Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 448/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 448/2009
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și - împotriva deciziei civile nr. 228/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat, intimata pârâtă asistată de avocat, lipsă fiind recurenta reclamantă -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că lipsa de procedură cu recurenta reclamantă - se acoperă prin prezența apărătorului ales, că recursul este timbrat iar Primăria municipiului Sibiu a dat curs solicitării instanței la termenul anterior și a trimis actele cerute.
Mandatarul recurenților reclamanți - avocat depune în fața instanței împuternicire avocațială, o expertiză extrajudiciară prin care arată 3 variante de dezmembrare și o tranzacție pe care ar dori să o propună părții. Înmânează un exemplar din expertiza extrajudiciară părții.
Mandatarul intimatei pârâte - avocat arată că această lucrare nu poate fi primită, cauza fiind în calea de atac a recursului
Mandatarul recurenților pârâți - avocat arată că expertiza extrajudiciară că a fost întocmită de același expert care a întocmit expertiza judiciară în dosar și, deși sunt lucrări efectuate de către aceeași persoană, concluziile sunt altele. Prin prezenta lucrare s-au propus 3 variante de dezmembrare, fiecare parte urmând să primească câte un lot, cel de-al treilea rămânând în indiviziune forțată. Mai arată că au pregătit o tranzacție în acest sens, în situația în care partea dorește să ajungă la o înțelegere, cea redactată și depusă în fața instanței. Totodată, învederează instanței că expertiza întocmită la fond nu este ștampilată, astfel că solicită prezența expertului în instanță pentru a proceda în acest sens.
Instanța deliberând asupra înscrisurilor depuse la acest termen le va aprecia cu ocazia deliberării și pronunțarea hotărârii pe fond. Față de cererea
-//-
de prezentare a expertului să semneze lucrarea, o constată nerelevantă și o respinge întrucât expertiza a fost depusă la instanța de fond, iar identitatea expertului nu a fost contestată.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurenților reclamanți - avocat solicită admiterea recursului promovat, admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată. În drept art. 304 pct. 6, 7, 8 Cod pr. civ.
Consideră că expertul la întocmirea lucrării și-a depășit atribuțiile și a dus în eroare instanța, întrucât expertiza dispusă în cauză nu a avut ca obiect servitute de trecere. Acesta este motivul pentru care au efectuat expertiza extrajudiciară, pentru a lămuri acest aspect legat de lotizarea terenului, care în opinia sa este posibilă, întrucât obiectul cauzei este ieșire din indiviziune. Cu privire la planul de urbanism depus de Primăria Sibiu, arată că o hotărâre de Consiliu local nu poate modifica o lege, cu referire la art. 728 Cod civ.
Instanța, raportat la probele dosarului și expertiza întocmită, solicită mandatarului recurenților să precizeze care variantă o solicită reclamanții, având în vedere că prin lucrarea întocmită expertul propune două variante.
Mandatarul recurenților arată că solicită varianta 2 din expertiză. Cu cheltuieli de judecată, urmând a face dovada la dosar.
Mandatarul intimatei pârâte - avocat solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Susține că în mod corect cele două instanțe au apreciat că acest teren este în coproprietate forțată și perpetuă și nu se poate parcela pentru ieși din indiviziune, fără a se afecta utilitatea economică dată construcțiilor. Mai arată că la fond și în apel reclamanții nu au solicitat completarea expertizei, că la acest moment nu există variantă tehnică pentru a omologa ieșirea din indiviziune pe care o doresc reclamanții, iar cele depuse la acest termen pot fi, eventual, considerate înscrisuri.
Față de actele dosarului și cele invocate instanța lasă cauza în pronunțare.
Notă: După dezbaterea cauzei mandatarul recurenților - avocat depune copie după dovada cheltuielilor de judecată - copie chitanță.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 335/2009 a Judecătoriei Sibiu, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și - in contradictoriu cu pârâta, pentru sistarea stării de indiviziune, iar reclamanții au fost obligați la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF.17982 Sibiu, nr.
-//-
top. 2670/2/I, apartament, compus din două camere, bucătărie, dependințe precum și asupra cotei de 2/3 părți din imobilul înscris în CF. colectivă 6515 Sibiu, teren clădit și neclădit de 291 mp. din
Pârâta este proprietară asupra imobilului cu nr. top. 2670/2/III apartamentul nr.2 compus din casa din curte și cota de 1/3 din părțile comune indivize transcrise în CF.17983.
În CF. 6515 Sibiu, sub sunt înscrise părțile comune indivize în cotă de 2/3 pentru apartamentul 1 și 1/3 pentru apartamentul 2: terenul clădit și neclădit de 291 mp, conductele de gaz, apă, canalizare și trotuarul până la intrarea în apartamente.
Instanța de fond a apreciat, pe baza probatoriului administrat, că imobilul compus din cele două apartamente ale părților și curtea comună, are, datorită configurației și dimensiunilor, natura unei coproprietăți forțate.
Acest regim exclude aplicabilitatea art. 728.civ întrucât, spre deosebire de starea de indiviziune obișnuită, care poate înceta oricând, în situația coproprietății forțate, aceasta poartă asupra unui bun care, prin natura lui, este folosit de două sau mai multe persoane, fără posibilitatea de a fi partajat. Caracterul perpetuu al proprietății forțate derivă din caracterul accesoriu al acesteia față de bunul principal, specificul acestei modalități juridice fiind stabilitatea.
În cazul imobilului în litigiu, dată fiind dimensiunea redusă a curții și existența unei singure intrări, frontul îngust la stradă (13,22 ml.), s-a concluzionat că terenul comun trebuie să rămână în folosința ambelor părți, deoarece operează coproprietatea forțată.
Instanța de fond a considerat că trebuie să aibă în vedere, cu ocazia transformării dreptului indiviz asupra cotei ideale din totalitatea curții și grădinii, reprezentat de cota de 2/3 pentru reclamanți și de 1/3 pentru pârâtă, în drept exclusiv asupra unei parcele determinate în materialitatea sa, ca loturile ce se vor atribui coproprietarilor, în urma partajului, să reprezinte, în mod real, valoarea dreptului cuvenit și să aibă utilitate economică.
Face parte din părțile comune indivize terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției să asigure exploatarea normală a acesteia. Pentru excedent, proprietarii sunt titularii unei coproprietăți obișnuite însă în speță, acest surplus care să reprezinte două loturi distincte, nu există, astfel încât imobilul teren nu poate fi partajat.
Regulamentul de urbanism local (art. 18) și Regulamentul general de urbanism (art.30), nu permit divizarea terenului în parcele mai mici de 150 mp. Ori, dezmembrarea terenului, conform cotelor înscrise în CF-urile individuale ale părților, nu este posibilă deoarece ar rezulta corpuri funciare de mici dimensiuni care ar fărâmița excesiv imobilul.
Expertiza topografică dispusă de prima instanță a propus două variante de dezmembrare a imobilului în două corpuri funciare, în ambele variante, locul de casă cu construcția reclamanților având 194 mp. iar al pârâtei 97 mp. De asemenea s-a indicat notarea unui drept de servitute de trecere cu piciorul și autovehiculul și drept de trecere a conductelor de gaz, canalizare, curent.
Instanța de fond a apreciat că formarea unui corp funciar de 97 mp. ar scădea valoarea economică a imobilului și lotizarea nu ar respecta normele de urbanism,
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii și efectuării partajului în natură.
În motivarea apelului, aceștia arată că s-au încălcat dispozițiile art. 728.civ. care permit oricând ieșirea din indiviziune, că prin partaj nu se fărâmițează în mod excesiv terenul, că suprafața nu se divide necontrolat și nu micșorează valoarea imobilului, că pârâta folosește în mod abuziv întregul teren deși are o cotă mică, că ieșirea din indiviziune se referă la curtea interioară și nu la lotizare, că problema lotizării se pune când fiecare teren devine de sine stătător, dar aici terenul este accesoriu al clădirii.
Prin decizia civilă nr. 228/2009, Tribunalul Sibiua respins apelul și i-a obligat pe apelanți să plătească intimatei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că întregul teren clădit și neclădit din colectivă 6515 Sibiu, are o suprafață de doar 291 mp. Prin efectuarea partajului s-ar ajunge la situația ca unul dintre loturi, cu terenul de sub casă, să aibă o suprafață mai mică de 100 mp, ceea ce nu este posibil în raport de dispozițiile Regulamentului general de urbanism (art.30). Ambele loturi ce s-ar crea în acest fel ar fi nefuncționale, terenul liber fiind prin întinderea și configurația sa necesar deservirii ambelor imobile.
Eventualele neînțelegeri între coproprietari nu pot schimba natura de coproprietate forțată a terenului, ci pot fi, eventual, soluționate pe calea unei acțiuni vizând reglementarea modului de folosință.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând desființarea ambelor hotărâri și admiterea acțiunii în sistarea indiviziunii.
În expunerea motivelor, recurenții susțin că instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii reconvenționale prin care pârâta a fost de acord cu partajarea terenului, iar hotărârile atacate încalcă prevederile art. 728 Cod civ. care permit fiecărui coproprietar să solicite ieșirea din indiviziune.
În drept se invocă art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, art. 274. proc. civ.
Recursul este legal timbrat (fl.8).
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut că terenul în litigiu este în coproprietate forțată, datorită configurației și dimensiunilor sale, astfel că este exclusă aplicarea art. 728 Cod civ.
Cazurile de coproprietate forțată nu sunt expres reglementate de lege, dar doctrina și jurisprudența au stabilit în mod constant că această formă de coproprietate există în următoarele situații:
- în cazul lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vechi;
- în cazul despărțiturilor dintre două imobile (zid, șanț sau gard);
-//-
- în cazul părților și dotărilor comune din clădirile cu mai multe apartamente de locuit sau spații cu altă destinație, aparținând unor proprietari diferiți;
- în cazul bunurilor ce au aparținut composesoratelor;
- în cazul bunurilor considerate de familie.
Situația imobilului în speță nu se regăsește în niciunul din aceste cazuri. Dimpotrivă, este vorba despre un teren cu o suprafață de CF de 291 mp (în realitate suprafața este mai mare, așa cum rezultă din expertiza întocmită la fond), pe care se află construcțiile părților și asupra căruia, acestea dețin cote diferite de proprietate, respectiv 2/3 recurenții și 1/3 intimata.
Partajarea acestui teren conform cotelor este posibilă, așa cum s-a demonstrat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care expertul a propus două variante de partajare (fl. 45-50 dos. fond).
Mai mult, pârâta a arătat prin întâmpinare că este de acord cu sistarea stării de indiviziune asupra terenului, în măsura în care acest lucru este posibil, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică (fl. 17-18 dos. fond).
Ca urmare, în mod greșit au reținut cele două instanțe că, asupra terenului, părțile au un drept de coproprietate forțată și că acest teren nu poate fi partajat, probele administrate dovedind contrariul.
De asemenea, nu se poate reține nici incidența regulamentului general, respectiv, local de urbanism, așa cum greșit au constatat instanțele de fond.
Astfel, conform art. 1 alin 1 din HG 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, acest regulament stabilește regulile de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor și amenajărilor aferente acestora.
Domeniul de aplicare este indicat în art. 2 din HG 525/1996, care statuează că regulamentul se aplică înproiectarea și realizarea tuturor construcțiilor.
Regulamentul de urbanism al municipiului Sibiu a fost adoptat pe baza regulamentului general și normele lui sunt obligatorii laautorizarea executării construcțiilor.
Rezultă așadar, că regulile stabilite prin aceste regulamente vizează proiectarea, autorizarea și realizarea construcțiilor, ele nefiind aplicabile construcțiilor existente, cum este cazul în speță.
Ca urmare, aceste norme de urbanism nu sunt aplicabile în cauză și nu pot fi avute în vedere la sistarea stării de indiviziune, singurele reguli incidente fiind cele prevăzute de art. 728 și urm. Cod civ. care se completează, sub aspect procedural, cu dispozițiile art. 6731și urm. proc. civ.
Pe cale de consecință, constatând că sistarea stării de indiviziune asupra terenului în litigiu este posibilă, Curtea reține că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 728 Cod. civ. fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ.
(continuarea deciziei civile 448/2009 dată în dosar -)
Însă din examinarea raportului de expertiză întocmit la fond, se reține că acesta este incomplet, întrucât pe planul de dezmembrare, în varianta a doua (solicitată de reclamanți atât la fond cât și prin motivele de apel), expertul nu marchează pe schiță punctele 25-23-24, deși în conținutul expertizei le indică drept puncte aflate pe linia ce delimitează loturile nou formate (fl. 50, 47 - dos. fond).
Completarea expertizei pentru lămurirea acestor omisiuni este inadmisibilă în recurs, față de dispozițiile art. 305. proc. civ.
De asemenea, având în vedere că, potrivit textului legal menționat, în recurs poate fi administrată numai proba cu înscrisuri, Curtea nu poate lua în discuție raportul de expertiză extrajudiciară depus de recurenți, nici măcar sub aspectul admisibilității unei asemenea probe extrajudiciare.
Față de aceste considerente, Curtea constată fondat recursul de față, dar având în vedere că nu se poate pronunța cu privire la modificarea hotărârii, întrucât este necesară administrarea de probe noi, în baza art. 312 alin 3. proc. civ. va admite recursul de față, va casa decizia atacată și va trimite cauza la ribunalul Sibiu, pentru rejudecarea apelului.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune completarea expertizei tehnice topografice pentru lămurirea aspectelor analizate mai sus și va administra orice altă probă apreciată ca necesară și utilă.
În baza art. 274 Cod pr. civ. intimata va fi obligată să plătească recurenților suma de 6000 lei, cheltuielile de judecată în apel și recurs, reprezentând onorariul avocatului (fl. 8 dos. apel; fl. 163 dos. recurs).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanții și - împotriva deciziei civile nr. 228/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil - pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Obligă intimații să plătească recurenților suma de 6000 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
- -
Grefier,
Red.
Tehn. 5 ex/25.11.2009
- Gh.,
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
