potrivit dispoziției înscrise în art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei RON.
Tot astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 32 din 09.06.2008, pronunțată în recursul în interesul legii că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 literele "a,b" și art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimonial, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Curtea reține că acțiunea în revendicare - având drept scop reîntregirea patrimoniului - este evaluabilă în bani și că, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea dată în primă instanță în prezenta cauză este supusă numai căii de atac a recursului, cale de atac ce se soluționează de tribunal, conform art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurenții au uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, ei nu mai pot exercita un nou recurs la Curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători, nu este de natură să confere recurentei dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de " " prin reprezentant legal și respectiv de, împotriva deciziei civile nr. 135/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
26.09.2008
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Georgeta Protea, Cristiana Angelescu
