Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 37
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr.129/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal pârâtul recurent G asistat de avocat, lipsă pârâta intimată, reprezentată de avocat, prezentă personal reclamanta intimată, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs declarat în termen și legal timbrat cu suma de 30 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 18.12.2008 întâmpinarea formulată de către reclamanții intimați.
Reprezentantul recurenților și reclamanta învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și pune în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului în baza art.299 al.1 pr.civ. și acordă cuvântul părților pe excepție și pe fond.
Avocat, pentru pârâții recurenți, solicită respingerea excepției, arătând că este admisibil recursul, decizia fiind atacată strict pe motivul calificării greșite a căii de atac de către Tribunalul C-S, având în vedere faptul că două din petite impun judecarea cauzei în apel; solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei la Tribunalul C- pentru rejudecarea cauzei în apel, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește excepția de tardivitate invocată de reclamanți în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea acesteia.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul C-
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.2765/19.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița a admis în parte acțiunea civilă pronunțată de reclamanții și împotriva pârâților G și.
I-a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină posesie suprafața de 6,20 mp pe parcela cu nr.top 104/a/1, materializată pe planul de identificare între punctele 2, 3, 4, 5, 2.
I-a obligat pe pârâți să mute gardul despărțitor din sârmă ghimpată, ridicat pe parcela nr.top 104/a/1 și materializat pe plan între punctele 2, 5, până la limita parcelei nr.top (104/a/2-104/b)/2, limită aflată între punctele 3, 4 de pe plan.
A fost respins capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar dintre imobilele proprietatea părților.
Pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 638 lei, reprezentând cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au promovat o acțiune posesorie în reintegrare, reglementată de art.674 al.2 pr.civ. pentru care singura condiție este dovada tulburării posesiei prin violență.
Acest fapt a fost dovedit de reclamanți, a reținut prima instanță, prin declarația martorului, care a declarat că pârâtul a demolat gardul, spărgând betonul și dând jos plasa și țevile existente pe porțiunea. Această declarație a fost completată de constatările expertei, care a identificat parcelele părților, pe porțiunea unde acestea se învecinează, și a constatat că pârâții au amplasat un gard improvizat.
Conform celor identificate extrajudiciar de expertul, pârâții au demolat gardul existent între cele două grădini și au ridicat un gard nou, improvizat. Prin amplasarea gardului improvizat, pârâții au încălcat parcela reclamanților cu nr.top 104/a/1 pe o lățime de 0,50 mp și o lungime de 12,41 mp pe aliniamentul 2-5, marcat pe planul de detaliu.
Acest fapt nu a fost contestat de către pârâți, care au solicitat în obiectivele de expertiză depuse la dosar stabilirea liniei de hotar între parcela nr.top 104/a/1 și parcela nr.top (104/a/2-104/b)/2 și au invocat servitutea legală a picăturii streșinei, solicitând ca la stabilirea liniei de hotar să se țină cont de această servitute.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea dintre cele două proprietăți, expertul a stabilit că linia de hotar a fost materializată pe teren prin gard de sârmă între case și prin gard de zid și din plase de sârmă între grădini, deci că există semne de hotar, menționând că linia de hotar este linia ce unește punctele 3, 4, 5 pe planul de detaliu.
Împotriva sentinței civile nr.2765/19.11.2007 a Judecătoriei Reșița au declarat recurs pârâții G și, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.129/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Tribunalul C-S a reținut că în mod corect prima instanță nu a ținut seama de obiecțiunile pârâților vizând servitutea picăturii streșinei, întrucât nu a fost investită în acest sens printr-o cerere reconvențională, pentru același motiv respingând și proba testimonială.
Împotriva deciziei civile nr.129/14.03.2008 a Tribunalului C-S au declarat recurs pârâții G și.
În motivarea recursului, au arătat că în mod greșit Tribunalul C-S a calificat ca recurs calea de atac declarată în cauză, întrucât obiectul dosarului nu l-a constituit numai acțiunea în reintegrare, ci și grănițuirea și obligația de a face, în raport cu care se poate declara și apel.
Acest fapt atrage, au arătat pârâții recurenți, nelegalitatea calificării căii de atac și a constituirii completului de judecată.
În drept, au invocat dispozițiile art.304 pct.1 și art.312 al.1, 2 și 5.pr.civ. și au solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul C-S pentru judecarea apelului.
Reclamanții intimați și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că pe baza probelor administrate în cauză s-a admis acțiunea lor posesorie și pentru obligația de a face, iar pârâții nu au formulat cerere reconvențională pentru servitute pentru a le fi analizată.
Pe cale de excepție au invocat tardivitatea recursului, întrucât sentința civilă nr.2765/19.11.2007 a fost comunicată de Judecătoria Reșița părților în ianuarie 2008, termenul legal de recurs de 15 zile de la comunicare expirând demult.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâților este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Analizând mai întâi, conform art.137 al.1 pr.civ. excepția tardivității recursului, invocată de reclamanți, Curtea o înlătură, întrucât hotărârea atacată cu recurs este decizia civilă nr.129/14.03.2008 a Tribunalului C-S, iar nu sentința civilă nr.2765/19.11.2007 a Judecătoriei Reșița.
Pe de altă parte, hotărârea atacată cu recurs în dosarul de față nu a fost comunicată părților, situație în care nu se poate calcula termenul de recurs în condițiile art.301 pr.civ.
Tribunalul C-S în mod greșit a calificat ca recurs calea de atac declarată de pârâți împotriva sentinței civile nr.2765/19.11.2007 a Judecătoriei Reșița.
În privința căilor de atac în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2821al.1 pr.civ.
Acțiunea reclamanților și nu este o simplă acțiune posesorie, în raport cu care într-adevăr s-ar fi putut declara numai recurs în conformitate cu art.2821al.1 pr.civ.
Acțiunea reclamanților are și un capăt de cerere în obligația de a face, respectiv de a muta gardul despărțitor dintre terenuri pe vechiul amplasament.
De asemenea, prin notele scrise de la fila 47 dosarului de fond reclamanții și-au completat acțiunea și cu un capăt de cerere în grănițuire.
În raport cu capetele de cerere privind grănițuirea și obligația de a face, hotărârea primei instanțe poate fi supusă controlului judecătoresc atât prin apel, cât și prin recurs.
Întrucât căile de atac sunt acordate de lege, iar nu de către instanță, în mod greșit Tribunalul C-S a calificat calea de atac în recurs și a judecat-o în complet de trei judecători.
Procedând astfel, a privat părțile de una din căile de atac pe care legea le-o acordă, situație în care se impune rejudecarea cauzei ca apel.
Motivele prezentate anterior înlătură implicit și excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâți.
Față de aceste considerente, în baza art.304 pct.1 și 5 și art.312 al.3 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr.129/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.
În consecință, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza la Tribunalul C-S pentru judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții G și împotriva deciziei civile nr.129/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza la Tribunalul C-S pentru judecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.23.01.2009
Tehnored.MM/2 ex/.27.01.2009
Instanță fond: Judecătoria Reșița - jud.
Inst.recurs - Tribunalul C-S - jud.,
,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
