Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 606/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 606
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 23 iunie 2008, privind judecarea recursului formulat de reclamanții, și - împotriva deciziei civile nr. 52 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți G, CONSILIUL LOCAL -COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/91, PREFECTURA JUDEȚULUI D-COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/91 și -, având ca obiect revendicare imobiliară.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 23 iunie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 01 august 2001 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții G și solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 10.000. teren, situat în intravilanul agricol al comunei, sat, județul D, și la plata sumei de 1.700.000 lei, reprezentând contravaloarea stimulentului agricol, sumă încasată nelegal de pârâți.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că devenit proprietara acestui teren alături de soțul său (care a decedat la data de 12 iulie 1994), prin actul de vânzare-cumpărare nr. 15876 din 24 iunie 1993, prin cumpărarea de la.
La data de 16 noiembrie 2001, reclamanții au formulat completare la acțiune, chemând în judecată și pe, Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și Comisia Județeană D de Aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 1281-59557 din 9 iulie 1997, emis pe numele lui -, pentru suprafața de 10000. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 784 de la 12 mai 2000 pentru același teren și radierea dreptului de proprietate pentru acest teren înscris în cartea Funciară la nr. 21 din 19 mai 2000, pe numele pârâților.
La data de 22 noiembrie 2001, pârâții G și au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 784 de la 12 mai 2000 au devenit proprietarii suprafeței de 30.000. teren situat în extravilanul comunei, teren ce a fost cumpărat de la -, care la rândul său deține titlul de proprietate nr. 1281 - 59667 din 9 iunie 1999 pentru acest teren.
Prin sentința civilă nr. 7449 din 3 iulie 2003, fost respinsă acțiunea. Au fost obligați reclamanții, către pârâții la cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel prima instanță a reținut că, în privința acțiunii în revendicare, reclamanții nu au un drept preferențial, vânzătoarea neavând titlu de proprietate.
În privința cererii de nulitate absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1281-59557 din 9 iunie 1997 emis pârâtului - pentru suprafața de 10.000, tarlaua 67, parcela 8/1, instanța reținut că din adresa nr. 57/14 ianuarie 2003 eliberată de Primăria comunei și din registrul agricol fila 133, rezultă că suprafața de 1 ha, ce face obiectul vânzării între și, nu se regăsește în registrul agricol al anilor 1956-1962 în punctul " ", în acest registru fiind menționate doar punctele "" și "V satului", iar martorii audiați confirmă că nu a locuit în și nu a deținut teren în punctul "".
Mai reține că - moștenitoare legală a autorului -G - nu solicitat teren în punctul " " și în anexa 3 a satului i s-a validat la poziția 17, suprafața de 3,65 ha, conform registrului agricol și cererii nr. 56/1991, iar terenul în litigiu nu a fost cuprins în intravilanul comunei la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentic nr.15876/24 iunie 1993. Terenul în litigiu făcea parte integrantă din suprafața de 3 ha ce aparținea familiei lui, dovadă în acest sens fiind transmisiunile succesive, astfel că pârâtul a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate.
Cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 784 din 12 mai 2000, se constată că pârâții au dobândit terenul de la proprietar care deținea titlu valabil și nu fost făcută dovada complicității între înstrăinătorii și cumpărătorii, cu intenția vădită de fraudare drepturilor legale al reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții, - și (), criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea criticilor se arată că prin compararea titlurilor de proprietate trebuie să se dea eficiență celui mai vechi, iar posesia exercitată de apelanți durează din anul 1993, contractul lor fiind transcris și opozabil terților, în timp ce a obținut reconstituirea proprietății în anul 1994.
Apelanții au arătat că în anul 1994, la punerea în executare a sentinței civile nr. 4517/1994, reprezentantul Primăriei arătat că acest teren le aparține și același reprezentant în anul 2003 se pronunță în sensul că terenul aparține pârâților, situație care nu fost analizată de către instanță.
Se arată că din titlul de proprietate al părților rezultă că terenul lor se învecinează cu cel al numitei și nu include terenul acesteia, situație recunoscută și prin expertiza tehnică.
Apelanții au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare -cumpărare încheiat de pârâți, pe considerentul că au fost încălcate dispozițiilor art. 948 Cod Civil, pârâții cunoscând situația juridică a terenului, în anul 2000 acesta fiind stăpânit de reclamanți de peste șapte ani și pe care construiseră un pătul, în anul 1998, cu privire la care s-a reținut prin hotărârea judecătorească faptul că sunt constructori de bună credință.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr.258/6 februarie 2004 respins apelul declarat de reclamanți, a obligat apelanții reclamanți, către intimații pârâți la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut, în esență, că titlul pârâților este mai bine caracterizat, indiferent de posesia exercitată de reclamanți.
Împotriva acestei decizii, la data de 24 martie 2004 au declarat recurs reclamanții, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs au susținut că procedura de comunicare a deciziei civile atacate s-a realizat în mod eronat, prin afișare, pentru toți apelanții în B, - 4,. 2,.2, așa cum l-a indicat, la fila 8, dosar apel.
S-a precizat că și și- schimbat domiciliul din B, și având domiciliul stabil în C, așa cum au arătat în acțiunea introductivă.
Prin decizia civilă nr. 3385 din 30 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr.3557/CIV/2005, fost admis recursul formulat de reclamanți. A fost casată decizia Tribunalului Dolj și s- trimis spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că probatoriul este contradictoriu, neconcludent în privința uneia sau alteia dintre părți, actul de proprietate depus în recurs punând și el în evidență o situație de drept nouă neavută în vederea de instanță. Trebuie lămurit cu exactitate la cine a figurat în registrul agricol terenul, dacă există identitate ca amplasament cu privire la terenurile din cele două titluri de proprietate prezentate de părți și în ce măsură titlul prezentat în recurs schimbă sau lămurește problema revendicării.
În rejudecare, a fost completat probatoriul, fiind încuviințată și administrată proba cu expertiza de specialitate topografie, lucrarea fiind întocmită de către expert tehnic ing..
Prin decizia nr.53 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanți. Au fost obligați apelanții reclamanți către intimații pârâți G și la 1000 RON cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prima instanță făcut o corectă apreciere și interpretare a mijloacelor de probă administrate, în concordanță cu concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert tehnic ing..
Instanța a constatat că deși în registrul agricol din perioada 1956-1958 ( fila 69) este trecut G, autorul numitei ( fostă ), amplasamentele terenului de 3,65 ha ( 3 ha în punctul "" și 0,65 ha, în punctul ""), nu sunt cele din terenul ce constituie obiectul litigiului.
În actul de proprietate invocat de către reclamanți care au cumpărat de la, terenul este situat în intravilanul satului, comuna, iar în contractul de vânzare al pârâților, care au cumpărat de la numitul, terenul este situat în extravilanul comunei.
Terenurile din cele două titluri opuse nu sunt învecinate iar terenul din punctul " ", tarlaua 67, nu este înscris în registrele agricole.
Terenul nu figurat la rolul numitei, ci la autorii familiei, conform certificatului nr. 608 din 13 iunie 1941, eliberat de Primăria, teren ce a fost cumpărat de de la numitul în baza titlului de proprietate transcris la Tribunalul Dolj, Secția 3, la nr. 10014 din 11 noiembrie 1930 și care a făcut parte din proprietatea General.
În consecință, observând amplasamentele identificate, s-a constatat și s-a reținut că nu există identitate între suprafața din titlul de proprietate emis pe numele Gh. și terenul din titlul pârâților.
Înscrisurile aflate în dosarul cauzei și concluziile raportului de expertiză conduc la concluzia că terenul provine și este înscris la autorul pârâților.
În privința criticii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 784 din 12 mai 2000, soluția primei instanțe este temeinică, mijloacele de probă nu confirmă reaua credință a pârâților la încheierea acesteia, contractul îndeplinind condițiile art.948 Cod Civil.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă au declarat recurs în cauză reclamanții și, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia recurată cuprinde o prezentare a terenurilor străină de situația de fapt evidențiată de probe; nu a fost soluționat practic petitul privind revendicarea imobiliară întemeiat pe art. 480 Cod civil; nu s-a observat că nu a fost invocat ca suport al revendicării titlul de proprietate emis pentru, ci contractul de vânzare-cumpărare din iunie 1993; expertiza întocmită de expertul are un caracter subiectiv, în vădită contradicție cu constatările celorlalți experți; în titlul de proprietate emis pentru în anul 1999, este menționată ca vecin pe latura de est pentru terenul din 67; nu s-a motivat de ce s-a menținut ca valabil un act de proprietate din anul 1930 în condițiile în care nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate; nu a fost soluționat petitul privind nulitatea parțială a titlului de proprietate din 1999 emis pentru.
Recursul este nefondat.
Observând considerentele deciziei recurate Curtea constată că instanța a răspuns criticilor din apel; după ce a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților, observând că numita, de la care au cumpărat reclamanții, nu a deținut teren în punctul în litigiu, a apreciat nefondat capătul de cerere în revendicare. A reținut de asemenea, că în temeiul Legii fondului funciar terenul a fost reconstituit în mod corect numitului, de la care au cumpărat pârâții, astfel încât nu se impune constatarea nulității acestuia și a actului de vânzare-cumpărare.
Față de considerentele menționate decizia recurată întrunește elementele prevăzute de art.261 Cod pr.civilă, iar motivarea deciziei este pertinentă în raport de limitele investirii instanței.
În ce privește criticile de fond formulate în recurs Curtea reține că două erau aspectele esențiale în dezlegarea pricinii: dacă în fapt suprafețele de teren din actele părților se suprapun și respectiv, în caz afirmativ care dintre actele de proprietate este preferabil.
În ce privește primul aspect Tribunalul, pe baza expertizei și a analizei actelor părților, a reținut că suprafețele înscrise în aceste acte nu sunt individualizate în mod identic. Expertul care a întocmit ultima lucrare în cauză a învederat instanței, însă, că în fapt terenurile din actele părților se suprapun. Această concluzie a expertului în ce privește starea de fapt nu este contestată de către părți. Astfel fiind se impune a se răspunde la cel de-al doilea aspect menționat mai sus, respectiv care dintre actele de proprietate ale părților este preferabil.
Din acest punct de vedere Curtea apreciază că soluția de respingere a acțiunii în revendicare ca urmare a considerării actelor intimaților pârâți ca fiind preferabile este legală.
Suprafața de teren în litigiu de 10000 mp. a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991. În baza acestei legi au fost emise inițial acte provizorii (adeverință de proprietate și proces verbal de punere în posesie) către numita iar ulterior a fost emis titlul definitiv de proprietate către numitul.
Dreptul recurenților reclamanți, în calitate de succesori cu titlu particular ai vânzătoarei, de a contesta titlul de proprietate eliberat în favoarea numitului este condiționat de îndreptățirea vânzătoarei de a obține în favoarea sa reconstituirea dreptului de proprietate. În prezent această îndreptățire nu este probată câtă vreme, astfel cum a reținut și instanța de apel, a obținut reconstituirea în totalitate a suprafeței de teren solicitată în temeiul Legii nr.18/1991, însă pe un alt amplasament (nefiind inclus și amplasamentul pentru care a obținut inițial procesul verbal de punere în posesie - în baza căruia a înstrăinat reclamanților), iar titlul de proprietate eliberat acesteia este în ființă.
Actul de vânzare-cumpărare invocat de recurenții reclamanți nu este în măsură să dovedească un drept de proprietate câtă vreme vânzătoarea acestora nu era titulara unui asemenea drept, deoarece nu avea reconstituit dreptul de proprietate prin titlu definitiv de proprietate. După încheierea actului atât vânzătoarea cât și intimații reclamanți aveau obligația de a depune diligențe pentru ca terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare să fie inclus în titlul de proprietate definitiv al vânzătoarei.
Nu prezintă relevanță în cauză, decât sub aspectul bunei credințe a recurenților reclamanți, faptul că actul de vânzare cumpărare a fost transcris. La data încheierii actului de vânzare-cumpărare nu era în vigoare încă Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți a fost transcris în registrul de transcripțiuni. Întrucât vecinătățile menționate în actul de vânzare-cumpărare al reclamanților nu se verifică decât parțial în fapt iar actul cuprinde mențiunea că terenul era situat în intravilan deși în anul 1999 acesta se afla încă în extravilan, rezultă că transcrierea actului în registrul de transcripțiuni nu este în măsură să ducă la concluzia că intimații pârâți au fost de rea-credință atunci când au cumpărat terenul. Consultarea acestui registru nu era în măsură să lămurească în legătură cu amplasamentul exact al terenului ce a fost dobândit de recurenții reclamanți în anul 1993 de la.
Critica referitoare la raportul de expertiză nu vizează aspecte de nelegalitate, ci de netemeinicie.
Constatându-se că nu poate fi calificat ca fiind mai bine caracterizat actul de proprietate invocat de recurenții reclamanți și întrucât nu au fost dovedite motive de nulitate a actelor de care se prevalează intimații pârâți (titlul de proprietate și contractul de vânzare-cumpărare) Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și - împotriva deciziei civile nr.52 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți G, CONSILIUL LOCAL -COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/91, PREFECTURA JUDEȚULUI D-COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/91 și -.
Obligă recurenții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți G și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex
Fl.
10.07.2008
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
