Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 460/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 460
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 1381 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimații și, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 123 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar și de a răspunde la excepția privind admisibilitatea căii de atac a recursului; nu se solicită judecata în lipsă; prin serviciul de registratură s-au depus:
- precizări formulate de recurentul prin care și faptul că nu înțelege să timbreze;
- cerere formulată de apărătorul intimaților și, prin acre solicită strigarea cauzei la terminarea ședinței de judecată.
Avocat pentru intimații și având cuvântul, solicită anularea recursului formulat de ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.
În situația în care recurentul face dovada achitării taxelor de timbru până la terminarea ședinței de judecată, avocat solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2723/23.12.2008 a Judecătoriei Pașcanis - admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și,. în com., sat S, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul,. în com., sat S, jud.
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață totală de 7790,78 mp situat în com., sat S, jud. I, compus din următoarele suprafețe:
- 2433 mp, situată în T 24 (""), P4 (692/2/2), delimitată de punctele 24-25-12-26-24 în schița anexă nr. 3 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul ce face parte integrantă din prezenta hotărâre
- 3354 mp, situată în T 24 (""), A5 (697/1), delimitată de punctele 25-26-10-11-12-25 în schița anexă nr. 3 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul ce face parte integrantă din prezenta hotărâre
- 2003,78 mp, situată în extravilan, T 21 ("La "), A 631/2/1, delimitată de punctele 2-5-10-9-2 în schița anexă nr. 4 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect ridicarea construcțiilor.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 244/866/22.01.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită folosință terenul în suprafață de 9650 mp situat în com., jud. I, parcelele 4, 5, 6, 7 și 8, învecinat cu, Ocolul Silvic și și terenul în suprafață de 3200 mp situat în com., jud. I, parcelele 1 și 2, învecinat cu, Ocolul Silvic și drum.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, reclamanții afirmă că au cumpărat terenul revendicat de la vânzătorul, tatăl pârâtului, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 3442/15.10.2002. Vânzătorul deținea în proprietate terenul în baza titlului de proprietate nr. -/2001 și a actelor premergătoare de reconstituire emise în anul 1991.
Fără drept pârâtul le-a ocupat reclamanților cele două suprafețe sus-arătate începând din anul 2002, existând între pârât și tatăl acestuia conflicte vechi.
În drept sunt invocate disp. art. 480.civ.
Prin cererea completatoare (38) reclamanții au completat obiectul dedus judecății, solicitând să se dispună și demolarea construcțiilor, clădiri și gard împrejmuitor, amplasate pe terenul revendicat.
În motivarea cererii reclamanții afirmă că pârâtul a edificat construcțiile, fără a deține autorizație de construire, pe un teren pe care nu-l avea în proprietate, împiedicându-i pe reclamanți să-și exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului dobândit prin cumpărare.
În dovedirea acțiunii reclamanții și-au propus probele cu înscrisuri (depunând în copie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3442/15.10.2002 la BNP Asociați și, cu schițele anexe, procesul verbal de constatare nr. 5077/12.10.2007 întocmit de Primăria com., extrasul sentinței penale nr. 275/28.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani, schița cadastrală nr. 53999/29.07.2002, rezoluția nr. 729/P/2006 din 14.08.2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, titlul de proprietate nr. -/2001, schița cadastrală nr. 54275/05.08.2002, extrasul sent.pen. nr. 1794/2004 pronunțată de Judecătoria Pașcani, încheierea de rectificare nr. 2959/26.05.2003, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/12.02.2007, încheierea de înscriere în cartea funciară nr. 2272/12.04.2007, extras Carte Funciară nr. 2272/25.04.2007, adresa nr. -/16.06.2008 emisă de Postul de Poliție, extrasul sent. pen. nr. 51/10.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI ), interogatoriul pârâtului și expertiză tehnică topografică, probe încuviințate și administrate în proces, mai puțin proba cu interogatoriul pârâtului care a refuzat să se înfățișeze în instanță deși a fost citat cu această mențiune la toate termenele de judecată ulterioare încuviințării probei.
Pârâtul a depusîntâmpinareși, ulterior primei zile de înfățișare, memorii succesive prin care a reiterat apărările formulate inițial.
Se apără pârâtul afirmând că terenul pe care îl stăpânește este proprietatea sa, primită cu titlu de zestre în anul 1992 de la părinții și. Pe una din suprafețele de teren revendicate fără temei de către reclamanți, pârâtul arată că și-a construit casa și anexele gospodărești în anul 1988, cu acordul ambilor părinți, a plantat pomi fructiferi și de vie în anul 1997, primit cupoane agricole și alte forme de ajutor bănesc de la stat și a plătit în toți anii impozitul aferent construcțiilor și terenului.
Afirmă pârâtul că sunt abuzive, nelegale și false cele două contracte de vânzare-cumpărare autentice nr. 2586/15.08.2002 și 3442/15.10.2002 încheiate între vânzătorii, și și cumpărătorii și, întrucât s-au încheiat fără să fi fost dezbătută în prealabil moștenirea mamei pârâtului și fără a fi respectat dreptul de preempțiune pe care pârâtul îl avea ca moștenitor legal de gr. I și ca proprietar vecin.
Susține pârâtul că a formulat numeroase plângeri penale prin care a reclamat actele de corupție ale mai multor procurori, judecători și funcționari publici din P și I și că a înaintat la CEDO actele false sus-arătate cu solicitarea de anulare și de evacuare din imobile a reclamanților, motiv pentru
care cerere suspendarea procedurii și încetarea procesului de față până la pronunțarea unei soluții de către instanța europeană, considerându-se victima unui complot terorist.
În contradovadă pârâtul a depus în copie, alăturat întâmpinării, următoarele înscrisuri: anexa 1 privind pe defuncta, adresele nr. -/20.05.2004, 10609/10.03.2005, -/06.03.2004 și -/23.02.2004 emise de IPJ I, cererea pentru acordarea unui sprijin financiar pentru producătorii agricoli nr. 521/22.09.2003, chitanța fiscală nr. -/14.01.2008, extrasul sentinței penale nr. 710/26.05.2003 pronunțată de Judecătoria Pașcani, copia dispozitivului sentinței penale pronunțată în dosarul nr. 3116/2006 al Judecătoriei Pașcani, chitanțele fiscale nr. -/14.01.2008, -/22.07.1989, nr. -/01.11.1994, rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani nr. 76/P/20.03.2006 și 2629/P/25.08.2004, certificatul de căsătorie nr. -/25.10.1961 și adresa nr. 53/VIII/L/2004 din 17.03.2004 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani.
În baza principiului rolului activ prev. de art. 129 alin. 5.pr.civ. s-au solicitat din oficiu relații de la Parchetele de pe lângă Tribunalul Iași și respectiv Judecătoria Pașcani pentru comunicarea copiilor actelor din dosarele de cercetare penală nr. 2628/P/2006 și respectiv nr. 2629/P/2003.
De asemenea, s-a solicitat BNP Asociați și transmiterea întregii documentații în baza căreia a fost autentificat contractul de vânzare cumpărare nr. 3442/15.10.2002, s-a solicitat Comisiei locale de fond funciar transmiterea documentației în baza căreia a fost emis titlul de proprietate nr. -/2001 și s-au dispus relații la Primăria com. pentru a se verifica împrejurările în care s-au edificat construcțiile a căror demolare se solicită în proces.
În baza aceluiași rol activ s-a solicitat pârâtului, în scris, să-și precizeze clar solicitarea formulată în termeni generici în cuprinsul memoriilor depuse la dosar prin care acesta cere "suspendarea deîndată a procedurilor și încetarea procesului".
Întrucât pârâtul nu a depus precizări suplimentare iar în dreptul intern nu este reglementat un caz de suspendare a cursului judecății sub incidența căruia să poată fi analizată această solicitare a pârâtului, instanța va ține seama de poziția procesuală manifestată în proces, prin prisma dreptului de acces la justiție, garantat oricărei persoane, inclusiv părților litigante de față, în baza art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României și în lumina condiției de admisibilitate referitoare la sesizarea Curții după epuizarea căilor de recurs interne reglementată de art. 35 par. 1 din Convenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța apreciază întemeiată în parte acțiunea în revendicare, din considerentele ce succed:
Acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul-care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia-solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului-care stăpânește bunul respectiv-la restituirea acestuia.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală deoarece ea se exercită împotriva oricărei persoane care deține bunul respectiv, cu orice titlu, și, totodată, este o acțiune petitorie întrucât prin intermediul ei, se urmărește apărarea unui drept real-dreptul de proprietate.
Pornind, așadar, de la conceptul și natura juridică a acțiunii în revendicare, apare cu evidență faptul că, în cadrul acesteia, fiecare dintre părțile implicate trebuie să indice și să depună titlul (temeiul) în baza căruia pretinde anumite drepturi cu privire la bunul revendicat.
În ceea ce privește titlurile invocate de părți, instanța constată următoarele:
Reclamanții își afirmă calitatea de proprietari asupra terenului revendicat, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentice nr. 3442/15.10.2002 și 229/12.02.2007 și a titlului de proprietate nr. -/2001 eliberat pe numele lui, tatăl pârâtului.
Pârâtul își afirmă calitatea de proprietar al terenului revendicat, invocând, pe de o parte, un pretins act de înzestrare cu care l-ar fi gratificat părinții săi și în anul 1992, iar, pe de altă parte, dreptul de moștenire după defuncta mamă, decedată la 13.06.1999, a cărei succesiune nu a fost încă dezbătută.
Rezultă din actele și lucrările dosarului că prezumția de proprietate rezultată din titlul valabil al reclamanților (contracte de vânzare-cumpărare și titlu emis în baza Legii 18/1991) nu a fost răsturnată prin probe contrare, concluzia raportându-se, în mod evident, la acea porțiune din terenul revendicat asupra căreia s-a făcut dovada proprietății dobândite prin vânzare-cumpărare.
Identificarea amplasamentului terenului revendicat a făcut obiectul unei expertize tehnice topografice întocmită de către expertul care a concluzionat în cuprinsul lucrării că pârâtul stăpânește în mod efectiv o parte din terenul cumpărat de către reclamanți în baza celor două contracte.
Întrucât construcțiile pârâtului nu sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, capătul de cerere vizând ridicarea acestora urmează a fi respins ca neîntemeiat, în baza disp. art. 1169.civ. art. 494.civ.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanții și, cât și pârâtul.
Criticând soluția instanței de fond pârâtul arată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea în revendicare a reclamantului.
A dovedit cu acte că terenul îi aparține, actele depuse de reclamant fiind acte false pentru care s-au judecat la Parchet.
Reclamanții și, arată că instanța de fond a dat o apreciere eronată probelor administrate în cauză admițând în parte acțiunea în revendicare deoarece au dovedit că întreg terenul solicitat le aparține.
Respingând capătul de cerere privind demolarea construcțiilor pârâtului instanța de fond a greșit deoarece acestea au fost ridicate fără autorizație.
S-au depus acte în dovedirea respectiv combaterea cererilor de recurs.
Prin decizia civilă nr. 1381 din 09 iunie 2009, Tribunalul Iașia respins recursurile formulate de reclamanții și și pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2723/23.12.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, sentință pe care o menține.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Recursul formulat de pârâtul este nefondat, întrucât,comparând titlurile invocate de părți, în mod corect instanța de fond stabilit că terenul care a făcut obiectul dreptului de proprietate transmis reclamanților prin cele două acte juridice analizate mai sus este, în mod evident, în suprafață totală de 36.139,39 mp ( 3 ha 6139,39 mp). Acest teren nu include și parcelele revendicate 6(697/2), 7(698/3), 8(692/2/3) și 2(631/2/2) pe care vânzătorul (și respectiv transmițătorul anterior) le deținea doar în folosință, iar nu și în proprietate, așa după cum rezultă cu certitudine din analiza coroborată a documentației cadastrale nr. 54278/2002 (109, 110, 111 și 117) și a titlului de proprietate nr. -/2001 eliberat pe numele lui pentru terenul în suprafață totală de 3,68 ha situat în com., jud. Relevantă este de altfel și încheierea de înscriere în cartea funciară nr. 1941/23.10.2002 emisă de către Judecătoria Pașcani -Biroul Carte Funciară din cuprinsul căreia rezultă cu evidență că parcelele sus-amintite exced terenului intabulat pe numele noilor proprietari, reclamanți în cauza de față.
Succesiunea defunctei, decedată la data de 13.06.1999, mama pârâtului și soția vânzătorului, nu a fost încă dezbătută. Calitatea de moștenitor a pârâtului nu a fost însă contestată în proces și este probată cu anexa 1 eliberată de Primăria com. sub nr. 2663/29.06.2001, în cuprinsul căreia se menționează că bunurile succesorale rămase de pe urma acestei defuncte constau în locuință, grajd și teren în suprafață de 3,60 ha conform adeverinței de proprietate nr. 245/14.08.1991.
Mai mult, infracțiunea de fals de care face vorbire recurentul în cererea de recurs și la fond cu referire la cele 2 contracte de vânzare - cumpărare nu au fost dovedite, primind soluții de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluțiile Parchetului.
Cât privește amplasamentul terenului revendicat acesta a fost stabilit în mod corect de instanța de fond prin efectuarea unei expertize tehnice topo.
S-a reținut că și recursul reclamantului este nefondat.
Analizând titlurile de proprietate ale părților,amplasamentul terenului revendicat așa cum a fost descris de expertiza topo efectuată în cauză rezultă că pârâtul ocupă din proprietatea reclamantului suprafața de 7790. identificată p. în raportul de expertiză întocmit de ing..
Cât privește capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor de către pârât, instanța în mod corect a reținut că acestea nu sunt pe terenul proprietatea reclamanților făcând aplicarea art. 494.pr.civ.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 al. 1.pr.civ. a respins recursurile formulate de reclamanții și și de pârâtul, menținând ca temeinică și legală sentința Judecătoriei Pașcani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul.
Prin motivele de recurs formulate, pârâtul solicită anularea hotărârii pronunțată de Judecătoria Pașcani, susținând că nu s-au avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, iar expertiza întocmită în cauză nu este conformă cu realitatea.
Recursul formulat de este netimbrat.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată,s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea timbrării cu 123 lei noi taxă judiciară de timbru și 5 lei noi timbru judiciar,conform dispozițiilor art.2 lit. coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, actualizată, privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 14 octombrie 2009 și apoi pentru termenul din 28 octombrie 2009, recurentul a fost legal citat cu mențiunea timbrării cu suma de 123 lei noi taxă judiciară de timbru și 5 lei noi timbru judiciar.
Cum recurentul nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru, la termenul din data de 28 octombrie 2009 apărătorul intimaților și a solicitat anularea recursului formulat de ca netimbrat. Așadar,nefăcându-se dovada timbrării, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,se va examina excepția privind netimbrarea recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit,în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996,recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu,taxele de timbru se plătesc anticipat,astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997,până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe,se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că,recurentul, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii formulate, fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.
În consecință,în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar,urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de și a se menține decizia civilă nr. 1381 din 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
În baza art. 274 Cod procedură civilă,instanța va obliga recurentul să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat,conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 1381 din 09 iunie 2009 dată de Tribunalul Iași pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs 5 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
și tehnoredactat
02 exemplare/30.11.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu, Valeria Cormanencu
