Anulare act. Decizia 1116/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(194/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1116
Ședința publică de la 25.06.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 1326 din 02.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, (), PREFECTURA MUNICIPIULUI B, COMISIA LOCALĂ SECTOR 5 PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 18.06.2009, apoi la data de 25.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1326 din 02 octombrie 2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenta - reclamantă - pârâtă, de recurentul - pârât - reclamant, de recurentul - pârât - reclamant, de recurentul - pârât - reclamant, de recurenții - pârâți - reclamanți și, de recurenții - pârâți - reclamanți și, de recurenții - pârâți - reclamanți și, de recurentul - pârât - reclamant, precum și de către recurenții - pârâți - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 998 din 10 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți - pârâți G, și, cu intimații - pârâți - reclamanți (), -, cu intimatele - pârâte Prefectura Municipiului B, Comisia Locală Sector 5 pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, Primăria Sectorului 5 B și cu intimata - intervenientă; a obligat recurenții la 35.000 lei/ron cheltuieli de judecată către intimații G, și.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că, recursurile au fost nefondate, urmând a fi respinse.
Astfel, Curtea a constatat că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2 ha și 1.500 mp. în calitate de moștenitori ai defuncților și, prin titlul de proprietate nr. 25037 din 30 noiembrie 1995 emis de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a municipiului
Titlul de proprietate mai sus menționat a fost emis cu respectarea prevederilor legale, nefăcându-se dovada incidenței în cauză a vreunuia din cazurile de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, așa cum a reținut prima instanță.
Identitatea între și (respectiv ) a fost reținută în mod corect de prima instanță, în baza înscrisurilor depuse.
De asemenea, în mod corect s-a stabilit identitatea dintre terenul cu privire la care s-a reconstituit reclamanților dreptul de proprietate și terenul în litigiu, având în vedere inventarul întocmit la data de 25 aprilie 1921, în care se indică vecinătățile terenului care a aparținut autorului reclamanților.
În legătură cu greșita admitere a acțiunii în revendicare, Curtea constată că acest aspect este nefondat, deoarece: titlul reclamanților cu privire la terenul în litigiu îl reprezintă titlul de proprietate nr. 25037/1995 emis în baza Legii nr. 18/1991.
Pârâții și au opus reclamanților dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, constatată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Pârâții și - au cumpărat de la soții prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 558 din 02 aprilie 2001.
Pârâții și au cumpărat de la pârâtul, prin contractele de vânzare - cumpărare nr. 7107 din 13 septembrie 1999 și nr. 7699 din 30 septembrie 1999, acesta din urmă, la rândul său, dobândind dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 301 mp. respectiv 1.907 mp. prin uzucapiune, constatată prin sentința civilă nr. 4248 din 05 iunie 1998 și prin sentința civilă nr. 4315 din 02 iunie 1999 ale Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă și irevocabilă. Pârâții și au cumpărat de la și, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 8076 din 13 ianuarie 1999.
Intervenientul a cumpărat de la numita, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1850 din 25 iulie 2001, aceasta din urmă dobândind dreptul de proprietate prin uzucapiune, conform sentinței civile nr. 1322 din 20 decembrie 2000 și sentința civilă nr. 9769 din 16 decembrie 1998 ale Judecătoriei Sectorului 5
Curtea a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a constatat dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu constituie titluri de proprietate care să fie opozabile reclamanților; pentru a fi opozabile, ar fi fost necesar ca aceștia să fi figurat ca părți în procesele finalizate prin pronunțarea hotărârilor, or, ei nu au participat, personal sau prin reprezentanți.
Mai mult decât atât, pârâții au prezentat ca titlu uzucapiunea, iar ceilalți titluri derivate (contracte de vânzare - cumpărare).
Prin urmare, critica adusă de majoritatea pârâților în sensul că nu se putea compara titlul lor originar de proprietate cu titlul derivat al reclamanților, nu ar fi putut duce la concluzia respingerii acțiunii în revendicare, tocmai pentru că reclamanții au prezentat un titlu legal (ca urmare a reconstituirii unui drept de proprietate în temeiul unei legi, deci opozabilerga omnespână la desființarea lui pe cale judecătorească; că pârâții s-au legitimat prin acte inopozabile reclamanților, consecința juridică a inopozabilității fiind aceea că terțul poate ignora existența situației consfințite prin acele acte.
În ceea ce-l privește pe pârâtul, acesta a invocat în dovedirea dreptului său înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 14 martie 1995 cu numita, care nu poate reprezenta un titlu valabil de proprietate și pentru faptul că nu a fost încheiat în formă autentică cerutăad validitatem, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Principiul ocrotirii bunei-credințe a terțului subdobânditor al unui bun, cu titlu oneros, consacrat de practică, nu are aplicabilitate în cauză. La compararea titlurilor evocate de părți, nu se poate lua în considerare acest principiu (aplicabil în materia nulităților), urmărindu-se doar stabilirea titlului mai bine caracterizat. De asemenea, se mai constată că reclamanții - pârâți și-au transcris primii dreptul de proprietate (sub nr. 6121 - 6122 din 30 aprilie 1996), toate celelalte părți și-au înscris drepturile dobândite (în cartea funciară sau registrul de transcripțiuni) în cursul anului 1998 și ulterior, ori în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 - 38 din Legea nr. 7/1996, modificată (nepunându-se problema anulării titlului vreuneia dintre părți, anterior promovării acestei acțiuni, pentru a deveni incidente aceste dispoziții).
În ceea ce privește invocarea în recurs că instanța de apel nu s-a pronunțat în ceea ce privește apelul declarat de apelanta, se reține că acest aspect a fost dezbătut în apel. Apelanta a invocat aplicarea greșită a legii și a probatoriului administrat, ori instanța de apel a demonstrat întocmai aplicarea legii față de probatoriul administrat în ceea ce privește identitatea terenurilor, buna-credință, revendicarea și toate celelalte aspecte:
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, a respins recursurile ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de contestație în anulare.
În esență a motivat că, "nu a fost menționat conținutul apelului declarat de subsemnata și nici faptul că acest apel a fost examinat împreună cu alte apeluri cu o motivație similară sau apropiată, de natură a duce la fundamentarea concluziei instanței de recurs, astfel că instanța de recurs care a statuat în modul arătat mai sus a omis o evidentă eroare materială în soluționarea acestui motiv de recurs" (filele 1 - 4).
Contestația în anulare e tardivă.
Potrivit art. 319 alin. 2 Cod de procedură civilă "contestația se poate face împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită în termen de 15 zile de al data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Or, din actele dosarului rezultă că partea a luat cunoștință de hotărârea pronunțată de instanța de recurs la 15 decembrie 2008, când a solicitat Judecătoriei Sectorului 6 B, copia legalizată de pe această decizie.
Ca atare, e clar că nu este în termen formulată și pe cale de consecință, contestația în anulare va fi respinsă ca tardiv formulată conform art. 319 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Referitor la cheltuielile de judecată, potrivit art. 274 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 320 Cod de procedură civilă va fi obligată contestatoarea la plata a 8.400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimații G, și.
Văzând și art. 321 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare ca tardiv formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 1326 din 02 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, (), -, Prefectura Municipiului B, Comisia Locală Sector 5 pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, Primăria Sectorului 5
Obligă pe contestatoare la 8.400 lei cheltuieli de judecată către intimați G, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./07.07.2009.
-3.--;-;
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
