Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 46
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 1144 din 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța respinge cererea de probe formulată la termenul anterior de recurenta - pârâtă, cerere care a fost comunicată și intimatei - reclamante.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța, față de lipsa părților și având în vedere mențiunile făcute de recurenta - pârâtă ( fl. 66 dosar) cu privire la faptul că solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1144 din 4 iulie 2007 Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta "" O în contradictor cu pârâta, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3029,71 lei contravaloare avans și cheltuieli de instruire profesională.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru a fi obligată la plata sumei de 3329,71 lei prejudiciu adus angajatorului, reprezentând avansuri acordate, nejustificate și nerestituite.
S-a reținut că pârâta a avut calitatea de angajată a societății reclamante, conform contractului individual de muncă, calitate ce a încetat la 10 august 2006 conform deciziei nr. 649/2006.
Aceasta a încheiat cu reclamanta un act adițional la contractul de muncă prin clauzele căruia se obliga la restituirea integrală către societate a cheltuielilor făcute cu pregătirea profesională în cuantum de 7.000 lei, în cazul pârâsirii societății, prin demisie, la cerere sau disciplinar.
Pârâta a beneficiat de cursuri de formare de auditori interni sistem management de mediu, iar reclamanta a suportat costurile cursurilor, din acestea rămânând de achitat 1192,86 lei.
S-a mai reținut că pe lângă această sumă reprezentând cheltuieli de salarizare, pârâta mai datorează societății diferențe de avans încasat și nerestituit și că reclamanta a recunoscut plata de către pârâtă și a sumei de 300 lei.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
In motivarea recursului se arată, în esență, că sumele de 1200 lei cuprinse în dispozițiile de plată 62 și 439 nu apar în fișa analitică, neavând legătură cu sarcinile de serviciu și ele reprezintă diferență între veniturile virate pe card și salariu negociat.
Susține recurenta că pentru cursurile pe care le-a urmat, reclamanta nu a îndeplinit clauzele din actul adițional încheiat, nefiind încadrată, după absolvirea cursului pe un post conform calificării obținute, iar contractul său de muncă a încetat prin acordul părților, modalitate neprevăzută în actul adițional pentru plata contravalorii cursurilor.
Arată recurenta că în cadrul unei ședințe cu toți șefii de secții și compartimente din 10 august 2006 i s-a impus de către directorul general să scrie o cerere pentru încetarea contractului de muncă și solicită a i se plăti cuantumul indemnizației de șomaj pe 1 an - de care ar fi trebuit să beneficieze în mod legal.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs și a probelor de la dosar Curtea de Apel reține următoarele:
Recurenta a fost obligată la plata unor sume reprezentând avans încasat și nedecontat sau nerestituit și contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamantă pentru cursuri de pregătire profesională a pârâtei.
Recurenta a încasat, conform dispozițiilor de plată 62 din 3 februarie 2006 și nr. 439 din 10 iulie 2006, avans în sumă de câte 1200 lei ( fila 14 dosar fond) - în total 2400 lei. Din această sumă a restituit doar 263 lei conform chitanței din 14 septembrie 2006 ( fila 13 dosar fond), rămânând nerestituită și nejustificată suma de 2137 lei. Intimata a mai recunoscut că a mai încasat de la recurentă și suma de 300 lei rămânând în final nerestituită suma de 1837.
Susținerea recurentei în sensul că dispozițiile de plată nu figurează în fișa analitică neavând legătură cu sarcinile de serviciu, nu vor fi reținute întrucât nu au relevanță în cauză, întrucât cert este că a încasat sumele și nu a făcut dovada restituirii lor ( decât în parte pentru suma de 263 lei) și nici nu a justificat sumele încasate.
De asemenea, nu va putea fi reținută nici susținerea în sensul că sumele ar reprezenta diferență dintre veniturile virate pe card și salariul negociat - nefăcând în nici un mod dovada negocierilor concretizate într-un act care să evidențieze voința angajatorului de a-i acorda alte venituri decât cele virate.
Referitor la contravaloarea cursurilor de pregătire profesională, intimata a făcut dovada achitării acestora cu facturile fiscale de la filele 11 și 12 din dosarul de fond pentru sumele de 751,86 lei, respectiv 700 lei, deci pentru suma totală de 1451,86 lei. Din această sumă a rămas de achitat 1192,86 lei, întrucât s-a scăzut perioada cât recurenta a lucrat la intimata - reclamantă.
Faptul că intimata nu și-a îndeplinit clauzele contractuale privitoare la încadrarea recurentei într-un post corespunzător noii sale pregătiri, nu poate fi reținut în sprijinul recursului formulat, întrucât plata contravalorii cursurilor nu era condiționată de angajarea recurentei pe alt post ci de părăsirea societății, prin demisie, la cerere, sau disciplinar.
Susținerea recurentei în sensul că nu ar datora sumele pentru pregătirea sa profesională, întrucât contractul său de muncă a încetat prin acordul părților, nu va putea fi reținută, deoarece chiar recurenta arată că a formulat cerere pentru încetarea contractului de muncă, cu care intimata a fost de acord, încetând contractul individual de muncă al recurentei prin acordul părților.
Recurenta a susținut că i s-a impus să formuleze cerere pentru încetarea contractului de muncă, de directorul general al societății, însă nu a făcut în nici un mod dovada în acest sens și nici nu a atacat decizia 649 din 10 august 2006 prin care începând cu 10 august 2006 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă a societății cu recurenta.
Referitor la cererea de plată a indemnizației de șomaj, se va aprecia, că această cerere este o cerere nouă, formulată în recurs, nefiind admisibilă formularea unei astfel de cereri conform art. 294 cod pr.civilă coroborat cu art. 316 cod pr.civilă.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 304/1 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta - pârâtă din O, str. -,. 33,.B,.11, jud., împotriva sentinței civile nr. 1144 din 4 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red. - 29.01.
.ct/2 ex.
29/30.01.2008
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
