Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 492
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul C, domiciliat în comuna, sat, județul B, de pârâții u G și u, domiciliați în comuna, județul B și de intervenienții G și, domiciliați în comuna, sat Jariștei, județul B, împotriva deciziei civile nr.27 pronunțată la data de 28 ianuarie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în comuna,-, jud.I, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, jud.B și intimata-intervenientă, domiciliată în B, str.-,.51,.A,.4,.17, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Examinând recursurile de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria sub nr. 1183 din data de 05.07.2004, reclamanții C și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 200. teren situată în intravilanul comunei, satul Jariștei, între vecinii: la est -, la vest - G, la sud - u G și la nord - fosta baie CAP și teren defunct.
În motivarea acțiunii reclamantul C arată că a dobândit acest teren împreună cu soția sa (în prezent decedată), prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 15/1972 autentificat la notariatul de Stat, numita fiind moștenitoarea defunctei soții, în calitate de soră.
Din suprafața de 400. ce a fost cumpărată în anul 1972 de la, reclamantul C a vândut numiților G și suprafața de 200. iar restul de 200. a fost ocupat de pârâtul, care pretinde că a fost pus în posesie de către Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând și constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. 692/21.03.1994 eliberat pârâtului, arătând că acesta nu a deținut acest teren înainte de cooperativizare și nu există niciun temei pentru constituirea dreptului de proprietate, fiind incidente dispozițiile art. III lit.a din Lg. 169/1997.
În conformitate cu prevederile art. 115-119 Cod proc.civilă, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, invocând excepția indamisibilității acțiunii, în condițiile în care alături de reclamanți mai există un moștenitor al defunctei și anume G, care nu a înțeles să promoveze acțiunea în revendicare.
Pe fond, pârâtul arată că titlul de proprietate invocat de către reclamanți, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 15/1972, privește o altă suprafață de teren, că prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 692/21.03.1994 a fost pus în posesie cu suprafața de 250. în satul Jariștei, punctul "" - teren aferent unei construcții care în trecut a avut destinație de uzină electrică și apoi baie CAP, clădire ce a fost cumpărată de pârât de la Comisia de lichidare a fostei CAP, conform procesului-verbal nr. 219/18.05.1991 și chitanței nr. 2428/18.05.1991.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat ca reclamanții să fie obligați să-i lase liber drumul de acces pe o lungime de 22. și o lățime de 3,3. (până la izvor), astfel cum este menționat în procesul-verbal de punere în posesie și figurat în schița de pe verso a procesului-verbal.
Judecătoria, prin sentința civilă nr.88/08.02.2005, a respins excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare și a respins atât cererea principală, cât și cererea reconvențională.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 438/23.09.2005, a admis apelurile declarate de reclamantul C și de pârâtul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că instanța de fond, deși a fost investită cu o cerere completatoare având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal emis pe numele pârâtului de către Comisia Locală de aplicare a Lg. 18/1991, nu a introdus în cauză această comisie.
Pe de altă parte, deși pârâtul-reclamant a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților G și - care au cumpărat teren de la reclamant și care îl împiedică să ajungă la proprietatea sa, îngustând calea de acces printr-o extindere efectuată la construcția cu destinație de chioșc legume-fructe, nu a dispus citarea acestora în cauză.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr. 2218 din 13.12.2005, în care au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți: G și - în ceea ce privește cererea reconvențională și Comisia Locală pentru aplicarea Lg. 18/1991 - în raport de cererea completatoare având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. 692/1994.
În cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu numiții și G, în calitate de comoștenitori ai defunctei, alături de reclamant, prin care au solicitat revendicarea suprafeței de 200. ocupată de pârât și anularea procesului-verbal de punere în posesie emis pe numele pârâtului.
Judecătoria, prin sentința civilă nr. 343/26.05.2006, a admis excepția inadmisibilității acțiunii principale și a cererilor de intervenție, a respins acțiunea în revendicare și cererile de intervenție ca inadmisibile, respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active formulate de către pârâtul-reclamant cu privire la capătul de cerere de constatare a nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie și a capetelor de cerere având același obiect, formulate de cei doi intervenienți.
Totodată, s- disjuns cauza, în sensul formării dosarului nr. 959/2006 pentru continuarea judecății cu privire la capetele de cerere principală și de intervenție, de constatare a nulității procesului-verbal de punere în posesie nr. 692 din 21.03.1994 și a cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant.
Judecătoria, prin sentința civilă nr. 807/02.11.2006, a admis acțiunea principală formulată de reclamantul C și cererile de intervenție formulate de intervenienții G și, a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr. 692/21.03.1994 emis de Comisia Locală pentru aplicarea Lg. 18/1991 și a respins ca fiind neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâtul-reclamant a dobândit prin cumpărare, de la Comisia de lichidare a patrimoniului fostei CAP, construcția - fostă baie comunală, în baza procesului-verbal nr. 219/18.09.1991, în care se descrie imobilul ce a făcut obiectul vânzării și se face mențiunea plății prețului (chitanța nr. 2428 din 18.05.1991), se identifică bunul vândut în funcție de vecinătăți și se face mențiunea că asupra terenului din jurul construcției va hotărî comisia comunală.
La data de 21.03.1994 Comisia Locală de aplicare a Lg. 18/1991 a eliberat pârâtului-reclamant procesul-verbal de punere în posesie nr. 692 cu privire la suprafața de 250. categoria curți-construcții, cu vecinătățile menționate, iar în schița de pe verso figurează înscris un drum de acces dinspre DN 10 spre proprietatea pârâtului cu o lățime de 3,3. între pârât și peretele construcției denumită aprozar.
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de punere în posesie este emis cu încălcarea dispozițiilor legale, fiind lovit de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor art. III alin.1 lit.a din Lg. 169/1997, dat fiind că în situația respectivă erau aplicabile dispozițiile art. 29 din Lg. 18/1991, care reglementează vânzarea prin licitație publică persoanelor fizice sau juridice a construcțiilor zootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, urmând ca din prețul realizat să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative agricole de producție.
Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtului-reclamant, în sensul că urmare cumpărării construcției i s-a constituit dreptul de proprietate în conformitate cu prevederile art. 23-24 și 36 din Lg. 18/1991, întrucât nu sunt incidente aceste dispoziții legale.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, instanța a constatat, pe cale de consecință, față de nelegalitatea procesului-verbal de punere în posesie, că aceasta este neîntemeiată, calea de acces fiind prevăzută doar în schița anexă a procesului-verbal de punere în posesie în care dimensiunile sunt eronate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții C, și G, precum și pârâtul-reclamant.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâtul arată următoarele:
1) Instanța de fond nu a manifestat rol activ în vederea stabilirii corecte a situației de fapt. Sarcina probei aparține reclamanților, astfel incât aceștia trebuiau să-și dovedească pretențiile conform art. 1169. civ. Cum reclamanții nu au făcut dovada că terenul în litigiu a fost proprietatea autorilor săi, în mod greșit i s-a anulat procesul verbal de punere în posesie.
S-a mai arătat că dovada proprietății presupune că persoana care a devenit proprietar a dobândit prorietatea de la o persoană care la randul său fusese proprietar.
Din actele depuse de apelant a rezultat că în anul 1991 acesta a fost cumpărător de bună credință pentru imobilul situat în comuna, sat Jariștei, în punctul "", compus din teren și construcția edificată pe acesta în baza procesului verbal nr. 219 încheiat de Comisia de lichidare a fostului CAP. Prețul achitat a fost unul serios, real și din anul 1991 a stăpânit și imobilul cât și terenul în calitate de proprietar, a împrejmuit proprietatea și a achitat taxele și impozitele.
2) În mod greșit i-a fost respinsă excepția lipsei de interes;
3) Instanța fondului a invocat în motivare prevederile art. III lit a din Legea
nr. 169/1997, fără a preciza ce subpunct a fost avut în vedere, ceea ce îl pune în imposibilitatea de a-și formula apărări necorespunzătoare.
4) Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, care i-au format convingerea în legătura cu probele administrate de părți.
5) Se invocă faptul că s-a făcut o apreciere greșită a Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997.
Reclamanții C, și G critică sentința apelată deoarece nu li s-au acordat cheltuielile de judecată în cuantum de 34.339.000 lei reprezentând onorariu de avocat, expertiza, taxa de timbru și deplasările martorilor la instanță, cu toate că a depus un borderou cu privire la acestea.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 372/18.04.2007, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul-reclamant și de reclamanții-pârâți în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală pentru aplicarea Lg.18/1991 și a respins cererea de intervenție pricipală și accesorie formulată de numita.
În motivarea deciziei instanța a reținut, cu privire la recursul reclamanților - prin care sesizează neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 34.396.000 lei vechi reprezentând onorariu avocat, expertiză, taxă de timbru, deplasarea martorilor la instanță, că aceste cheltuieli sunt efectuate în alte dosare ale Judecătoriei și Tribunalul Buzău și nu privesc prezenta cauză, motiv pentru care nu pot fi acordate.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul-reclamant, s-a constatat că instanța de fond a procedat în mod corect când a stabilit că aceasta a dobândit prin cumpărare de la Comisia de lichidare a fostei CAP numai construcția fostă baie comunală, nu și terenul aferent și, cu toate acestea, la data de 21.03.1994, acestuia i se eliberează procesul-verbal de punere în posesie nr. 692 pentru suprafața de 250. teren curți-construcții aferentă construcției, fără a fi plătit prețul terenului către comisia de lichidare.
În speță, fiind vorba de un teren preluat de CAP, pârâtului nu i se putea constitui dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul-reclamant, susținând că în mod greșit Tribunalul Buzăua soluționat calea de atac a recursului în complet format din trei judecători, întrucât împotriva hotărârii instanței de fond s-a declarat apel și nu recurs, pentru că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2821Cod proc.civilă, față de investirea instanței de fond cu o cerere reconvențională având ca obiect servitutea de trecere.
Curtea de Apel P, prin decizia civilă nr.1263 din 07 decembrie 2007, admis apelul declarat de, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău pentru a fi solutionate apelurile declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 807 din 2 noiembrie 2006 Judecătoriei.
A reținut curtea că, după disjungere, instanța de fond a avut de soluționat și s-a pronunțat pe acțiunea în revendicarea terenului de 200. și constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. 692/21.03.1994 formulată de reclamanți, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și G, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, prin care a solicitat obligarea reclamanților să-i lase liber drumul de acces pe lungimea de 22. și lățimea de 3,3.l (până la izvor), așa cum este menționat în procesul-verbal de punere în posesie și figurat în schița de pe verso a procesului-verbal, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 616 și urm. Cod civil.
Potrivit art. 119 (2) Cod proc.civilă, cererea reconvențională trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.
În speță, cererea reconvențională îndeplinește condițiile pentru cererea de chemare în judecată și, fiind o acțiune de sine stătătoare întemeiată pe dispozițiile art. 616 și urm. Cod civil, este neevaluabilă în bani și nu i se aplică prevederile art. 2821Cod proc.civilă, iar hotărârea judecătorească dată în primă instanță într-o astfel de cerere este supusă apelului și recursului conform art. 282 (1) și 299 (1) Cod proc.civilă, chiar dacă acțiunii principale completată și cererii de intervenție în interes propriu li se aplică prevederile art. 2821Cod proc.civilă și art.5 din titlul XIII - accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare din Lg. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
De aceea, în mod corect instanța de fond a prevăzut în dispozitivul sentinței calea de atac a apelului, părțile au declarat apel, iar tribunalul în mod greșit a soluționat calea de atac a recursului.
Cu ocazia exercitării controlului judiciar, s-au mai constatat și alte incidente procedurale de care instanța de apel va ține seama cu ocazia soluționării apelului, chiar dacă nu au fost invocate în recurs.
Astfel, la filele 33-35 și 56-57 dosarul tribunalului, se află depuse cererea de intervenție accesorie și cererea de intervenție principală formulată de, însă instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 52-54 Cod proc.civilă și s-a pronunțat direct prin decizie, fără a fi introdusă în cauză, în calitate de intervenientă, numita.
Cauza a fost reinregistrata la Tribunalul B sub nr-.
Prin incheierea de ședință din 12 martie 2008, în temeiul art.295 alin.2 din Codul d e procedură civilă, dispune completarea probatoriilor cu acte, martori și o expertiză topo, pentru stabilirea corectă a situației terenului în litigiu si s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, deoarece niciuna din părți nu și-a exprimat acordul pentru primirea unei astfel de cereri, iar în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 50 alin 3 din Codul d e procedură civilă.
S-au luat interogatorii părților și au fost audiați martorii, și -.
Apelantul a depus la dosar, în sprijinul apelului, Planul urbanistic general al comunei, titlul de proprietate nr- emis pe numele defunctului, cererea formulată de pentru cumpărarea chioșcului de legume-fructe și factura fiscală nr. -/2002.
Expertiza tehnică în specialitatea topografie a fost efectuată de expert. Împotriva raportului de expertiză au făcut obiecțiuni intimații, și, obiecțiuni la care s-a răspuns de expert ( fila 184).
Apelul pârâtului a fost considerat întemeiat pentru următoarele considerente:
Din conținutul raportului de expertiză întocmit de expert reiese că terenul menționat în procesul verbal de punere în posesie nr 692 din 21.03.1994 emis de Comisia Locală, jud. B, nu se suprapune cu suprafața de 400 mp menționată în contractul de vânzare-cumpărare nr.15 din 07.01.1972.
În acest sens sunt și declarațiile martorilor - ( fila 53 dosar fond), G ( fila 103 dosar fond), ( fila 111 dosar apel ), ( fila 112 dosar apel ) și - ( fila 113 dosar apel ), care relatează că terenul cu care a fost pus în posesie a aparținut preotului.
Față de această situație s-a constatat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să ceară să se constate că procesul verbal de punere în posesie este lovit de nulitate absolută deoarece nu justifică un interes legitim așa cum prevede art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997.
Potrivit textului de lege susmenționat, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție.
Ca urmare, apărarea pârâtului făcută în apel, potrivit căreia acțiunea este lipsită de interes întrucât reclamanții nu justifică un interes legitim este întemeiată.
În consecință acțiunea reclamanților urmează a fi respinsă.
Referitor la cererea recovențională, se constată că aceasta este întemeiată, deoarece din declarațiile martorilor și, coroborate cu raportul de exertiză efecuat în cauză, reiese că pârâții și G au blocat calea de acces la terenul pârâtului. Așa fiind și văzându-se dispozițiile art. 616. civ. această cererea urmează a fi admisă în totalitate.
Cererea de intervenție formulată de se va respinge, având în vedere că fiind o cerere de intervenție în interes propriu nu poate fi primită în apel, din moment ce celelalte părți s-au opus admiterii acesteia, în cauză nefiind întrunite prevederile art. 50 alin 3 din Codul d e procedură civilă.
Ca urmare a respingerii acțiunii, reclamanții nu sunt îndreptățiți la cheltuielile de judecată efectuate la fond, nefiind întrunite prevederile art. 274 Cod proc. civ.
Față de cele de mai sus, tribunalul prin decizia nr.27 pronunțată la data de 28 ianuarie 2009, în baza art. 296 Cod proc. civ. a admis apelul formulat de apelantul, schimbat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul și cererile de intervenție formulate de intervenienții G și, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant și a obligat pârâții și G să lase liberă calea de acces conform raportului de expertiză întocmit de expert și a schiței anexe care face parte intergrantă din prezenta hotărâre.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs C, u G, u, G, criticând-o pentru nelegalitate întrucât în mod eronat a considerat instanța de apel că nu au interes legitim pentru promovarea cererii de constatare a nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie al intimatului, motivat de faptul că terenurile nu se suprapun.
Au arătat recurenții că instanța de apel și-a fondat soluția pe concluziile eronate ale raportului de expertiză, aceasta refuzând să identifice terenul lor și a măsurat terenul defunctului, înscris în titlul de proprietate nr. 58539/2006 emis pe numele defunctului, teren care are menționat ca vecin în punctul nordic pe
Au mai criticat recurenții că procesul verbal de punere în posesie eliberat intimatului a fost emis nelegal de Comisia Locală de aplicarea Legii 18/1991, neexistând documentație care să fi stat la baza emiterii sale.
O altă critică a recurenților se referă la calea de acces pe care au fost obligați să o lase liberă pe o lungime de 3,30. soluție care este contradictorie atâta timp cât s-a reținut că terenul soților ar fi în partea opusă, nicidecum la drumul public ( DN B - B).
Față de recursul formulat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefundat, motivat de faptul că în mod corect a stabilit instanța de apel că terenurile nu se suprapun,astfel încât reclamantul și intervenienții nu au un interes legitim protejat juridic pentru a solicita constatarea nulității absolute a procesului verbal.
A mai arătat intimatul că această concluzie rezultă din faptul că reclamantul a cumpărat în 1972 teren fără construcții, din declarațiile martorilor audiați în cauză, din concluziile raportului de expertiză, din împrejurarea că reclamantul nu a folosit niciodată terenul, precum și din faptul că nici reclamantul nici intervenienții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, deși aceștia au fost membrii cooperatori.
Curtea, analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia recurată Tribunalul Buzăua respins acțiunea și cererile de intervenție prin care s-a solicitat anularea procesului verbal de punere în posesie emis pe numele intimatului, pe considerentul că aceștia nu justifică un interes legitim, întrucât terenurile nu se suprapun, concluzie întemeiată pe raportul de expertiză efectuat în cauză de experta.
In acest raport de expertiză s-a menționat că terenul menționat în procesul verbal de punere în posesie nr. 692/1994 emis de Comisia Locală nu se suprapune cu suprafața de 400. menționată în contractul de vânzare cumpărare nr. 15/1972, prin care reclamantul Cac umpărat teren de la numitul.
In schița anexă nr. 1 raportului de expertiză este identificat terenul cuprins în procesul verbal de punere în posesie emis pe numele intimatului.
In schița anexă nr. 2 la acest raport de expertiză, terenul ce a fost dobândit de reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare nr.15/1972 este delimitat cu culoarea roșie și este menționată ca deținătoare a terenului numita, expertul arătând în cuprinsul raportului de expertiză că acest teren a fost reconstituit acesteia prin titlul de proprietate nr. 58359/2.05.2006, în calitate de moștenitoare a defunctului .
Deși experta a avut în vedere la efectuarea raportului de expertiză titlul de proprietate nr.58359/2006 (aflat la fila 152 dosar apel) prin care s-a reconstituit numitei teren de pe urma defunctului, teren care are menționat ca vecin la nord și pe numitul C, în schița anexă a raportului de expertiză, această vecinătate nu este evidențiată, considerându-se că terenul ce a fost cumpărat de recurentul reclamant prin contractul de vânzare cumpărare nr. 15/1972, este unul și același cu o parte din terenul reconstituit numitei.
Prin urmare instanța de apel nu a lămurit cauza sub toate aspectele, existând contradicție între concluziile raportului de expertiză și actele depuse la dosar, respectiv titlu de proprietate nr. 58359/2006, caz în care se impune efectuarea unei noi expertize care să aibă în vedere acest titlu de proprietate (aflat la fila 152 dosar apel), unde terenul reconstituit lui se învecinează la Nord cu reclamantul
Dacă în urma efectuării acestui nou raport de expertiză se constată că terenurile nu se suprapun, urmează a fi soluționată cererea de anulare a procesului verbal de punere în posesie pe fond.
In ceea ce privește criticile referitoare la calea de acces,Curtea constată că și acestea sunt fondate atâta timp cât s-a reținut în raportul de expertiză că terenul recurenților se află în partea opusă, și nu la drumul public DN B-B, iar în adresa emisă la data de 6.05.2008 de Primăria se menționează că în punctul,La, nu există cale de acces lată de 3, 5 metri, ci doar o alee betonată de 0,80 metri, aspecte ce urmează să fie lămurite prin noul raport de expertiză efectuat în cauză.
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. 3 Cod pr. Civilă, urmează să admită recursul, și să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELELEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C, domiciliat în comuna, sat, județul B, de pârâții u G și u, domiciliați în comuna, județul B și de intervenienții G și, domiciliați în comuna, sat Jariștei, județul B, împotriva deciziei civile nr.27 pronunțată la data de 28 ianuarie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în comuna,-, jud.I, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, jud.B și intimata-intervenientă, domiciliată în B, str.-,.51,.A,.4,.17, jud.B și în consecință:
Casează decizia sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- - - - C -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.VS/CO
2 ex./29.06.2009
959/2006 Judec.
-
a - Trib.
a
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
