Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 415/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 415
Ședința publică de la 22 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de pârâta M -, împotriva deciziei civile nr.987/R din 01.07.2008 a Trobinalului V; cauza având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta M -, iar pentru intimații G, -, -, și răspunde av.; lipsă fiind intimații Comisia locală de fond funciar, Comisia județeană de fond funciar V,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Av. depune la dosar împuternicire avocațială.
Recurenta M -, arătând că și-a angajat apărător, cere a se lăsa dosarul la o nouă strigare.
La cererea recurentei, se lasă dosarul la o nouă strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă recurenta M - asistată de av., iar pentru intimații G, -, -, și răspunde av.; lipsă fiind intimații Comisia locală de fond funciar, Comisia județeană de fond funciar V,.
Av., depunând la dosar împuternicirea avocațială, precizează faptul că a fost angajat în ziua termenului.
Întrucât la cererea recurentei, pentru lipsă apărare, s-a acordat termen încă din 08.10.2008, se dă cuvântul părților pe excepția privind admisibilitatea căii de atac, invocată de către instanță, din oficiu.
Av. nu se poate îndoi de faptul că un recurs la recurs, apare la o primă vedere ca fiind inadmisibil. În această cauză s-au reunit greșit două cauze care aveau căi diferite de atac. A observat și instanța de recurs, respectiv Tribunalul Vaslui, că s-au reunit greșit aceste cauze, chiar s-a pronunțat parțial, reținând că acea cerere de lărgire a cadrului procesual ar fi condus la judecarea separată a cererilor, deci trebuia practic disjunsă cererea reconvențională și trimisă pentru a se judeca separat, dar nu a pășit mai departe instanța, în sensul de a lua măsura corectă de a le disjunge și a se pronunța numai pe ceea ce era legat de acea cerere. Față de această cerere reconvențională care avea calea apelului și apoi a recursului, un recurs în această fază este admisibil pentru că este singura cale în care o instanță poate judeca dacă Tribunalul Vaslui și-a verificat sau nu corect competența. respingerea excepției și a se da cuvântul asupra recursului. Totodată, cere a se amâna pronunțarea pentru un termen de o zi spre a putea formula concluzii scrise, întrucât apărătorul care a redactat recursul deține și practică judiciară ce urmează aod epune la dosar.
Av. arată faptul că, în această cauză s-au reunit mai multe cauze. Este vorba de o acțiune principală și o cerere reconvențională. Prin urmare, ele au urmat o cale procedurală comună. În ceea ce privește acest recurs la recurs, excepția invocată este admisibilă, având în vedere că în raport cu acțiunea principală se califică calea de atac. respingerea recursului ca inadmisibil, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.175/20.10.2008 reprezentând onorariu avocat.
Cauza rămâne în pronunțare pe excepția invocată referitoare la inadmisibilitatea recursului; recurenta prin apărător putând depune la dosar concluzii scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 723 din 6.03.2008 Judecătoria Bârlada respins ca neîntemeiate cererile pentru revendicarea suprafeței de 1427. teren, pentru plata despăgubirilor civile cauzate prin lipsa de folosință a terenului și pentru ridicare construcții provizorii și evacuare imobiliară (ridicare materiale și gunoaie) formulate de reclamanții G, -, -, împotriva pârâtei M -.
A admis cererea reconvențională pentru constatarea vânzării-cumpărării unei suprafețe de teren de 1427. și pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare imobiliară, formulată de pârâta-reclamantă M -, împotriva reclamanților-pârâți G, -, -, și împotriva pârâților, domiciliat în Bârlad,-,. 4,. B,. 46, Comisia comunală, județul V pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Comisia Județeană V pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A constatat că suprafața de teren real măsurată, cumpărată de către reclamantul-pârât și de pârâta-reclamantă M - (fostă ) în perioada căsătoriei lor, de la vânzătorul-pârât, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3407/23.10.1991 la notariatul de Stat Bârlad, este de2.426..p., iar nu de 1.000. p., cât s-a înscris în contract.
A admis cererea reconvențională pentru constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1428/20.06.2005, formulată de pârâta-reclamantă M - împotriva reclamanților-pârâți G, -, -, și împotriva pârâților, Comisia comunală, județul V pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Comisia Județeană V pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A admis nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1428/20.06.2005, emis titularilor G, -, -, (),nulitate care privește suprafața de 1309. terenp., situată în intravilanul satului, comuna, județul V, ce constituie tarlaua 93, parcela 26/1/1, având vecinătățile: N- G; E- G; S-; V-, individualizată prin pct. 6-7-8-9-13-12-6 din schița-anexă la raportul de expertiză th. judiciară întocmit de expertul -, ce face parte din prezenta sentință.
A respins cererea prin care pârâta-reclamantă M - a solicitat să i se constituie un drept de superficie asupra terenului.
Prezenta sentință ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru întreaga suprafață de 2.426. teren p., situată în intravilanul satului, comuna, județul V, cu vecinătățile sus arătate.
A obligat reclamanții-pârâți G, -, -, și pârâtul, să plătească, în solidar, pârâtei-reclamante M - suma de 1.016,9 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea prin care reclamanții-pârâți au solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâtul sunt frați. Prin contractul de întreținere autentificat cu nr. 960/10.05.1982 la Notariatul de Stat Bârlad, a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra casei de locuit compusă din 2 camere, sală, bucătărie, anexe gospodărești, situată în satul, comuna, județul V, având vecinătățile: N- G, S-drumul, E- G, V-. În contract s-a menționat că suprafața de 250. teren p. aferentă construcțiilor trece în proprietatea statului, conform Legii nr. 58-1974.
Reclamantul și pârâta M - au fost soți, căsătoria acestora fiind încheiată la data de 28.09.1957.
În perioada căsătoriei lor, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 3407/23.10.1991 la Notariatul de Stat Bârlad, și - (devenită, prin divorț, M) au cumpărat de la vânzătorul un imobil situat în satul, com., jud. V, având ca vecinătăți: G, G, drum sătesc. În contractul menționat s-a consemnat că imobilul este compus dintr-o casă de locuit cu 2 camere, bucătărie, anexe gospodărești și din suprafața de 1.000. teren p. aferent.
Căsătoria încheiată de cu M - a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 1292/4.05.2004 a Judecătoriei Bârlad, modificată prin decizia civilă nr. 228/A/24.11.2005 a Tribunalului Vaslui și prin decizia civilă nr. 68/25.05.2006 a Curții de APEL IAȘI.
Prin aceeași sentință s-a dispus partajarea bunurilor comune pe care aceste părți le dobândiseră în perioada căsătoriei lor. Astfel, în lotul atribuit pârâtei M - a fost inclus lotul nr.2 din imobilul situat în satul, iar lotul nr. 1 al aceluiași imobil a fost atribuit lui -a se vedea decizia civilă nr. 68/25.05.2006 a Curții de APEL IAȘI, filele 86-93 dosar.
În considerentele hotărârilor judecătorești enumerate, s-a reținut, între altele, că niciuna dintre părți nu a solicitat ca în masa de împărțit să fie inclusă suprafața de 2426,84. teren p., ci doar suprafața de 1000. teren din satul, stabilindu-se că suprafața de 1426,84. pe care părțile au avut-o în posesie, nu face obiectul dreptului lor de proprietate comună.
Potrivit registrului agricol din 1959-1960, defuncții - și, soți, a avut în proprietate suprafața de 2,94 ha teren, situată pe raza com., jud. V, din care 0,10 ha teren curți-construcții.
Defuncții - și au avut ca fii pe G, -, -,.
Prin titlul de proprietate nr. 1305/51855/2003 s-a reconstituit titularilor, -, -, () dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha 7500. teren arabil și fânețe, situată în extravilanul satului, com., jud.
Prin titlul de proprietate nr. 1428/20.06.2005, s-a reconstituit titularilor G, -, -, (), () dreptul de proprietate pentru suprafața de 1427. teren p., situată în intravilanul satului, comuna, jud. V, ce constituie tarlaua 93, parcela 26/1/1.
, titular înscris în titlul de proprietate nr. 1428/2005, a decedat la data de 22.12.1999, moștenitorii acestuia fiind reclamanții, soție supraviețuitoare, și, fii.
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei, jud. V cu nr. 314/29.11.2005, reclamanta și ceilalți moștenitori ai "familiei și " au solicitat să fie puși în posesia terenului "ce-l avem, dar nu avem titlu de proprietate", în suprafață totală de 1,65 ha, suprafață în care a fost menționată și suprafața de 1427. teren.p.
Din declarațiile martorilor, audiați la propunerea reclamanților, a rezultat că, în urmă cu aprox. 3 ani, pârâta M - a ocupat suprafața de 1427. teren p., înscrisă în titlul de proprietate nr. 1428/2005 și că pe acest teren, care anterior era plantat cu pomi fructiferi (tăiați apoi de către pârâtă), pârâta a construit un, un fânar, un. Potrivit declarației martorului, terenul în cauză a fost anterior proprietatea defuncților - și.
Prin răspunsurile date pârâta a recunoscut că ocupă terenul pe care reclamanții îl revendică, susținând că ea a cumpărat acest teren în anul 1991.
Din declarațiilor martorilor și, s-a reținut că în anul 1991 pârâta-reclamantă și soțul acesteia au cumpărat casa de locuit și aprox. 40 de ari de teren, ce constituie terenul aferent construcțiilor și grădină aflată în îngrăditură. Terenul cumpărat de pârâta-reclamantă și de soțul acesteia a fost măsurat, la momentul vânzării, cu pasul, de către frații. Grădina a fost cultivată de către pârâta-reclamantă și de soțul acesteia și avea ca vecinătăți pe G, G și drumul.
Prin răspunsurile date la interogatoriu reclamanții, -, G, au susținut că imobilul vândut în anul 1991 soților și (M) - nu a cuprins grădina.
Din raportul de expertiză tehnică agricolă efectuat în cauză s-a reținut că în realitate suprafața de 1427. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1428/2005 este de 1391. și c/v lipsei de folosință a suprafeței de 1427. este de 213 lei, iar a suprafeței de 1391. este de 208 lei.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică s-a stabilit că suprafața de teren, în raport de vecinătățile menționate în contractul de vânzare - cumpărare nr. 3407/1991, real măsurată, este de 2426. și se regăsește în parte înscrisă în titlul de proprietate nr. 1428/20.06.2005, respectiv suprafața de 1309.
Instanța de fond a reținut că cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă prin care a solicitat să se constate vânzarea - cumpărarea întregii suprafețe de 2426. teren este întemeiată.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 23 al. 2 din Legea nr. 18/1991, care prevăd că suprafețele de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt cele evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în agricolă, iar în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă.
Ținând seama de vecinătățile imobilului vândut în baza contractului de vânzare - cumpărare, care sunt identice cu cele din contractul de întreținere nr. 960/1982 și dispozițiile art. 977 - 984 cod civil referitoare la interpretarea convențiilor, instanța de fond a reținut că reclamantul și pârâta M - au cumpărat suprafața de 2426. și nu de 1000.
Având în vedere că suprafața de 1309. teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1428/2005 constituie proprietatea în devălmășie a reclamantului și pârâtei M - și nu a făcut obiectul partajului bunurilor comune, instanța de fond a apreciat că cererile reclamanților privind revendicarea suprafeței de teren de 1427. teren, ridicarea construcțiilor și plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G, -, -, și.
Prin decizia civilă nr. 987/R din 01 iulie 2008 Tribunalul Vaslui admite recursul declarat de G, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 723 din 6 martie 2008 Judecătoriei Bîrlad pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții G, -, -, și împotriva pârâtei M -.
Obligă pârâta M - să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1427. teren, real măsurat 1309. teren individualizata prin pct. 6 - 7- 8 - 9 - 13 - 12 - 6 din schița anexă nr.1 la raportul de expertiză efectuat de expertul - (fila 180 dosar fond).
Obligă pârâta să achite reclamanților suma de 606 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1309. în perioada 2006 - 2007.
Obligă pârâta să ridice construcțiile executate pe suprafața de 1309.: C1 - fânar cu o suprafață construită la sol de 13. și C2 - pentru animale cu o suprafață construită la sol de 6,50. cât și materialele depozitate pe acest teren.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanta M - în contradictoriu cu G, -, -, Comisia comunei și Comisia Județeană V pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Obligă pârâta să achite reclamanților suma de 2491 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat,în contradictoriu cu pârâta M -, revendicarea suprafeței de 1427. teren, obligarea acesteia la plata c/v lipsei de folosință a terenului în perioada 2006 - 2007 și ridicarea construcțiilor executate de pârâtă pe acest teren.
Prin cererea reconvențională pârâta M - a solicitat, în contradictoriu cu reclamanții, Comisia comunei și Comisia Județeană V, ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor: interpretarea convenției, respectiv a contractului nr. 3607/1991 pentru a se stabili că obiectul vânzării l-a constituit și suprafața de 1427. teren; să se constate că la data de 23.10.1991 a cumpărat suprafața de 2427. din care 1000. trecut în actul autentic și 1427 din interpretarea convenției; să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru suprafața de 1427.p; să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1428/2005 pentru suprafața de 1427. iar în subsidiar, în situația respingerii capetelor de cerere menționate, să i se recunoască un drept de superficie pentru suprafața de 250 - 300. teren.
Având în vedere că din contractul de vânzare - cumpărare a cărui interpretare s-a solicitat prin cererea reconvențională rezultă că are calitate de vânzător, la termenul de judecată din 7.02.2008 instanța a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârât, a vânzătorului, iar pârâta - reconvenientă și-a completat cererea prin apărătorul ales (fapt consemnat în încheierea de ședință, fila 208 dosar fond), solicitând chemarea în judecată în calitate de pârât a vânzătorului.
Cererea de introducere în cauză a pârâtului (deși reclamanții s-au opus prin apărătorul ales) s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 134 Cod pr. civ. cu mult peste prima zi de înfățișare, toate probele în cauză fiind deja administrate.
Pentru neefectuarea unor acte de procedură menite să întregească cadrul inițial al procesului, până la prima zi de înfățișare, instanța trebuia să sancționeze pârâta - reconvenientă cu decăderea din dreptul de a le mai putea îndeplini.
Faptul că instanța de fond a admis cerere de lărgire a cadrului procesual cu privire la participanții la proces peste prima zi de înfățișare nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii în sensul art. 304 pct. 5 Cod. procedură civilă, sancțiunea ce se impunea era judecarea separată a cererilor.
Potrivit art. 119 al. 1 Cod procedură civilă, pârâtul poate face cerere reconvențională dacă are pretenții în legătură cu cererea sau cu mijlocele de apărare ale reclamantului.
Rezultă din textul menționat că cererea reconvențională este admisibilă când tinde la o compensație judiciară, chiar și atunci când cele două obligații ar proveni din cauze diferite precum și în cazul în care pârâtul pune în discuție însuși fundamentul pretențiilor reclamantului.
În cauza de față, prin cererea reconvențională formulată, pârâta M - nu a ridicat pretenții în legătură cu cererea reclamanților sau cu mijloacele de apărare ale acestora.
Prin cererea reconvențională, pârâta a ridicat pretenții în legătură cu imobilul (teren) care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3407/23.10.1991, încheiat între, în calitate de vânzător, și - (la data încheierii contractului cumpărătorii erau soți) în calitate de cumpărători.
, vânzătorul imobilului care a făcut obiectul contractului a cărui interpretare se solicită pe cale reconvențională, cu privire la suprafața de teren reală ce a făcut obiectul vânzării, nu avea calitate de reclamant în cauză la data formulării cererii reconvenționale, astfel că pârâta nu putea să ridice pretenții în legătură cu suprafața de teren revendicată de reclamanți conform prevederilor art. 119 Cod procedură civilă
Prin cererea reconvențională pârâta a urmărit dobândirea proprietății prin hotărâre judecătorească pentru suprafața de teren revendicată de reclamanți, deși din contractul de vânzare - cumpărare autentificat rezultă că în timpul căsătoriei cu soțul său, a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000. și în consecință, anularea titlului de proprietate emis pe numele reclamanților pentru suprafața de 1427. teren.
Din considerentele arătate rezultă că motivele de recurs referitoare la cererea reconvențională sunt întemeiate, instanța de fond în mod greșit a admis cererea reconvențională față de reclamanți, deși pretențiile pârâtei nu privesc cererea reclamanților, ci privesc interpretarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu vânzătorul care nu avea calitate de reclamant și pe cale reconvențională pârâta nu avea posibilitatea să lărgească cadrul procesual cu privire la părți.
Analizând cererea reclamanților cu privire la revendicarea suprafeței de 1427. teren instanța constată că este întemeiată.
Acțiunea în revendicare este acțiunea pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar și presupune, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod. civil, dovada titlului de proprietate al celui ce o formulează.
În cauza de față, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în susținerea pretențiilor titlul de proprietate nr. 1428/- din 20.06.2005 din care rezultă că li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în indiviziune, în calitate de moștenitori pentru suprafața de 1427. teren situat în intravilanul satului, comuna, jud.
Prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că pârâta ocupă suprafața de teren revendicată de reclamanți. Prin răspunsurile la interogatoriu (fila 41 dosar fond) pârâta recunoaște că ocupa terenul în litigiu invocând un drept de proprietate dobândit prin cumpărare.
Pârâta invocă un titlu de proprietate și anume contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3407 din 23 octombrie 1991 încheiat între în calitate de vânzător și soții și - (în prezent M ca urmare a divorțului).
Deși din contractul de vânzare - cumpărare autentificat rezultă că, în timpul căsătoriei, pârâta împreună cu soțul său a cumpărat suprafața de 1000. prin cererea reconvențională a solicitat interpretarea convenției părților, respectiv a contractului menționat, susținând că în realitate a cumpărat suprafața totală de 2427. din care face parte și terenul revendicat de reclamanți.
Pretențiile pârâtei cu privire la interpretarea convenției nu vor fi analizate, instanța de recurs analizând deja prin prezenta hotărâre aspectele legate de admisibilitatea cererii reconvenționale.
Având în vedere că reclamanții au făcut dovada proprietății terenului revendicat instanța constată că cererea formulată este întemeiată.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică (fila 177 dosar fond) rezultă că în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat o suprafață de 1309. față de suprafața de 1427. teren înscrisă în titlul de proprietate.
Prin urmare, în temeiul art. 480 Cod civil, va fi admisă în parte acțiunea reclamanților și obligată pârâta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1427. teren real măsurată 1309. teren individualizat în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză efectuat de expertul (fila 180 dosar fond).
În ce privește cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata c/v lipsei de folosință a terenului instanța constată că este întemeiată.
Din probele dosarului rezultă că pârâta a folosit fără drept suprafața de teren reconstituită reclamanților. Deși a invocat un drept dobândit în baza contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 3407/1991, aceasta nu a dovedit că a cumpărat o suprafață de teren mai mare de 1000. ocuparea fără drept a terenului reprezintă o faptă ilicită care atrage răspunderea civilă delictuală în baza art. 998 și urm. Cod civil.
Pârâta urmează să fie obligată la plata sumei de 606 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului în litigiu (398 lei pentru anul 2006 și 208 lei pentru anul 2007).
Valoarea creanței a fost reținută din raportul de expertiză tehnică agricolă (fila 148 dosar fond) și reprezintă lipsa de folosință a suprafeței de teren real măsurată.
Din probele dosarului rezultă că pârâta a construit fără drept pe terenul ocupat abuziv unele construcții, ceea ce -i conferă calitatea de constructor de rea - credință.
Prin raportul de expertiză efectuat de expertul - s-a stabilit că pe suprafața în litigiu se găsesc două construcții provizorii din lemn care pot fi ușor ridicate și anume fânar și un pentru animale, construcții individualizate în anexa nr. 1 la raportul de expertiză. Pe același teren se află depozitate și unele materiale.
Cum în cauză s-a dovedit că pârâta este un constructor de rea-credință, în temeiul art. 494 alin. 1 și 2 Cod civil, urmează să fie obligată să ridice construcțiile respective.
Pârâta cunoștea că terenul pe care a construit nu-i aparține, având în vedere faptul că prin hotărârea judecătorească de partaj (fila 70 dosar fond) s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că cei doi soți (reclamantul și pârâta -) au dobândit în timpul căsătoriei suprafața de 1000. teren aferent casei de locuit.
Privitor la cererea pârâtei care solicită reconstituirea unui drept de superficie asupra terenului pe care a efectuat construcțiile, instanța constată că este neîntemeiată. Pe de o parte, din probele dosarului rezultă că acesta este un constructor de rea-credință, ocupând fără drept terenul în litigiu, iar pe de altă parte construcțiile sunt provizorii și pot fi ușor demolate.
Față de considerentele arătate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează să fie admis recursul, modificată în tot hotărârea primei instanțe în sensul dispozitivului prezentei hotărâri.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți cu soluționarea cauzei la fond și recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs M - pentru următoarele motive:
Nu are cunoștință de limitele admiterii recursului motivat de faptul că atât în condica civilă cât și în sistemul informatizat al instanței nu este trecută minuta, chiar și pe scurt, ci numai lapidarul "admite recursul".
Potrivit dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă hotărârile pronunțate de către judecătorii sunt supuse apelului.
Analizând toate capetele de cerere, atât din cererea principală cât și din cererea reconvențională, se poate observa că există capete de cerere care se supun controlului judiciar al apelului și anume, în concret, la capătul de cerere privind interpretarea convenției și capătul de cerere subsidiar, al constituirii unui drept de superficie.
În aceste condiții cauza trebuie să fie soluționată în apel.
La termenul din 08 octombrie 2008 s-a invocat excepția privind admisibilitatea recursului.
Raportat la dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă instanța va soluționa în mod prioritar excepția invocată.
Astfel, cauza s-a soluționat raportat la dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, respectiv în primă instanță și nu în recurs.
Este de principiu că împotriva unei hotărâri nu se poate exercita decât o singură cale de atac, în speță recurs pentru că în caz contrar s-ar încălca principiul unicității căii de atac.
Drept urmare, recursul apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare.
Având în vedere că recursul va fi soluționat pe excepție, criticile pe fond nu mai pot fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de pârâta M - împotriva deciziei civile nr. 987/ din 01.07.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
, -
03.11.2008
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Elena
