Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.401.R
Ședința publică de la 15.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.67.A din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți, și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns de recurentul-reclamant prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.903 din 13.10.2009, intimații-pârâți și prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.- din 05.10.2009 și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, cu delegația la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurentului-reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimaților-pârâți și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât Municipiul B prin Primarul General învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, a apelului. În susținerea recursului, precizează că hotărârea este nelegală și netemeinică,tribunalul stabilind greșit că este competent să soluționeze capătul de cerere privind nevalabilitatea titlului statului.
Reprezentantul intimaților-pârâți și pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurentul-reclamant ca nefondat, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, depunând în susținerea poziției sale și concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului-pârât Municipiul B prin Primarul General pune concluzii de respingere a recursului, având în vedere valoarea imobilului în litigiu, față de care competența în primă instanță aparține tribunalului și nu judecătoriei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 B la data de 04.01.2007, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General și, să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B,-,. 9,. 3, sectorul l, B și să fie obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie acest imobil.
Prin sentința civilă nr. 2670/27.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B în dosar nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și Municipiul B prin Primarul General; s-a respins excepția prescripției achizitive de 10 ani, excepția inadmisibilității, excepția autorității de lucru judecat și excepția litispendenței; s-a constatat nevalabilitatrea titlului statului asupra imobilului situat în-,. 2,. 7, sectorul 1, B, fiind obligați pârâții persoane fizice și, să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantu1 are calitatea de moștenitor al autoarei acestui imobil, situat în-, sectorul 1, B, conform actelor de proprietate din anul 1935. Imobilul a fost naționalizat, în baza Decretului 92/1950, de la bunica reclamantului insa mama acestuia - - a continuat sa locuiască în acest imobil în baza unui contract de închiriere, iar după apariția Legii 112/1995, pârâții și au formulat cerere de cumpărare a acestui imobil încă anterior datei de expirare a termenului dat de lege - art. 9 - de soluționarea a cererilor de restituire în natura către foștii proprietari și persoanele îndreptățite la restituire în natura.
Instanța a reținut că, în conformitate cu contractul de vânzare cumpărare al pârâților nr. 882/29255/ 30.09.1996, aceștia - la data formulării cererii de cumpărare a imobilului - cunoșteau împrejurarea ca imobilul fusese naționalizat în baza Decretului - deci știau ca statul nu deține un titlu valabil asupra acestuia.
În aceste condiții excepția invocată de pârâți, respectiv uzucapiunea scurtă de zece ani, trebuie respinsă ca neîntemeiată, deoarece posesia pârâților nu se întemeiază pe un just titlu; posesia nu a fost de buna credința și nici nu s-a exercitat în mod neîntrerupt timp de zece ani.
Faptul ca pârâții cunoșteau situația juridica a acestui imobil și ca au acționat cu rea credința rezulta din răspunsurile acestora la interogatoriul luat de instanța la cererea reclamantului din care rezulta că au cunoscut-o pe autoarea reclamantului și ca nu au efectuat nici un demers în a afla situația juridica a acestui imobil, mai mult au cumpărat imobilul încă în termenul în care instituția care trebuia să soluționeze cererile de restituire în natura nu expirase.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța de asemenea a respins-o ca neîntemeiată, reținând că aceasta se refera la un dosar care la momentul judecării acestei cereri este suspendat, neîntrunind astfel condițiile prevăzute de art.1201 civ. coroborat cu art.166
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a dispus respingerea acesteia, având în vedere împrejurarea ca motivarea acesteia în fapt vizează temeiul juridic al acestei acțiuni, respectiv art.480 civ. ori fiind vorba de acțiune în revendicare aceasta nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, fiind imprescriptibilă.
În ceea ce privește fondul acțiunii precizate instanța a reținut ca reclamantul este moștenitorul mamei sale, care, la rândul sau este fiica autoarei sale și care, în conformitate cu actele depuse la dosar, a locuit în imobilul naționalizat cu contract de închiriere, chiar în apartamentul revendicat de reclamant.
Este cert că trecerea acestui apartament în proprietatea statului s-a făcut fără titlu valabil având în vedere faptul că Decretul 92/1950 încalcă chiar prevederile legii fundamentale în vigoare la acea dată.
În conformitate cu art. 46 al.2 din Legea 10/2001, în aceste condiții s-a reținut că dreptul de proprietate a existat în mod continuu, proprietarul pierzând doar posesia nu și dreptul de proprietate.
Instanța a reținut și că, înstrăinarea acestui apartament de către statul neproprietar către foștii chiriași s-a făcut cu știința ca se înstrăina un bun ce aparține altuia, iar pârâții au cunoscut aceasta împrejurare, fapt ce rezulta și din mențiunile făcute pe copia contractului de vânzare cumpărare al pârâților,
Prin Dispoziția nr.4835/27.12.2005, Primăria Municipiului Bad ispus restituirea către reclamant, în natura, a imobilului situat în-, sectorul 1, B, în baza cererii formulate chiar pe temeiul Legii 10/2001, și avându-se în vedere și Legea 112/1995.
Instanța a apreciat că, naționalizarea acestui imobil făcuta cu încălcarea legii fundamentale de la acea data și a tratatelor internaționale la care România era parte duce la concluzia certa ca statul nu deține titlu valabil asupra bunului imobil și, ca o consecința a acestui fapt, a reținut ca pârâții au cumpărat de la un neproprietar și simpla măsura de a depune minime diligente de către parați le-ar fi dat posibilitatea să constate ca vor cumpăra de la un neproprietar.
În această cauză reclamantul a solicitat instanței ca, prin compararea celor două titluri de proprietate, sa dea preferință titlului reclamantului.
În aceste condiții instanța a apreciat că titlul reclamantului provine de la adevăratul proprietar, pe când al pârâților provine de la un neproprietar.
În aceste condiții, în temeiul disp. art. 480 .civ. instanța a dat preferința titlului reclamantului, apreciind că acest titlu nu a încetat sa existe, pe când pârâții l-au dobândit de la posesorul neproprietar încheind acest contract de vânzare cumpărare cu rea credință pentru motivele mai sus invocate.
A mai reținut instanța că, în conformitate cu prevederile art. 1 al Protocolului 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, care garantează dreptul de proprietate și la care România este parte, văzând și legea fundamentala care de asemenea garantează dreptul la proprietate și acest capăt de cerere din acțiunea reclamantului este întemeiat, obligând pârâții să lase acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie acest apartament.
Prima instanță, față de motivarea expusă a sentinței, a considerat că pronunțarea pe fondul cauzei și nu pe excepții soluționează în mod corect cererea reclamantului, dispunând admiterea pe fond a cererii, așa cum a fost precizată de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Municipiul B prin Primarul General și.
În motivarea apelului său, Municipiul B prin Primarul General a invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes pentru capătul de cerere prin care se constată că imobilul din litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, față de modificările Legii nr. 10/2001, susținând că instanța nu mai poate să constate altceva decât ceea ce prevede legea.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282-298.pr.civilă.
În a apelul lor, pârâții și au invocat excepția necompetenței materiale arătând că sentința apelată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material față de aprecierea apelanților a valorii de circulație a obiectului cererii, respectiv a imobilului, la peste 500.000 lei; excepția a fost invocată și la instanța de fond, care a respins-o fără nici o motivare.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a arătat că, în ceea ce privește apelul Municipiului B, în mod corect a reținut instanța de fond nevalabilitatea titlului Municipiului B asupra imobilului în litigiu, față de încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950. În ceea ce privește excepția lipsei de interes a primului capăt de cerere, aceasta este neîntemeiată întrucât acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 480 și 481.civil, și nu pe prevederile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, iar referitor la apelul formulat de pârâții, a solicitat de asemenea, respingerea acestuia.
Prin decizia civilă nr. 67A/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă au fost admise cele două apeluri, dispunându-se anularea în tot a sentinței apelate și înaintarea dosarului către registratura generală a Tribunalului București în vederea înregistrării lui pentru judecata în primă instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Așa cum rezultă din expertiza tehnică imobiliară (filele 43-49 din dosarul de apel), întocmită în cauză de expert valoarea apartamentului revendicat la data sesizării instanței - 04.01.2007 - era de 846.070 RON, astfel încât competența de soluționare in primă instanță a acțiunii aparținea Tribunalului, și nu judecătoriei, în baza art. 2 pct. 1 lit. b pr.civilă.
Reținând că sentința apelată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, a constatat instanța în cauză devin incidente dispozițiile art. 297 alin. 2 teza a II-a pr.civilă în baza cărora Tribunalul au fost admise apelurile, anulându-se în tot sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul-reclamant.
În motivarea recursului se susține în esență că:
În mod greșit a fost admis apelul formulat de apelanții-pârâți și sub aspectul necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Municipiului B; instanța de apel s-a pronunțat lapidar și fără nici o motivare asupra lipsei de competență materială a Judecătoriei Sectorului 1, ca instanță de fond, practic motivarea deciziei ocupând două paragrafe din cele 5 pagini ale deciziei.
Instanța de apel a reținut doar faptul că în prezenta cauză a fost administrată o expertiză prin care imobilul ce formează capătul de cerere privind revendicarea a fost evaluat la suma de 846.070 RON, și nu a observat că acest capăt de cerere se subordonează primului capăt de cerere privind nevalabilitatea titlului statului.
În concordanță cu prevederile art. 1 Cpc, cât și ale art. 18 Cpc competența materială în primă instanță revenea - în susținerea recurentului - Judecătoriei Sectorului 1 B, deoarece: competența de soluționare a unei cereri de chemare în judecată este dată de primul capăt de cerere; prevederile art. 18 Cpc nu sunt aplicabile, deoarece ele se referă la cereri privind constatarea existenței sau neexistenței vreunui drept, iar capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului, nu se încadrează în aceste prevederi întrucât cererea vizează constatarea vicierii titlului pretins de stat la momentul vânzării, fiind astfel o cerere neevaluabilă în bani.
În plus dispozițiile art. 18 Cpc s-ar raporta la dispozițiile art. 2 Cpc în vederea stabilirii regulilor privind executarea prestației. Or, în ceea ce privește nevalabilitatea titlului statului nu există o executare a prestației, acest fapt constituind un argument în plus pentru conturarea ca neevaluabilă a în bani a cererii ce formează primul capăt de cerere.
Mai mult, art. 2, pct. 1 lit. b Cpc statuează clar că procesele neevaluabile în bani, prin excepție, revin în competenta soluționare a Judecătoriei, și nu a Tribunalului.
Drept urmare, consideră recurentul că nu are relevanță valoarea obiectului celui de al doilea capăt de cerere privind revendicarea, întrucât primul capăt de cerere, neevaluabil în bani este cel care stabilește competența de soluționare a Judecătoriei, din punct de vedere material.
În drept, sunt invocate prevederile art. 2 alin 2 Cpc, art. 304 pct. 9 Cpc, coroborat cu art. 312 alin 5 Cpc.
Recurs scutit de taxa de timbru.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Recurentul reproșează instanței de apel, pe de o parte faptul că a motivat lapidar soluția de admitere a apelurilor, iar pe de altă parte că nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 2 alin. 1 lit. b și art. 18.pr.civ. față de conținutul concret al cererii de chemare în judecată.
Făcând o analiză de legalitate - singura permisă în recurs, potrivit exigențelor art. 304 partea introductivă din pr.civ. - Curtea constată că nu poate fi reținută nesocotirea vreunei reglementări legale ce ar fi fost de natură a impune instanței de apel nivel superior de dezvoltare a considerentelor atâta vreme cât aceasta a expus concret argumentele de fapt și de drept pe care se fundamentează concluziile sale.
Conform art. 261 pct. 5.pr.civ. printre elementele pe care trebuie să le conțină hotărârea judecătorească se numără "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
În condițiile în care, pe de o parte, neregularitatea reținută de instanța de apel a fost circumscrisă unui motiv de apel ce privea modul de soluționare a unei excepții absolute (aceea de necompetență materială a instanței ce se pronunțase asupra fondului litigiului), și analiza acestui motiv de apel se impunea a fi făcută cu precădere în puterea dispozițiilor art. 137 alin. 1.pr.civ. iar pe de altă parte intimatul-reclamant nu a dezvoltat apărări (prin întâmpinarea depusă în apel) relativ la acest motiv de apel, motivarea expusă în considerentele deciziei recurate apare ca fiind conformă exigențelor art. 261 pct. 5.pr.civ.
Prin cererea introductivă, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 14.03.2007, reclamantul a solicitat instanței: "să constatați nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat în B,-,.9,. 3, sect. 1, în contradictoriu cu Municipiul B prin Primarul General; să obligați pârâtii și să ne lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,-,.9,. 3, sect., împreună cu cota indiviză corespunzătoare din părțile comune ale imobilului și din terenul situat sub construcție".
Finalitatea evidentă a acestei acțiuni promovate de către reclamant este aceea a revendicării imobilului care - potrivit susținerilor lui - a fost preluat abuziv de către stat (în baza Decretului 92/1950), în perioada regimului comunist.
În analiza oricărei cereri de revendicare de acest gen, instanța investită are a analiza, în mod incidental regularitatea titlului de care s-a prevalat statul la epoca preluării bunului imobil, astfel cum rezidă din economia art. 6 alin. 2 și 3 din Legea 213/1998.
Pe cale de consecință, susținerea recurentului în sensul că acțiunea prin care a investit instanța ar avea două capete de cerere, iar cel referitor la revendicarea imobilului ar fi într-un raport de subordonare față de cel prin care a solicitat constatarea nevalabilității titlului statului este în mod vădit nefondată. Practic, acțiunea are un singur capăt de cerere asupra căruia instanța are a se pronunța, și anume revendicarea, iar în analiza acestuia se include în mod necesar - potrivit cu rigorile principiului disponibilității și cele ale art. 6 alin. 2 și 3 din Legea 213/1998 - și verificarea asupra valabilității titlului statului.
Astfel, Curtea constată incidența art. 2 alin. 1 lit b) pr.civ. pentru stabilirea instanței căreia îi revine competența materială de a soluționa pricina, ținând seama de valoarea imobilului de la data sesizării instanței (astfel cum a fost stabilită prin expertiza administrată în cauză), a fost în mod riguros reținută de instanța de apel, nefiind relevante în speță - pentru considerentele expuse anterior - prevederile art. 18.pr.civ.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurent deciziei instanței de apel, urmând a dispune, conform prevederilor art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.67.A din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți, și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex./26.10.2009
Judecători apel - Secția a V-a civilă
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru, Melania
