Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.524
Sedința publică din 18 mai 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.26/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Municipiul T, prin Consiliul Local T, având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamantul recurent prin avocat și pârâtul intimat prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar în valoare de 0.15 lei.
Reprezentanta pârâtului intimat a depus întâmpinare, care a fost comunicată reprezentantului reclamantului recurent.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 11196/13.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român, prin Municipiul T, reprezentat prin Consiliul Local T, prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, sistarea indiviziunii asupra imobilului teren din T,-, înscris în F nr. - T, nr. cad. 2117 -2118, prin atribuirea întregului imobil, cu stabilirea sultei pentru pârât; în subsidiar, a solicitat dezmembrarea în două loturi, iar lui să-i fie atribuit lotul fără construcții.
Din nr. 2185 T, nr. cad. 2117-2118 rezulta ca reclamantul este coproprietarul cotei de 3581/7161 din terenul construit si neconstruit in suprafața totala de 7161 mp reprezentând curtea si gradina casei situate în T,-, cealaltă cota de 3580/7161 din același teren aparținând paratului Statul
Reclamantul a dobândit cota sa de proprietate asupra terenului prin cumpărare de la foștii proprietari tabulari si care, la rândul lor, au dobândit dreptul asupra terenului in baza ordinului nr. 251/26.02.2007, emis de către Prefectul Județului T, ca urmare a sentinței civile definitive nr. 9052/2003 a Judecătoriei Timișoara.
Prin nr. 145/18.05.2004, s-a hotărât completarea anexei nr. 245/1999 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului T, la pozițiile nr. 3569 și nr. 3452 din nr.HG 1016/2005 fiind inclus terenul in suprafață de 7161 mp situat in T,-, înscris in nr. 2185 T, nr. cad 2117-2118.
Din interpretarea logica a art. 3 și 4 din Legea nr.213/1998, art. 26 alin. 1și 3 și art. 30 alin. 1 din Legea nr.7/1996 rezultă ca pana la dovada contrară paratul este proprietarul exclusiv al întregului teren in suprafață de 7161 mp situat in T,-, înscris in nr. 2185 T, nr. cad 2117-2118, imobil care se afla formal in proprietatea Municipiului T, dreptul de proprietate al unității administrativ - teritoriale fiind opozabil terților (intre care se afla si reclamantul) fără înscrierea in cartea funciara, întrucât a fost dobândit in baza legii.
In aceste condiții, a reținut prima instanță, pana in momentul eventualei desființări a titlului de proprietate al Municipiului T asupra terenului in litigiu pe calea unei acțiuni in contencios administrativ, titlul de proprietate al autorilor reclamantului si implicit al acestuia din urma, emise ulterior dobândirii dreptului de către parat, sunt afectate de o cauza de nulitate absoluta, iar in speța nu se regăsește starea de coproprietate a părților asupra imobilului ca o premisa obligatorie de admisibilitate a unei acțiuni de ieșire din indiviziune, in mod formal întregul drept de proprietate asupra terenului aparținând paratului cu titlu de proprietate publica.
Împotriva sentinței civile nr.11196/13.11.2007 a Judecătoriei Timișoara a declarat apel reclamantul, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 26/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Tribunalul Timișa respins apelul reclamantului și a menținut sentința primei instanțe, însă cu substituirea integrală a motivării.
Astfel, a reținut că prin decizia civilă nr.2916/17.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a menținut sentința Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a constatat nelegalitatea punctului nr.3452 din Anexa nr.2 la HG nr.1016/2005 pentru modificarea și completarea HG nr.977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Prin aceeași hotărâre, rămasă irevocabilă, s-a constatat nelegalitatea punctului nr.3569 din Anexa nr.2 a Hotărârii nr.145/2004 a Consiliului Local al Municipiului T; prin urmare, s-a revenit la situația juridică anterioară a terenului în discuție, ce se circumscrie domenialității private a Municipiului
Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3581/7161 din terenul înscris în CF 2185 T prin cumpărare de la foștii proprietari ai imobilului dobândit în condițiile legii nr.112/1995, și. Cei din urmă au recurs la procedura de atribuire în proprietate a terenului aferent reglementată de art.36 din Legea nr.18/1991, fără a observa însă că aceasta nu avea aptitudinea de a le aduce în patrimoniu și terenul aferent locuinței achiziționată în condițiile ale Legii nr.112/1995. chiriași ai imobilelor ce intră în sfera de aplicare a Legii nr.112/1995 (ca, de altfel, și subdobânditorii lor cu titlu particular) legitimează și vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, însă pe calea aceleiași operațiuni juridice de vânzare-cumpărare.
În consecință, modalitatea de dobândire a terenului în suprafață de 3581/7161 este una nelegală. În ceea ce privește sentința civilă nr.9052/3.11.20032 dată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 8149/7.07.2003, tribunalul a reținut că aceasta nu se poate opune cu putere de lucru judecat litigiului de față, pentru că prin hotărârea menționată s-a dispus numai obligarea autorităților "să efectueze demersurile necesare atribuirii în proprietate a terenului aferent", fără însă a se statua asupra modalității de atribuire, așa cum numiții și au tins la a obține, și nici asupra întinderii terenului aferent. De altfel, instanței nici nu îi era îngăduit a verifica vocația petiționarilor și de a li se atribui în proprietate terenul aferent în cadrul unui litigiu declanșat contra temporizării procedurii administrative reglementate de art.36 alin. 6 din Legea nr.18/1991, fără a comite un exces de putere, depășindu-și atribuțiile judecătorești și trecând în domeniul puterii executive. De vreme ce procedura pe care au urmat-o dobânditorii locuinței nu este cea legală, pe cale de consecință, nici titlul dat în finalul ei nu este legal; succesorul cu titlu particular ( reclamantul) nu este de asemenea în posesia unui titlu a-i conferi calitatea de proprietar asupra terenului în discuție.
În concluzie, în speță nu se verifică starea de coproprietate între pârâtul Consiliul Local al Municipiului T (pentru stat) și reclamantul.
Împotriva deciziei civile nr.26/21.01.2009 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal reclamantul.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit i s-au respins acțiunea și apelul, considerându-se că nu există starea de indiviziune și nu sunt îndeplinite condițiile art. 728 Cod civil, instanțele bazându - se pe dispozițiile art. 3 alin 4 din Legea nr. 213 /1998 și pe cele ale art. 26 alin. 1 - 3 și art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
A mai arătat că un proces de ieșire din indiviziune nu se poate converti într-o acțiune în revendicare, când reclamantul este obligat să facă dovada dobândirii dreptului său de proprietate.
A susținut, de asemenea, că instanțele anterioare s-au pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut atunci când au analizat valabilitatea titlului autorilor săi și al său, deși pârâtul nu a contestat aceste titluri.
S-au încălcat astfel și principiul disponibilității părților, precum și dispozițiile art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, întrucât instanța nu a pus în dezbaterea părților toate împrejurările de fapt și de drept asupra cărora s-a pronunțat.
În plus, a susținut pârâtul, în propriul apel i s-a creat o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și a solicitat în principal admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, prin admiterea apelului și a acțiunii, iar în subsidiar a solicitat casarea și rejudecarea cauzei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, însă cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, motiv pentru care a fost primită ca având natura unor concluzii scrise; pârâtul a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că starea de coproprietate este inexistentă, situație în care acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Așa cum rezultă din F col. nr. 2185 T ( filele 40 - 42 din dosarul de fond), asupra terenului de 7161 mp sunt coproprietari reclamantul, asupra a 3581/7161 mp, și Statul Român asupra restului terenului.
Terenul ce se află în proprietatea reclamantului este, așa cum rezultă și din F ind. nr. - T, terenul aferent apartamentului nr. 2 din imobil, teren pe care l-a cumpărat în 2007 de la foștii proprietari, numiții și, care la rândul lor l-au dobândit în baza ordinului nr. 251/2007 al Prefectului Județului T, ordin emis în urma unui proces finalizat prin sentința civilă nr. 9052/2.11.2003 a Primăriei
Contrar evidențelor de carte funciară, prima instanță a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, reținând că nu există o stare de coproprietate asupra terenului între reclamant și pârât pentru a se face aplicarea art. 728 Cod civil, întrucât întregul teren înscris în F col. nr. 2185 T aparține domeniului public al Municipiului T, conform T nr. 145/2004 și G nr. 1016/2005, fără a fi necesară întabularea, iar în această situație titlul autorilor reclamantului și implicit al reclamantului " sunt afectate de o cauză de nulitate absolută".
Instanța de apel a menținut excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, bazată pe inexistența stării de coproprietate, cu înlocuirea motivării însă, reținând că, deși, în urma unei acțiuni a reclamantului în contencios administrativ, terenul înscris în F nr. 2185 Tar evenit în proprietatea privată a Municipiului T, titlul numiților și, constând în ordinul prefectului, nu este valabil, cu motivarea că aceștia puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în aceeași modalitate în care l-au obținut și asupra apartamentului cumpărat în baza Legii nr.112/1995, adică prin vânzare-cumpărare; nefiind valabil titlul acestora, nu a fost considerat valabil nici titlul reclamantului pentru a-i conferi calitatea de coproprietar asupra terenului.
Din cele prezentate anterior se poate observa că, fără a se contesta valabilitatea titlului reclamantului de către pârât printr-o cerere reconvențională, dar și fără a se pune în discuția părților aceste aspecte, instanța a analizat titlul pârâtului, a constatat practic nevalabilitatea acestuia, ca și a titlului numiților, de la care pârâtul a cumpărat terenul, și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, constatând eronat că nu există stare de coproprietate, contrar evidențelor de carte funciară.
Reținând în mod greșit excepția inadmisibilității, acțiunea reclamantului nu a fost cercetată pe fond, fapt ce atrage aplicabilitatea art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.26/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Municipiul T, prin Consiliul Local
În consecință, având în vedere și art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, va casa decizia recurată și va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.11196 /13.11.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la udecătoria Timișoara.
Întrucât s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată nu va fi analizată, urmând ca instanțele să dispună în funcție de soluție la finalul procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.26/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Municipiul T, prin Consiliul Local
Casează decizia recurată și admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.11196 /13.11.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la udecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 MAI 2009
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Marinela
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.R/26.05.2009
DACT.B/2ex/11.06.2009
INST.APEL- - - Tribunalul Timiș
INST.FOND- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Rujița Rambu, Marinela
