Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR. 27423,-
DECI ZI NR. 439
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Gherghina Niculae
JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire a deciziei civile nr.141 din 16 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de - și prin -, ambii domiciliați în B,-, corp. 2, sect.1, în contradictoriu cu intimații A - domiciliată în B,-,.2, sect.5, Municipiul B prin Primarul General, cu sediul în B,. nr.47, sect.5 și SC Nord SA, cu sediul în B,-, sect.1.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15 mai 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 141 din 16 februarie 2009, Curtea de Apel Ploieștia admis recursul declarat de reclamanta A, împotriva deciziei civile nr. 1620 din 7 decembrie 2007 Tribunalului București - Secția a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B - prin primar, SC SA B, și, a modificat în tot decizia atacată și în parte sentința civilă nr. 8536 din 11 octombrie 2002 Judecătoriei Sectorului 1 B și pe fond a admis în tot acțiunea formulată de reclamantă, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 1055/21357/1 noiembrie 1996 obligând pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul astfel cum a fost identificat prin expertiza întocmită de ing., menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că acțiunea în revendicare promovată de reclamantă este întemeiată dar nu ca rezultat al comparării titlurilor deținute de părți, ci ca efect al nulități absolute a contractului de vânzare cumpărare, reținându-se calitatea de adevărat proprietar al reclamantei în baza titlului valabil opus de către aceasta.
Impotriva deciziei au formulat cerere de revizuire recurenții pârâți și, invocând motivele înscrise în art. 322 pct. 2, 3 și 5 Cod pr.civilă sub următoarele aspecte:
- 2 -
1. In sensul disp. art. 322 pct. 2 Cod pr.civilă revizuenții susțin că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra lucrului care i s-a cerut întrucât deși s-a cerut revendicarea prin comparare de titluri de către reclamantă instanța a dat revendicarea ca efect al nulității absolute a contractului posesorului imobilului.
Titlul reclamantei astfel cum rezultă din actul nou depus coroborat cu declarația acesteia în sensul că,obiectul acțiunii nu este garajul obținut prin revendicare în 1998, este un loc de garaj, deci ceea ce se cere comparat este un titlu de proprietate imobil-locuință construit de stat în 1956, cu alte cuvenite s-a dat mai mult decât s-a cerut.
2. Față de motivul înscris în art. 322 pct. 3 Cod pr.civilă revizuenții susțin că obiectul pricinii nu se află în ființă întrucât bunul determinat constând dintr-un loc de parcare de 18, 25. într-un garaj nemaifiind în ființă nu poate fi restituit în litera și spiritul legii.
Se invocă și cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă, susținându-se că după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, revizenții au intrat în posesia a două înscrisuri noi necunoscute de instanța care s-a pronunțat asupra cauzei, și anume cererea nr. 5 J- 934/13.02.1934 prin care s- aprobat numiților și construirea unui garaj omis a se trece în Autorizația de construcție nr. 59 D/11.689/1993 și schița garajului cu două locuri de parcare în suprafață de 36,75.
Argumentând acest motiv de revizuire, se arată că actele noi îndeplinesc cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii întrucât sunt înscrisuri noi care nu au fost avute în vedere de instanța de recurs la data pronunțării, înscrisurile au forța probantă întrucât identifică proprietatea pe care au avut-o autorii testatoarei, înscrisurile invocate au existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, nu au putut fi prezentate instanței, mai presus de voința revizuenților și, în sfârșit sunt determinate, dacă ar fi fost cunoscute cu ocazia judecării fondului de către instanță, soluția ar fi fost alta decât cea promovată.
Se solicită pentru motivele arătate admiterea cererii, desființarea în întregime a hotărârii dată în recurs și pe fond respingerea recursului formulat de reclamantă.
Curtea, analizând cererea formulată în raport cu motivele invocate, față de actele dosarului și de normele legale incidente în cauză, costată că revizuirea este nefondată și va fi respinsă ca atare având în vedere următoarele:
1. Ipoteza înscrisă în art. 322 pct. 2 Cod pr.civilă, respectiv când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ( minus petita) are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere mai exact, când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în termen indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu sau incidental.
Susțin revizuenții că în speță reclamanta a cerut revendicarea prin comparare de titluri iar instanța, constatând cererea de revendicare întemeiată a admis-o ca efect al nulității absolute a contractului.
Nu poate fi vorba în speță despre o,minus petita, în condițiile în care instanța de recurs investită cu cenzurarea hotărârilor pronunțate în precedent a cercetat în primul rând, fiind vorba despre o revendicare imobiliară, valabilitatea titlurilor de proprietate pe care le opun părțile litigante și în acest context s-a
- 3 -
concluzionat asupra temeiniciei cererii dar ca efect al nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare opus de pârâți.
Nici ultima ipoteză a art. 322 pct. 2 Cod pr.civilă, respectiv când instanța a dat mai mult decât s-a cerut (,plus petita,) nu se regăsește în speță, situația înscrisă în textul de lege invocat vizând împrejurarea în care,deși nu a intervenit o majorare a pretențiilor deduse judecății se acordă mai mult decât s-a solicitat.
Instanța de recurs reține în considerentele hotărârii atacate referitor la obiectul revendicării imobiliare că potrivit raportului de expertiză întocmit de expert în fața Tribunalului București - secția a V-a civilă apartamentul nr. 2 din corpul B al imobilului în litigiu a avut inițial destinația de garaj astfel cum a fost preluat de la autoarea reclamantei ajungând la o funcționalitate nouă, cea de locuință prin amenajări și modulare arhitecturală adaptată.
Rezultă așadar că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut pentru a fi admisibilă cererea de revizuire.
2. Nici motivul de revizuire înscris în art. 322 pct. 3 Cod pr.civilă nu se regăsește în speța dedusă judecății.
Acest caz presupune ipoteza în care, printr-o hotărâre cu o singură condamnare debitorul a fost obligat să predea creditorului un bun cert, determinat care însă a pierit după pronunțarea hotărârii.
Sintagma,obiectul pricinii nu se află în ființă, desemnează ideea de dispariție fizică a bunului. Or, în speță nu poate fi vorba despre dispariția fizică a bunului solicitat în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus s-a reținut că într-adevăr la data preluării sale de la autoarea reclamantei bunul a avut destinația de garaj însă ulterior a fost amenajat și transformat în locuință.
3. Și în fine, în cauză nu se regăsește nici cazul prevăzut de art.322 pct. 5 Cod pr.civilă. Ipoteza vizată de revizuenți privește îndeplinirea cumulativă a condițiilor menționate de text și invocate și de revizuenți pentru admisibilitatea cererii.
Textul legal citat privește situația în care după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
In cauză, cele două acte prezentate de revizuenți ca fiind înscrisuri doveditoare se referă la o cerere datând din anul 1934 pentru aprobarea construirii unui garaj precum și schița garajului cu două locuri de parcare, acte care însă nu pot fi considerate ca înscrisuri noi, în sensul legii neîndeplinindu-se cumulativ cerințele textului.
Astfel pentru a fi doveditor în sensul procedural al termenului înscrisul depus de revizuenți trebuie să fie probant prin el însuși fără să fie nevoie a fi completat cu alte mijloace de probă.
Or, cele două înscrisuri - o cerere pentru aprobarea construirii unui garaj și schița acestuia nu pot fi considerate ca înscrisuri doveditoare probante prin ele însele.
Nici cerința ca înscrisul să nu fi putut fi înfățișat în proces fie că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții nu este probată.
- 4 -
In cauză nu s-a dovedit îndeplinirea acestei condiții chiar dacă se admite existența înscrisurilor invocate de revizuenți la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Față de considerentele mai sus arătate, reținând că în speță nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor limitativ prevăzute de textele invocate, Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr.141 din 16 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de - și prin -, ambii domiciliați în B,-, corp. 2, sect.1, în contradictoriu cu intimații A - domiciliată în B,-,.2, sect.5, Municipiul B prin Primarul General, cu sediul în B,. nr.47, sect.5 și SC Nord SA, cu sediul în B,-, sect.1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
- - C - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.ȘC /tehnored.OC
2 ex./19.05.2009
Președinte:Gherghina NiculaeJudecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan Violeta Stanciu
