Speta Legea 10/2001. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --- SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 161.
Ședința publică din data de: 15.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanții - reclamanți -, și împotriva sentinței civile nr. 5/12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanții - reclamanți -, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 251/17.06.2009 la dosar, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 254/17.06.2009 la dosar, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 255/17.06.2009 la dosar, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 256/17.06.2009 la dosar, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială nr. 252/17.06.2009 la dosar și, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 253/17.06.2009 la dosar, lipsind intimata - pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 10.07.2009 s-au depus relațiile solicitate de instanță de la Primăria comunei Islaz.
Apărătorul apelanților - reclamanți -, și învederează instanței că a luat cunoștință de răspunsul comunicat de Primăria comunei Islaz și întrucât nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelanților - reclamanți -, și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a sentinței civile atacate iar pe fond, să se constate dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru utilajele morii, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman, sub nr. 1457/2008, contestatorii, și au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 254/13.03.2008 emisă de primarul comunei Islaz, județul T, prin care s-a respins notificarea nr. 488/2002 emisă prin Biroul executorului judecătoresc.
La data de 03.12.2008 contestatorii și-au precizat contestația în sensul că au solicitat anularea Dispoziției nr. 254/13.03.2008 emisă de către Primăria comunei Islaz, județul T, dispoziție prin care a fost respinsă în parte notificarea nr. 488/2002 depusă la Biroul executorului judecătoresc în temeiul Legii nr. 10/2001;
În măsura în care restituirea în natură nu este posibilă și nici compensarea prin atribuirea unor imobile în echivalent, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească dreptul lor de a fi despăgubiți prin titluri de despăgubire în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, valoarea acestor despăgubiri urmând să fie stabilită în baza unor expertize tehnice de specialitate privind valoarea imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Moară, utilaje, anexele (constând în casa motorului, casa morarului) și terenul aferent acestora, cât și pentru conacul edificat de autorul lor în baza autorizației de funcționare nr. 3660/10.03.1939 eliberată de Direcțiunea Vămilor în baza Ordinului -/9.03.1939 și a terenului aferent în suprafață de 5000. dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3219/12.10.1939.
Au mai solicitat obligarea pârâtei de a înainta Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, documentația necesară în vederea emiterii titlurilor de despăgubire.
În motivarea contestației se arată că prin notificările nr. 272/2001 și nr.488/2002 au solicitat Primăriei comunei, în calitate de deținătoare a imobilelor mai sus precizate, restituirea în natură a mai multor imobile preluate în mod abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989, respectiv: Moara, situată în comuna, județul T și utilajele aflate în dotarea acesteia la data naționalizării, anexele și terenul aferent morii, cât și conacul "", cu terenul aferent; restituirea în natură a imobilului-construcție cu destinația de locuință și teren aferent acesteia.
Cele două notificări au fost formulate în calitate de moștenitori ai defuncților soți (fostă ) și, respectiv ai defunctului, fratele, în dovedirea calității de moștenitori depunându-se acte de stare civilă.
Notificarea nr. 272/2001 a fost admisă de către Primăria comunei, fiind emisă dispoziția nr. 140/28.04.2002 prin care imobilul solicitat le-a fost restituit în natură.
Pentru terenurile extravilane care au aparținut acelorași autori, contestatorii au obținut recunoașterea drepturilor, în baza sentinței civile nr. 212/27.01.1992, fiindu-le eliberate de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii 18/1991 titluri de proprietate în calitate de moștenitori ai defuncților și.
Respingerea notificării lor nr. 488/2002, prin dispoziția nr. 254/13.03.2008 emisă de Primăria comunei, cu motivația că nu au făcut dovada proprietății asupra imobilelor solicitate (moară cu utilaje, anexe și cu teren aferent), este infirmată de actele depuse la dosarul cauzei de către pârâtă din care rezultă că aceste imobile au fost proprietatea autorilor lor și.
Potrivit art. 23 alin.1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în lipsa unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar conform alin.2 al aceluiași articol, persoana individualizată în acest act sau față de carte s-a pus în aplicare măsura preluării este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Ca atare, certificatul nr. 2632/31.03.1998 eliberat de Arhivele Naționale ale statului face dovada - până la proba contrarie-că imobilul Moară compus din construcție, utilaje, anexe și teren aferent, a aparținut autorului lor, fiind preluată în mod abuziv de către Statul Român, prin Legea de naționalizare nr. 119/1948.
Referitor la, edificat de autorul lor, la notificarea formulată în baza Legii 10/2001 au anexat certificatele de stare civilă ce atestă calitatea lor de moștenitori ai defunctului, dovada că acest a fost edificat de autorul lor în baza autorizației de construcție nr. 3660/10.03.1939 eliberată de Direcțiunea Vămilor ca urmare a Ordinului nr. 563.035/09.03.1939, cât și dovada proprietății terenului în suprafață de 5000. aferent conacului, teren dobândit de autorul lor prin vânzare-cumpărare.
În aceste împrejurări, este complet neîntemeiată Dispoziția nr. 254/13.03.2008 emisă de către Primăria comunei, drept pentru care au solicitat să fie anulată, iar în baza probelor administrate să se stabilească dreptul lor la despăgubiri și cuantumul acestora, pentru imobilele precizate mai sus.
Prin sentința civilă nr. 5/12.01.2009 a fost admisă contestația astfel formulată, dispunându-se anularea dispoziției contestate. S-a constatat calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Titllului Vii din Legea 247/2005 pentru imobilele care fac obiectul notificării nr. 488/2002, cu excepția utilajelor morii.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că autorii acestora și au avut în proprietate o Moară și terenul aferent, respectiv, imobile amplasate în perimetrul comunei, județul
Din certificatul nr. 2362/31 martie 1998 eliberat de Arhivele Naționale Direcția Județeană D rezultă preluarea acestor bunuri în baza Legii nr. 119/1948 privind naționalizarea.
Apreciind că s-a făcut dovada existentei imobilelor care au făcut obiectul notificării nr. 488/2002 depusă prin Biroul executorului judecătoresc, precum si preluarea abuziva, instanța a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 254/2008 emisă de Primăria comunei Islaz.
S-a constatat calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilele care fac obiectul notificării nr. 488/2002, cu excepția utilajelor morii.
A reținut instanța că pentru utilajele morii nu pot fi acordate măsuri reparatorii în raport de dispozițiile art. 6 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii.
În motivarea căii de atac astfel formulate se arată în esență că:
Hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât:
- nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă)
- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia (art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă)
- hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă)
Din actele anexate Notificării și cele ulterior depuse și la instanța de fond, a rezultat fără echivoc că imobilele pentru care reclamanții au solicitat despăgubiri au aparținut autorilor contestatorilor, că aceste imobile au fost preluate în mod abuziv de către Statul Român ca efect al Legii 119/1948, iar contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul prevederilor Legii 10/2001 modificată prin Legea 247/2005.
Dreptul de proprietate al autorului cu privire la Moară și existența în dotarea acesteia a utilajelor necesare funcționării la data preluării abuzive, a fost dovedit cu Certificatul eliberat de Arhivele Naționale și cu Procesul verbal de preluare nr. 984/14.06.1948 încheiat între reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne însărcinat cu conducerea întreprinderii în conformitate cu legea și proprietarul.
Instanța de fond a ignorat cele două acte care fac atât dovada existenței utilajelor la data preluării abuzive, cât și calitatea de proprietar a autorului recurenților-contestatori la data de 14.06.1948.
Susțin recurenții că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a art. 6 din Legea 10/2001 modif. fără să indice motivele pe care se sprijină soluția de respingere a cererii de despăgubiri pentru utilajele din dotarea " ".
Pentru aceste motive, se solicită admiterea cererii de recurs, modificarea în parte a sentinței nr.5/12.01.2009, în sensul de a constata calitatea recurenților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și pentru utilajele din dotarea ce a aparținut autorului lor, utilaje ce au fost preluate abuziv o dată cu construcția ca efect al Legii de, menționate expres în procesul verbal nr. 984/14.06.1984.
Totodată solicită recurenții să fie obligată intimata pârâtă să înainteze Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor documentația pentru stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii și pentru utilajele existente la data de 14.06.1948.
În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimata, legal citată nu a depus întâmpinare.
În ședința publică din data de 23.04.2009 Curtea a calificat calea de atac pendinte ca fiind apel.
În dovedirea apelului formulat, apelanții au depus un set de înscrisuri.
Prin adresa nr. 5364/09.07.2009, intimata Primăria a comunicat instanței faptul că nu are cunoștință de situația actuală a utilajelor fostei, și nici de situația pe care acestea o aveau la data cererii de restituire formulate de către apelanții contestatori.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 295 rap. la art. 129 alin. ultim pr.civ. Curtea constată caracterul fondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Apelul pendinte privește exclusiv soluția pronunțată de prima instanță cu privire la utilajele, moară în privința căreia s-a stabilit deja că apelanții contestatori sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005.
Deși a reținut ca operante prevederile art. 6 alin. 2 din Legea 10/2001, prima instanță nu a stabilit o situație de fapt - pe baza probatoriului administrat - în raport de care a apreciat că ar fi aplicabilă norma menționată.
Prin art. 6 alin. 2 din Legea 10/2001 se stabilește că "măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse".
Potrivit art. 6.2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG 250/2007 "Norma prevăzută la alin. (2) alart. 6din lege vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Consecințele acestei norme sunt următoarele:
a) se referă la acele bunuri care se aflau în imobilul preluat, indiferent de destinația acestuia; odată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, se prezumă că instalațiile și utilajele au aparținut aceluiași proprietar;
b) pentru aceste bunuri se pot acorda nu numai măsurile reparatorii [așa cum sunt definite potrivitart. 1alin. (2) și (3) din lege], ci și măsura restituirii în natură;
c) bunurile respective trebuie să fie cele preluate odată cu imobilul și să existe fizic (aceasta fiind semnificația sintagmei "în afară de cazul în care au fost înlocuite. sau distruse") sau să nu fi fost casate;
d) incidența beneficiului legii se apreciază în funcție de data nașterii dreptului la măsuri reparatorii, respectiv data intrării în vigoare a legii (deci este necesar ca bunul respectiv să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare la data intrării în vigoare a legii și totodată este necesar ca acesta să nu fi fost casat la aceeași dată, respectiv să nu existe un proces-verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001)".
Procesul verbal nr. 948/14.06.1948 atestă, la pg. 3, faptul că la momentul preluării imobilului Moara din localitatea, jud. au fost preluate și utilajele/instalațiile acesteia (enumerate la pct. IV-Investiții, subpct. 2-Mașini și instalațiuni).
Niciuna dintre piesele dosarului nu relevă faptul că, ulterior preluării de către stat a, utilajele și insatalațiile preluate odată ce aceasta ar fost distruse, înlocuite sau casate, în sensul prevederilor legale anterior enunțate.
Mai mult, intimata a comunicat instanței că nu are cunoștință de situația pe care respectivele utilaje o aveau la data primirii notificării din partea contestatorilor, împrejurare care este de natură - prin raportare la finalitatea legii speciale, care este aceea de a asigura efectul reparator pentru unele dintre abuzurile petrecute în timpul regimului comunist - să conducă la prezumția că până la acea dată nu a intervenit vreuna dintre situațiile de excepție enumerate (limitativ) prin lege și care ar fi de natură a constitui un fundament legal pentru lipsirea contestatorilor de beneficiul măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv de stat.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit a reținut prima instanță ca fiind incidente prevederile art. 6 alin. 2 partea finală din Legea 10/2001 și a exclus, pe acest temei, dreptul contestatorilor de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, în aceleași condiții ca și pentru imobil, și pentru utilajele.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 296.pr.civ. urmează a fi admis apelul formulat de către contestatori și a se dispune schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că se va constata dreptul contestatorilor, în aceleași condiții, la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru utilajele.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Cât privește solicitarea apelanților de obligare a pârâtei la înaintarea, către Comisia Centrală de plată a despăgubirilor, a documentației necesare pentru determinarea cuantumului acestor despăgubiri, Curtea constată că această obligație decurge implicit din circumscrierea dreptului acestora la măsuri reparatorii condițiilor Titlului VII din Legea 247/2005.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelanții - reclamanți-cu domiciliul în B,-, sector 2, cu domiciliul în B,-, sector 2, cu domiciliul în C, Str. - -, - Sc. 1, 17, jud. D, cu domiciliul în C, B-dul - B, - Sc. 2, 7, județul D, domiciliată în C,-, jud. O și domiciliată în B, sector 6,-, - Sc. A, etaj 8, 52 împotriva sentinței civile nr. 5/12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăPRIMĂRIA COMUNEIcu sediul în com., județul
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Constată dreptul contestatorilor de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru utilajele morii.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. GS
Tehnored. AP
9 ex./23.10.2009
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru
