Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 534/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.534
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de către reclamantul în contradictoriu cu intimații pârâți, și împotriva deciziei civile nr. 17 din 31 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect evacuare și pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentului - avocat din Baroul Arad și avocat din Baroul Arad, în reprezentarea pârâților intimați lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților declară că nu mai au alte cererii de formulat, situație față de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent pune concluzii de admitere a recursului, schimbarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În drept invocă invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Reprezentanta pârâților intimați pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei Tribunalul Arad, în drept invocând prevederile art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6818/ din 18 septembrie 2007 pronunțată în dosar nr.12451, Judecătoria Arada admis acțiunea reconvențională exercitată de reclamanții, și, împotriva pârâtului și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 22.750 Euro, cu titlu de despăgubiri și 3.543,65 RON cheltuieli de judecată.
S-a instituit în favoarea reclamanților un drept de retenție asupra imobilului situat în comuna, sat nr. 26/a, înscris în CF nr. 1316 - nr.top 17/2, până la plata efectivă a despăgubirilor.
Pentru a hotărî în acest fel prima instanță a reținut că pârâtul-reconvențional este proprietarul tabular al imobilului, intravilan cu casă, situat în nr. 26/a, înscris în CF nr. 1316.
Construcția casei a început în anii 1981-1983, fiind edificată pe două nivele. Conform declarațiilor martorilor confirmate și de constatările expertului tehnic, inginer G, casa a fost concepută pentru două familii, respectiv pentru cei doi frați mai mari ai familiei, iar tatăl părților a fost cel care a coordonat lucrările de construcție. La aceste lucrări au participat, pe lângă cei doi frați și ceilalți membrii ai familiei.
Raportat la cele de mai sus, prima instanță a constatat că nu se poate contesta contribuția reclamantului-reconvențional la edificarea și amenajarea casei în discuție, însă s-a considerat că este dificil de apreciat, după aproximativ 19 ani de la edificarea construcției, procentul exact al contribuției pârâtului reconvențional. Totuși prima instanță a constatat că procentul de 35% ar fi unul rezonabil și având în vedere concluziile expertizei judiciare în construcții, conform cărora valoarea de circulație a corpurilor de clădire - casa și un - este de 65.000 Euro, a stabilit că procentul de 35% reprezintă suma de 22.750 Euro.
În drept, s-a considerat a fi incident principiul îmbogățirii fără justă cauză, definit ca un fapt juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă și care naște un raport de obligații, respectiv obligația îmbogățitului să restituie celui însărăcit valoarea cu care s-a îmbogățit.
Pe cale de consecință, prima instanță a obligat pârâtul-reconvențional să plătească reclamanților-reconvenționali suma de 22.750 EURO, reprezentând contravaloarea cotei de contribuție la edificarea imobilului proprietatea pârâtului-reconvențional și a acordat reclamanților-reconvenționali și un drept de retenție asupra imobilului în cauză (respectiv a etajului aflat în folosința acestora) până la plata acestei sume, dreptul fiind recunoscut și inițial prin sentința civilă nr. 1498/2006, modificându-se doar suma la care a fost obligat pârâtul-reconvențional.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul-reconvențional a fost obligat la plata către reclamanții-reconvenționali a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3543,65 lei reprezentând taxă judiciară de timbru - 1738,65 lei, 5 lei timbru judiciar, 1000 lei onorariu expert și 800 lei onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr.17/A din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arada fost admis apelul declarat de reclamantul pârât reconvențional în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali, și împotriva sentinței civile nr. 6818/ 18 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar civil nr- pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată ulterior de pârâtul - reclamant reconvențional împotriva reclamantului - pârât reconvențional și în consecință:
A fost obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtului - reclamant reconvențional, suma de 21900 EURO, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea investițiilor la casa nr.26/a situată în sat, com., jud.A, înscrisă în nr. 1316 cu nr top 17/2 și s-au respins ca nefondate restul pretențiilor formulate de același pârât reclamant reconvențional.
A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâții și împotriva reclamantului -pârât reconvențional pentru pretenții - despăgubiri civile - și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtului - reclamant reconvențional, suma de 2240 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prima instanță nu manifestat rol activ, în sensul că deși a administrat toate probele necesare soluționării corecte a cauzei, le-a dat o interpretare eronată pronunțând o hotărâre criticabilă.
S-a stabilit că reclamantul este proprietarul tabular al imobilului înscris în CF nr. 1316, cu nr. top 17/2 compus din intravilan cu casa nr. 26/a și că intenția inițială a familiei a fost aceea de a edifica imobilul pentru cei doi frați.
Valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită șa suma de 64.000 EURO, prin raportul de expertiză tehnică de la fila 37 din dosarul instanței de fond, valoare din care 35% s-a considerat că revine pârâtului reclamant reconvențional respectiv 21.900 EURO.
Față de aceasta stare de fapt Tribunalul a constatat că apelul declarat de reclamantul pârât reconvențional în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvențional este întemeiat și pe cale de consecință a admis în parte acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâtul reclamant reconvențional iar reclamantul, a fost obligat să plătească lui suma de 21.900 Euro despăgubiri civile.
Împotriva deciziei civile nr. 17 din 31 ianuarie 2008, Tribunalului Arada declarat recurs reclamantul - criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului și modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului a arătat că deși tribunalul a constatat că " din probele administrate nu se poate stabili cuantumul contribuției reclamantului - reconvențional la edificarea și amenajarea casei în litigiu", totuși instanța l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 21.900 EURO, sumă ce ar reprezenta contribuția reclamantului la edificarea și amenajarea casei.
Recurentul arată că din moment ce nu se poate stabili, din probele administrate, contribuția pârâtului la edificarea s-au amenajarea casei rezultă că nici principiul îmbogățirii fără justă cauză nu este operant.
Referitor la valoarea contribuției fratelui pârât la edificarea casei, contribuție care constă în ajutorul prin în muncă, recurentul susține că acest drept de creanță trebuie stabilit prin raportare la valoarea tehnică a materialelor și prețul muncii nicidecum raportat la valoarea de circulație a imobilului, deoarece prețul muncii nu crește proporțional cu valoarea de circulație a imobilului.
Mai mult, recurentul susține că nu doar fratele său l-a ajutat la construcția casei ci, așa cum rezultă din probe, edificarea casei a fost făcută de meșterii constructori angajați și de ceilalți membrii ai familiei, că acest ajutor a fost acordat în spirit frățesc nicidecum în scopul ca fiecare persoană care l-a ajutat în construcții să dobândească contravaloarea unei cote de proprietate din imobil. Totodată arată că suma la care a fost obligat de către instanța de apel este mai mare decât dublul valorii manoperei de construire a întregii case, iar cele două instanțe au evaluat greșit munca fratelui său, la vârsta de 19 ani, raportat la numărul total de persoane care au contribuit la edificarea casei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții, și au solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, considerând că cele două instanțe au reținut corect ca fiind aplicabil principiul îmbogățirii fără justă cauză, iar din probațiunea administrată a rezultat că la lucrările de construcție au participat toți membrii familiei, că intenția tatălui lor a fost aceea de a construi o casă pentru cei doi frați. Mai mult, intimatul a efectuat toate lucrările de amenajare interioară la etajul imobilului, că recurentul contestă contribuția intimatului la edificarea casei dar în nici una din instanțe nu a produs probe în acest sens.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanțele au fost investite cu soluționarea cererii reclamantului privind evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în comuna, sat, nr. 26/1, jud. A, înscris în CF 1316, nr. top 17/2, pe motivul lipsei oricărui titlu al acestora, iar pârâții, și, pe cale reconvențională au solicitat să se constate contribuția, de 35 % din valoarea imobilului reprezentând despăgubiri și să instituie un drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la plata efectivă a sumei reprezentând contribuție la edificarea construcției, sumă stabilită prin expertiză.
Deși în mod corect cele două instanțe au stabilit că reclamantul este proprietarul tabular al imobilului înscris în CF nr. 1316, cu nr. top 17/2 compus din intravilan cu casa nr. 26/a și că valoarea de circulație a imobilului este de 64.000 EURO, (conform raportului de expertiză tehnică de la fila 37 dosarul instanței de fond), totuși acestea nu s-au pronunțat și nu au supus analizei cererea reclamantului privind evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul proprietatea sa.
Referitor la criticile aduse hotărârii de către recurent privind greșita stabilire a cuantumului sumei reprezentând contravaloarea muncii prestate de pârâtul cu prilejul edificării construcției, Curtea le găsește întemeiate.
Din probele dosarului a rezultat că toți membrii familiei, împreună cu meșterii constructori, au contribuit prin muncă la edificarea casei, iar cele două instanțe au apreciat contribuția în muncă a pârâtului, prestată în urmă cu 19 ani, ca reprezentând" rezonabilul procent de 35% din valoarea actuală de circulație a imobilului".
Singurele argumente ale instanței de apel s-au referit la "intenția inițială a familiei de a edifica imobilul pentru cei doi frați" și faptul că pârâtul a lucrat alături de ceilalți membrii ai familiei atunci când s-a ridicat construcția.
Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei aparține aceluia care "face o propunere înaintea judecății."
În cauza de față reclamantul a solicitat evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în comuna, sat, nr. 26/1, jud. A, înscris în CF 1316, nr. top 17/2, pe motivul lipsei oricărui titlu al acestora și și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului cu extras de carte funciarp. Pârâții, și, pe cale reconvențională au solicitat să se constate contribuția, de 35 % din valoarea imobilului reprezentând despăgubiri și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la plata efectivă a sumei, însă nu au dovedit prin nici un mijloc de probă contribuția în muncă și felul în care au ajuns la concluzia că această contribuție ar reprezenta echivalentul 35% din valoarea de circulație a imobilului, proprietatea reclamantului.
Dreptul este inseparabil de probă, cu alte cuvinte nu există ceea ce nu este probat.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, iar probele reprezintă mijloacele legale prin care - în cauzele supuse judecății - se ajunge la stabilirea și demonstrarea adevărului.
În materie probatorie, caracteristic pentru instanța de recurs este tocmai faptul că, în baza art. 305 Cod procedură civilă, nu se pot propune probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Rezultă deci că posibilitatea exercitării rolului activ al judecătorului din recurs, în materie probatorie, este limitată, astfel încât pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părți dar și pentru ca instanța de apel să se pronunțe asupra cereri de evacuare formulată de către reclamanți, se impune conform art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, soluția casării cu trimitere spre rejudecare.
Potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se poate admite recursul în toate cazurile în care instanța cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi.
Ca urmare, pentru cele arătate mai sus, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 17 din 31 ianuarie 2008,pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și având ca obiect pretenții.
Va casa decizia civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 17 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
Casează decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /03.06.2008
Tehnored /04.06.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
