Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revendicare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 366
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta domiciliată în R,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 977 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scris, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 17 noiembrie 2009, ora 12,00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți, înregistrată sub nr. 3897/285/27.06.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta pentru revendicarea imobilului constând din apartamentul nr. 1, cu anexe, amplasat pe nr. 2760/1/I, de 166 mp teren și apartamentul nr. 2, cu anexe, amplasat pe nr. 2760/1/II, înscrise în nr. 6113 a comunei cadastrale
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5446/2006 de Biroul Notarului Public. Au purtat mai multe litigii cu pârâta privind acest imobil, prin sentința civilă nr. 1382 a Judecătoriei Rădăuți, decizia civilă nr. 1845/2006 a Tribunalului Suceava și decizia civilă nr. 1286/2005 a Curții de APEL SUCEAVA statuându-se în mod irevocabil că ei sunt adevărați proprietari.
Prin întâmpinare pârâta s-a opus acțiunii, arătând că imobilul este proprietatea sa, întrucât contractul de vânzare cumpărare de care se prevalează reclamanții nu mai este în ființă. Mai mult, prin sentința civilă nr. 3896/2007 a Judecătoriei Rădăuți, a fost desființat contractul de vânzare cumpărare prin care reclamanții au înstrăinat imobilul în litigiu fiului lor, dispunându-se și radierea intabulării acesteia.
După administrarea probelor, Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.5295/18.12.2008, a admis acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1382/2002 aceleiași instanțe, irevocabilă, s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului, convenția de vânzare încheiată de părți fiind valabilă chiar în condițiile achitării parțiale a prețului. Această sentință constituie titlu, conform dispozițiilor art. 480 Cod civil, încât nu are relevanță faptul că prin sentința civilă nr. 3129/03 s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, dată fiind puterea de lucru judecat a primei hotărâri.
Sentința a fost criticată în recurs de pârâtă pentru greșita interpretare și aplicare a legii. A arătat că imobilul nu a ieșit niciodată din proprietatea sa, iar titlul invocat de reclamanți este ineficient, întrucât sentința civilă nr. 1382/02 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind validarea unei vânzări, dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă nefiind incidente în acea cauză.
Prin decizia civilă nr. 977 din 14 mai 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat recursul, cu motivarea că sentința civilă nr. 1383/02 a Judecătoriei Rădăuți ce constituie titlul reclamanților, a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1286/2005 a Curții de APEL SUCEAVA, bucurându-se de autoritatea de lucru judecat. Prin această hotărâre instanțele au calificat convenția încheiată de părți drept contract de vânzare cumpărare valabil, iar nu antecontract de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 20 august 2009 pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor arătat că Tribunalul a calificat greșit calea de atac promovată drept recurs, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă rezultând că aceasta era un apel. Valoarea obiectului litigiului depășește suma de 100 000 lei, valoarea dovedită cu expertiza extrajudiciară depusă la dosarul Tribunalului. În atare situație, Tribunalul respectând principiul legalității căilor de atac, ar fi trebuit să recalifice calea de atac și să o soluționeze în complet de doi judecători, ca instanță de apel.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepția inadmisibilității recursului, acesta fiind îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile. Au arătat că Tribunalul a calificat corect calea de atac promovată de pârâtă, valoarea imobilului în litigiu fiind cea rezultată din certificatul de atestare fiscală depus la prima instanță, respectiv de 41.793,02 RON. Câtă vreme această valoare nu a fost contestată la prima instanță de pârâtă, corect Tribunalul nu a luat în considerare expertiza extrajudiciară prezentată în acest sens.
Excepția invocată de reclamanți este întemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
În interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 32/2008, pronunțată în interesul legii, a statuat că "ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară".
În conformitate cu dispozițiile art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, reclamantul este obligat ca, prin cererea de chemare în judecată, să precizeze obiectul litigiului și valoarea lui, după prețuirea sa.
La rândul său, pârâtul poate determina/contesta valoarea obiectului pricinii până la prima zi de înfățișare, în condițiile dispozițiilor art. 115 și 119 Cod procedură civilă.
Cum rezultă din dispozițiile art. 181Cod procedură civilă, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Prin urmare, la stabilirea competenței materiale sau a căilor de atac se are în vedere valoarea obiectului pricinii de la data investirii instanței, iar nu cea rezultată din modificările survenite pe parcursul procesului.
În speță, valoarea imobilului în litigiu avută în vedere atât de judecătorie, cât și de Tribunal la stabilirea căii de atac este cea de impozitare, de 41.793,02 lei, astfel cum rezultă din înscrisul prezentat de reclamanți (fila 57 dosar fond), emis de Primăria municipiului R, necontestată de pârâtă.
Sub acest aspect, în mod just Tribunalul nu a avut în vedere expertiza extrajudiciară prezentată de pârâtă la ultimul termen de judecată, cu atât mai mult cu cât aceasta relevă valoarea de circulație a imobilului de la finele lunii ianuarie 2009.
Constatând că Tribunalul a aplicat corect în cauză dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, calificând calea de atac promovată de pârâtă ca fiind un recurs, curtea urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei astfel pronunțate, nesusceptibilă, conform dispozițiilor art. 299 și art. 377 pct. 2, a fi atacată astfel.
Pentru aceste motive, Curtea,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și art. 274 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta domiciliată în R,-, județul S, împotriva deciziei civile nr. 977 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
2ex/03.12.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița
