Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 44
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul în Dr.Tr.S, - -, nr. 132, -A,. 1,.5, județul M, împotriva sentinței civile nr. 259 de la 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE ACTIVITĂȚI, cu sediul în Dr.Tr.S,-, județul M, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă personal și consilier juridic reprezentând intimata pârâtă Regia Autonomă de Activități.au răspuns:
- apelant reclamant - personal
- intimat pârât - REGIA AUTONOMĂ DE ACTIVITĂȚI personal
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelanta reclamantă a pus concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, într-o primă teză desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, într-o a doua teză anularea și reținerea cauzei spre rejudecare.
A susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece instanța a trecut la soluționarea cauzei deși nici una din părți nu era prezentă și nici nu se solicitase judecarea în lipsă. Instanța avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă și să suspende cauza, textul de lege fiind imperativ.
Consilier juridic, reprezentând intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE ACTIVITĂȚI, a pus concluzii de respingere a apelului, menținerea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii. Cu privire la legalitatea sentinței a lăsat la apreciere, iar cu privire la temeinicia sentinței a pus concluzii de respingere.
CURTEA:
Asupra apelului declarat, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 259/2 oct. 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta,domiciliată în DTS,--S 3A,.1,.5,jud.M în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Activități - cu sediul în DTS,str.- - nr.1.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele împrejurări de fapt și de drept:
Reclamanta a solicitat în temeiul Legii nr. 677/2001,daune materiale și morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a emiterii de către pârâtă a adresei nr. 33o/2004 care conține date cu caracter personal, respectiv-perioada în care a fost angajata pârâtei, funcția deținută, motivul desfacerii contractului de muncă, posturile ocupate, participarea la concursuri,etc.dar și prelucrarea datelor cu caracter personal prin care pârâta evaluează aspecte ale personalității sale (competența profesională,comportamentul,atitudinea în fața instanței,etc.).
Potrivit art. 1din Legea 677/2001 - scopul legii constă în garantarea și protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice,în special a dreptului la viața intimată, familială și privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.
Art.3 lit. a și din acest act normativ definește termenul de prelucrare a datelor cu caracter personal ca fiind orice operațiune sau set de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terț prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea.
In speță, instanța a reținut că la cererea Agenției pentru Dezvoltarea Regională Sud - Vest Oltenia(nr.4856/3.11.2004), cu care reclamanta a încheiat în perioada 2001-2003 contract de consultanță juridică, reziliat la 28.07.2003, pârâta a emis adresa nr.330/4.11.2004, înregistrată la agenție sub nr.4899/2004(fila 63 dosar), prin care îi comunică informații despre perioada cât reclamanta a fost angajata acesteia, postul ocupat, data desfacerii contractului individual de muncă, temeiul desfacerii, concursurile la care a participat reclamanta după disponibilizare, angajarea în calitate de avocat în dosare în care partea adversă este, etc.
Față de dispozițiile legale mai susmenționate instanța a apreciat că informațiile furnizate de pârâtă terțului ADR SV Oltenia prin adresa 330/2004, nu reprezintă o prelucrare a datelor cu caracter personal ale reclamantei,iar art. 18 alin.2 din Legea nr.677/2001 invocat de aceasta în cererea de chemare în judecată, se referă la dreptul persoanei care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, de a se adresa instanței pentru repararea acestuia.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că acțiunea reclamantei întemeiată pe Legea 677/2001, nu este întemeiată.
Instanța a reținut că în anul 2005 reclamanta a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie împotriva angajatelor ADR SV Oltenia, și -, dar și a agenției în calitate de parte responsabilă civilmente pentru emiterea și semnarea adresei nr.4856/2004 și pentru folosirea în public a adresei 330/2004 emisă de Regia Autonomă de Activități DTS, constituindu-se parte civilă pentru prejudiciul material și moral suferit.
Prin sentința penală nr.381/3 iulie 2006 Judecătoria Hunedoara condamnat cu amendă penală inculpatele și le-a obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente le daune materiale și morale pentru prejudiciul constând în contravaloarea contractelor de asistență juridică care au fost reziliate de către clienții părții vătămate datorită activității celor două inculpate și afectării imaginii părții vătămate ( reclamantei) ca persoană și pe plan profesional ca avocat.
Hotărârea a fost casată prin decizia penală nr.753/R/2006 a Tribunalului Hunedoara, fiind achitate inculpatele ca urmare abrogării art. 206 pen.,a fost înlăturată obligarea acestora și a părții responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, lăsând nesoluționată latura civilă cauzei.
Cum reclamanta avea posibilitatea acționării în justiție pentru prejudiciul suferit ca urmare a utilizării adresei 330/2004, a Agenției pentru Dezvoltare Rgională Sud- Vest Oltenia și a celor două angajate ale acesteia în temeiul dispozițiilor art. 998, art.999 și art. 1000 civ., solicitarea în subsidiar a reclamantei pentru obligarea pârâtei Regia Autonomă pentru Activități la daune materiale și morale, în temeiul acestor texte de lege, nu a fost apreciată ca fondată întrucât nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, unei fapte ilicite, unui raport de cauzalitate între fapte și prejudiciu și avinovățieipârâtei.
2. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel reclamanta, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece instanța a trecut la soluționarea cauzei deși niciuna din părți nu s-a înfățișat la termen și nu se solicitase judecata în lipsă; instanța nu s-a pronunțat asupra decăderii din proba cu martori și a trecut la soluționarea cauzei, deși proba fusese încuviințată; hotărârea este nulă, fiind pronunțată cu încălcarea principiilor oralității și contradictorialității, a dreptului la apărare, fiind greșit respinsă cererea de amânare și neamânată pronunțarea pentru a se depune eventual, concluzii scrise; în mod greșit s-a respins cererea de probatorii formulată în scris la data de 22 ianuarie 2008 și reiterată la 19 februarie 2008; hotărârea nu este suficient motivată și instanța nu a analizat pe fondul cauzei toate probatoriile administrate în cauză; instanța nu a stabilit în mod corect și complet starea de fapt și nu a aplicat corect legea, reținând în mod greșit faptul că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
Solicită în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și în subsidiar, schimbarea sentinței în totalitate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și în subsidiar, în caz de reținere cauzei spre rejudecare, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Apelul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
motivele de apel, Curtea constată că acestea vizează pe de-o parte nelegalitatea hotărârii din perspectiva nerespectării principiilor fundamentale ale procesului civil: dreptul la apărare, contradictorialitatea și oralitatea și, pe de altă parte, netemeinicia sentinței - în raport cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale care guvernează răspunderea civilă delictuală.
În plan procesual, se impune sublinierea dispozițiilor legale care garantează respectarea celor trei principii enumerate în precedent și aflate în strânsă legătură:
Potrivit disp. art. 85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară dacă legea nu dispune altfel, iar citarea părții se face în condițiile art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Instanța va dispune suspendarea judecății, dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, dar cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă, în conformitate cu disp. art. 242 alin. 1 pct. 2, alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește proba cu martori, odată încuviințată, fiind socotită utilă în cauză în raport cu art. 167 Cod procedură civilă și având în vedere că partea și-a îndeplinit obligația de a nominaliza martorul și de a preciza adresa acestuia pentru a fi citat, aceasta nu poate fi decăzută din probă mai înainte ca instanța să procedeze la aplicarea efectivă a unei amenzi judiciare și epuizarea mijloacelor procedurale puse la dispoziție de lege și, în orice caz - în final, instanța trebuie să revină motivat asupra probei.
Potrivit disp. art. 297 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, în cazul în care se constată că în prima instanță judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Examinând modul în care prima instanță a aplicat aceste dispoziții legale în cauză, Curtea constată că într-adevăr, s-a încălcat dreptul la apărare, contradictorialitatea și oralitatea dezbaterilor, având în vedere următoarele argumente, ce țin la origine inclusiv de regularitatea citării părților, deși apelanta nu formulat decât implicit, o astfel de critică.
În cauză, s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și testimonială.
La termenul din 3 iulie 2009, s- dispus amânarea cauzei, pentru audierea martorei, care nu s-a prezentat, fiind amendată și citată pentru termenul din 4 septembrie 2009.
La acest termen, au lipsit părțile, iar martora citată, nu s-a prezentat. Având în vedere organizarea unei forme de protest al magistraților la nivel național și local - sub forma restrângerii activității, a amânării cauzelor, cu excepția celor penale urgente - măsuri preventive și măsuri speciale de protecție a minorilor, prima instanță nu a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților în temeiul disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și a dispus citarea tuturor părților pentru termenul acordat, respectiv 18 sept. 2009.
În mod corect a dispus prima instanță citarea părților pentru termenul acordat, nepăstrând termenul în cunoștință și neprezumând cunoașterea termenului în sensul disp. art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă. Așadar, judicios s- apreciat, pe cale de consecință, faptul că în condițiile particulare de amânare a cauzei, ce nu țineau în mod necesar de conduita procesuală a părților, nu sunt incidente aceste dispoziții legale, impunându-se citarea părților, ca o garanție că acestea vor cunoaște termenul acordat și legată intrinsec de respectarea dreptului la apărare și de asigurarea unui proces echitabil.
Trebuie subliniată împrejurarea că existența protestului a fost mediatizată, dar anumite informații transmise prin mijloacele media, au fost contradictorii, atât cu privire la formele protestului, cât și la durata acestuia. În aceste condiții, apare justificată atât lipsa părților la proces, nesuspendarea cauzelor, cât și citarea acestora de către instanță pentru termenele acordate. Din această perspectivă, instanța trebuie să se asigure că informațiile cu privire la forma și durata protestului erau corecte și complete și să manifeste prudență în a soluționa cereri în lipsa părților, mai înainte de se asigura de cele arătate în precedent, având în vedere că urmarea de către instanță a unei proceduri trebuie să fie previzibilă pentru părți.
În cauză, la termenul din 18 septembrie 2009, au lipsit părțile, iar instanța a dispus amânarea cauzei la data de 2 octombrie 2009, pentru aceleași considerente arătate la data de 4 septembrie 2009, dar nu a mai dispus citarea părților, ci numai citarea martorei. Concomitent, instanța a conceptat părțile cu termen în cunoștință, prezumând practic faptul că aceste cunosc termenul, deși anterior a dispus citarea acestora și nici nu au fost prezenți la înfățișarea din 18 sept. 2009, pentru a cunoaște termenul în sensul disp. art. 153 alin. 1 teza II Cod procedură civilă.
Împrejurarea că pentru înfățișarea din 2 octombrie 2009, reclamanta a depus prin arhiva instanței o cerere de amânare, în care se menționează și ziua termenului de judecată, nu echivalează cu vreuna din ipotezele normei ce conține dispoziții legale cu privire la cunoașterea termenului ca regulă, prevăzute în art. 153 alin. 1, pentru a considera că partea are termen în cunoștință în sensul legii și ca o garanție a respectării dreptului la apărare și a disp. art. 85 Cod procedură civilă.
Prin urmare, la termenul din 2 octombrie, chiar dacă instanța nu ar fi dispus amânarea la cererea părții, s-ar fi impus constatarea că părțile nu sunt legal citate, neavând termen în cunoștință, dar și amânarea cauzei exclusiv pentru acest motiv.
Mai mult, verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că părțile nu au solicita judecarea cauzei în lipsă, astfel că, în aceste condiții instanța era ținută să facă aplicarea disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 coroborat cu disp. alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul suspendării cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul nu au cerut în scris judecarea în lipsă.
Dar, inclusiv măsura suspendării cauzei, nu poate fi luată de instanță decât dacă regularitatea citării părților sau cunoașterea termenului de către acestea, în condițiile legii, sunt asigurate.
Cu alte cuvinte, instanța în mod greșit a pășit și din această perspectivă, la judecarea cauzei, neasigurând nici oralitatea și contradictorialitatea dezbaterilor, aspecte peste care se poate trece, dar nu la aprecierea instanței, ci numai la cererea părților.
În ceea ce privește proba cu martori, Curtea constată că, într-adevăr prima instanță a dispus amendarea martorei (fără CNP), dar comunicarea încheierii s-a restituit instanței - filele 20 7 și 209 dosar fond, pe plicul restituit fiind făcută mențiunea "Expirat termenul de păstrare". În aceste condiții, existând si posibilitatea ca adresa martorei să nu fie corectă, citarea fiind realizată prin afișare și pe fondul restituirii titlului executor pentru lipsă CNP, instanța era ținută câtă vreme nu a revenit asupra probei, să pună în vedere reclamantei să lămurească aceste aspecte și apoi să procedeze în consecință în caz că reclamanta nu își îndeplinea această obligație.
Prin urmare, sunt incidente disp. art. 105 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, art. 108 alin. 2 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească apelată - ca act de procedură al instanței, s-a îndeplinit cu neobservarea formelor legale prescrise de art. 85 Cod procedură civilă, art. 88 și 89 Cod procedură civilă, 129 alin. 5 și art. 242 alin. 1 pct. alin. 2 Cod procedură civilă, fiind afectată de nelegalitate. Vătămarea produsă părții prin toate aceste neregularități, cu toate consecințele ce au decurs de aici în ceea ce privește dreptul la apărare, nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței și reluarea judecății de la actul anulat.
Acestea sunt considerentele în temeiul cărora Curtea apreciază că în judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părții care nu a solicitat judecata în aceste condiții și care în precedent nu a fost regulat citată, fiind incident cazul de desființare cu trimitere spre rejudecare în primă instanță.
Față de prioritatea în examinare a motivelor de apel ce au vizat nelegalitatea sentinței și de soluția ce s-a impus, de reluare a judecății în primă instanță, apare de prisos examinarea celorlalte motive de apel care vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul în Dr.Tr.S, - -, nr. 132, -A,. 1,.5, județul M, împotriva sentinței civile nr. 259 de la 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE ACTIVITĂȚI, cu sediul în Dr.Tr.S,-, județul
Desființează sentința civilă nr. 259 de la 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Mehedinți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
4 ex/17.03.2010
18.02.2010
Tehnored.
Jud. fond
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
