Expropriere. Speță. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIE Nr. 231
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marian Budă președinte secție
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții și, domiciliați în C,. 1 Mai, - 53,. 1,. 12, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 76 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând apelanții reclamanți și, și consilier juridic, reprezentând intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanții reclamanți și, a susținut oral motivele de apel formulate în scris. A arătat că instanța de fond a admis în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de Decizia nr. 53/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B - Secțiile Unite a cărei aplicabilitate s-a considerat că se face de la data pronunțării, nu de la data publicării în Monitorul Oficial. A pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate, având în vedere că instanța de fond a avut în vedere decizia de îndrumare nr. 53/2007, precum și faptul că a fost urmată procedura prevăzută de Legea 10/2001.
Reprezentantul Ministerului Publica arătat că acțiunea nu putea fi promovată în baza prevederilor Legii 33/1994, întrucât are ca obiect un imobil preluat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Totodată, apelanții au invocat faptul că Decizia nr. 53/2007 nu are caracter retroactiv, însă la data apariției acestei decizii raportul juridic dedus judecății nu era soluționat. De asemenea, nu au fost încălcate nici prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. A solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței civile, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2007, sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată Primăria municipiului C, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la retrocedarea terenului în suprafață de 330 mp, situat în C,- având vecinătățile: N - alee de acces; E - domeniu public, S - str. -, trotuar, V -platformă betonată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin procesul verbal nr. 17/16.04.1982 al Consiliului Popular al Județului D, au fost expropriați de imobilul compus din casă și teren în suprafață de 330 mp, situat în C,-.
Conform acestui proces verbal în care figurează la poziția 10 fost despăgubit reclamantul pentru exproprierea imobilului numai pentru construcție, nu și pentru terenul ce îl dețineau în proprietate, conform actului de vânzare-cumpărare din 08.11.1946.
Imobilul compus din casă și teren a fost expropriat în scopul construirii de blocuri de locuințe, utilitatea publică nefiind realizată până în prezent, terenul fiind liber și neafectat de nicio construcție sau utilitate publică.
Conform art. 35 din Legea nr. 33/1994, "dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică."
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Pârâta Primăria Municipiului C a depus la dosar dispoziția nr. 4249/26.02.2003 - prin care a fost respinsă cererea formulată de reclamantul privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 330 mp situat în C,- - însoțită de actele care au stat la baza emiterii dispoziției.
În ședința din 29.06.2007, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, stabilind următoarele obiective: individualizarea terenului prin dimensiuni și vecinătăți; să se precizeze dacă terenul este liber de construcții; dacă este afectat de utilități publice; să se precizeze dacă a fost realizat scopul care a fost avut în vedere la momentul exproprierii; să cerceteze dacă există o altă declarare a utilității publice.
În ședința publică din 2803.2008, instanța din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 76 din 28 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea având ca obiect expropriere, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului C, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia în interesul legii nr. 53/04.06.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a hotărât că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că Legea nr. 33/1994, care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr. 10/2001 așa încât dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În speță, instanța reține că cererea reclamanților întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 a fost introdusă la data de 13.06.2007.
Mai mult decât atât, reclamanții au înțeles să urmeze în vederea restituirii imobilului din C- și procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, în acest sens fiind emisă dispoziția nr. 4249/26.02.2003, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului sus menționat propunându-se acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, dispoziție necontestată de aceștia.
Având în vedere situația de fapt reținută, precum și decizia în interesul legii nr. 53/04.06.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care, potrivit dispozițiilor art. 329, alin. 3 Cod proc. Civ. este obligatorie pentru instanțe, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții apelanți și, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Sentința este nelegală și netemeinică deoarece, potrivit art. 329 alin.2 Cod pr. civ. deciziile pronunțate în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se publică în, partea I și devin obligatorii în termen de 3 zile de la publicare, potrivit art. 78 din Constituția României.
Decizia nr. 53 din 4.06.2007 a fost publicată în nr. 769/13.11.2007 și a intrat în vigoare la data de 17.11.2007.
În speța de față, acțiunea a fost introdusă la data de 13.06.2007, deci înainte de intrarea în vigoare a deciziei nr. 53/2007, apelanții apreciind că această decizie este aplicabilă numai acțiunilor introduse după data intrării în vigoare.
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, precum și sentința apelată, prin raportare la motivele de apel, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Este adevărat că la data pronunțării sentinței, respectiv la 28.03.2008, decizia nr. 53/2007 a Secțiilor Unite ale ICCJ, era în vigoare, însă prima instanță trebuia să analizeze pe fond calea aleasă de către reclamanți și nu ca o excepție absolută și dirimantă, cu atât mai mult cu cât în mod temeinic și legal a reținut că reclamanții au și utilizat calea prevăzută de Lg. 10/2001, emițându-se și o dispoziție de către Primăria C, respectiv nr. 4249/26.02.2003, prin care s-a stabilit că imobilul nu poate fi restituit în natură și s-a constatat că petenții au dreptul la despăgubiri prin echivalent.
2. Motivul invocat de către apelanți nu poate fi reținut ca atare, deoarece, la data pronunțării sentinței apelate, decizia nr. 53/2007, a Secțiilor Unite ale ICCJ, era în vigoare, însă sentința este nelegală pentru motivul arătat la pct. 1, în sensul că prima instanță trebuia să analizeze chiar pe fond cererea și având într-adevăr în vedere dispozițiile deciziei nr. 53/2007, însă nu ca o excepție, căci acest lucru ar însemna încălcarea drepturilor reclamanților, prin raportare la dispozițiile art. 6, pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Omului, cu privire la accesul la justiție.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 297, alin.1 rap. la art. 296 Cod pr. civ. Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și, domiciliați în C,. 1 Mai, - 53,. 1,. 12, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 76 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
5 ex./02.07.2008
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Marian Budă
