Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 449/2009
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul G împotriva deciziei civile nr. 217/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuientul G asistat de apărător din oficiu avocat -, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare din partea intimatului Ministerul Finanțelor Publice prin H, fax și original.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu apărătorul revizuientului, care arată că a luat cunoștință despre conținutul acesteia din dosar și nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul revizuientului, avocat -, solicită admiterea cererii de revizuire formulată de revizuient împotriva deciziei civile 217/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, desființarea deciziei și a proceda la o nouă judecată a recursului. În drept art. 322 pct. 5 Cod pr. civ.
Arată că actul nou pe care se întemeiază prezenta cerere de revizuire și care nu a fost avut în vedere de instanța de recurs întrucât nu era depus la dosar îl reprezintă Ordonanța nr. 3/8.10.1952 de neîncepere a urmăririi penale dată de Procuratura Raionului H, revizuientul fiind scos de sub urmărire penală față de accidentul de care a fost învinuit, nefăcându-se vinovat de căderea acelei macarale. Față de acest aspect, revizuientul este îndreptățit potrivit art. 504 Cod pr. pen. la despăgubiri pentru prejudiciul suferit în anul 1952, acesta fiind privat de libertate nelegal, abuziv timp de aprox. 40 de zile.
-//-
La solicitarea instanței, precizează că actul a fost obținut de către revizuient de la Parchetul urmare solicitărilor făcute, fiindu-i transmis prin poștă pentru a fi depus la dosar. În fața instanței de recurs revizuientul nu fost asistat de avocat și nu a știut că acest act este necesar a fi depus la dosar.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a cererii de revizuire, formală, întrucât nu se poate trece peste autoritatea de lucru judecat reținută de instanța recursului.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia civilă nr. 217/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr- s-a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP H împotriva sentinței civile nr.22/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. S-a modificat în parte sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -DGFP Au fost menținute dispozițiile privind excepția tardivității și a lipsei calității procesuale pasive a SC SA
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut și motivat următoarele:
Instanța de fond nelegal a admis acțiunea formulată de reclamant în temeiul dispozițiilor art.504 Cod procedură penală și nelegal a respins excepția autorității lucrului judecat.
Potrivit dispozițiilor art.504 Cod procedură penală persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare; alineatul al 2-lea al textului stipulează dreptul la repararea pagubei și în favoarea persoanei care, în cadrul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Ca atare, răspunderea statului este strict circumscrisă celor două ipoteze avute în vedere de legiuitor, respectiv arestarea ca măsură preventivă și condamnarea definitivă, fiind o răspundere directă cauzată de erorile judiciare săvârșite în procesul penal.
Pentru a antrena răspunderea statului în condițiile art.504 alin2 Cod procedură penală, privare sau restrângere de libertate în mod ilegal trebuie stabilită în conformitate cu alineatul 3 al aceluiași articol, după caz, prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii preventiva sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a măsurii penale pentru cauza prevăzută de art.10 alin.1 lit.j ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii preventive sau restrictive de
-//-
libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art.10 alin.1 lit.
Prin urmare caracterul ilegal al măsurii preventive trebuie constatat de o instanță penală, respectiv în condițiile alineatului 3 al art.504 Cod procedură penală, pentru reparația garantată de alin.1 și 2 al aceluiași articol.
În speță, greșit a reținut prima instanță ca fiind întrunite cerințele acestui text de lege din circumstanțele faptelor stabilite de instanțele de judecată investite cu soluționarea cererilor.
Cum s-a arătat mai sus, în cauză era imperios necesar să se facă dovada erorii judiciare prin hotărârea penală de achitare sau în condițiile alin.3 al art.504 Cod procedură penală ceea ce nu s-a întâmplat.
Hotărârea reținută de prima instanță de la filele 49-54 -cu nr.4026/1992 este o sentință civilă și care nu se încadrează în cerințele alin.3 al art.504 Cod procedură penală.
Mai mult, greșit s-a respins de către prima instanță și excepția puterii lucrului judecat a sentinței nr.1310/2002 pronunțată la 11 septembrie 2002 de către Tribunalul Hunedoara în dosar 5041/2002.
În condițiile art.1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
E de necontestat că puterea de lucru judecat vizează atât hotărârile de admitere cât și cele de respingere a acțiunii, pe fond sau excepție, situație ultimă în care pentru analizarea excepției, pentru determinarea puterii lucrului judecat se recurge la motivele de respingere a acțiunii și la elementele de identificare ale acțiunii prin obiect și cauză.
În speță se constată că există autoritate de lucru judecat a sentinței civile 1310/2002 față de cererea prezentă de chemare în judecată formulată de reclamant existând identitate de obiect, cauză și părți.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiile art.312 Cod procedură civilă a admis recursul, a modificat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate referitoare la excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA H au fost menținute.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul G, astfel cum a fost precizată, invocând în drept prev. art. 322 pct. 5 Cod pr. civ.
În expunerea de motive se arată că actul nou pe care se întemeiază cererea de revizuire îl constituie Ordonanța de neurmărire penală nr. 3 din data de 8.10.1952 dată în dosar 230/1952 a fostei Procuraturi a Raionului H prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ca urmare a inexistenței vreunei probe de vinovăție.
În acest context Ordonanța face dovada că revizuientul a fost privat de libertate ilegal și abuziv, astfel că potrivit art. 504 Cod pr.pen. este îndreptățit la repararea pagubei suferite.
La dosar s-a depus în copie Ordonanța de neurmărire nr. 3/1952 și de informare nr. 1/1942.
Prin întâmpinare Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și nefondată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive în cazurile expres prevăzute de lege.
Potrivit disp. art. 322 pct. 5 Cod pr. civ. revizuirea unei hotărâri judecătorești se poate cerere dacă, "după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ".
Textul citat vizează o ipoteză care implică îndeplinirea unor cerințe cumulative.
În primul rând, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii. Această condiție implică prin definiție exigența de a fi existat înscrisul la data judecății, deci să fie descoperit după pronunțarea hotărârii judecătorești, ceea în speță e îndeplinit.
Această condiție a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată. Simpla împrejurare că partea a descoperit înscrisul probator după pronunțarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii. În speță această cerință nu este îndeplinită întrucât Ordonanța de neurmărire nr. 3/1952 putea fi prezentată instanței de recurs nefiind deținută de partea potrivnică și nu au existat împrejurări mai presus de voința părții.
O ultimă condiție a revizuirii este aceea ca înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă caracter determinant, adică să fi fost de a conduce la altă soluție decât cea pronunțată.
În speță nici această cerință nu este îndeplinită.
Din considerentele deciziei atacate se reține nelegalitatea hotărârii de fond datorate nelegalei respingeri a excepției puterii lucrului judecat a sentinței nr. 1312/2002 pronunțată la 11 septembrie 2002 de către Tribunalul Hunedoara în dosar 5041/2009.
Instanța de recurs a constatat existența autorității de lucru judecat a sentinței civile 1310/2002 față de cererea de chemare în judecată soluționată în dosarul - în condițiile art. 1201 Cod civ. existând identitate de obiect, cauză și părți.
Prin urmare înscrisul nou opus de către revizuient nu are caracter determinant și nu este să conducă la o altă soluție față de excepția autorității lucrului judecat.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 312 pct. 5 Cod pr. civ. Curtea va respinge ca nefondată prezenta cerere de revizuire.
-//-
(continuarea deciziei civile 449/2009 dată în dosar nr-)
Față de disp. art. 19 din OUG 51/2008, cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului d e Justiție către Baroul Alba și vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de către revizuientul G împotriva deciziei civile nr. 217/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil -.
Cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei vor fi avansate de către în contul Baroului de Avocați A și vor rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 7 ex/07.12.2009
- -, -,
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
