Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 624/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILA NR. 624/R/2008
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Lazăr JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în,-, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în, str. -, nr.70, județul S M împotriva deciziei civile nr. 840-R din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost modificată în tot sentința civilă nr.830 din 3 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea recurentei pârâte, lipsă, av. Bancea, în baza împuternicirii avocațiale nr. 573 din 14 aprilie 2008 emisă de Baroul Satu Mare - cabinet Individual, lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 43 lei achitată prin chitanța seria - nr. 107-1-18 din 16 aprilie 2008 emisă de Primăria O- Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și recalificând calea de atac admiterea recursului și menținerea în întregime a hotărârii instanței de fond.
În motivare arată că hotărârea atacată este casabilă, deoarece instanța care a pronunțat- nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, calificând și judecând greșit calea de atac a recursului în condițiile în care hotărârea instanței de fond atacată avea ca obiect un litigiu, asupra unui imobil, cu o valoare superioară cuantumului de 1 miliar de lei, era supusă apelului.
Intimata lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.830/03.07.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Negrești Oașa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei, a admis excepția uzucapiunii invocată de pârâtă, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă și în consecință a constatat că pârâta reconvențională a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune cu joncțiunea posesiilor asupra parcelei de teren cu nr.106/4 în suprafață de 975 din CF 584 și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei reconvenționale în CF asupra acestei parcele de teren, dispunându-se radierea înscrierii făcute în baza încheierii nr.1420/2004 în CF 584 cu privire la parcela în cauză.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei reconvenționale suma de 3627 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin interogatoriul luat pârâtei, aceasta a arătat că parcela de teren în litigiu a fost dintotdeauna în folosința bunicilor ei, ea l-a primit de la aceștia și l-a intabulat în urmă cu șase ani. Terenul este situat între alți doi vecini și reclamanta deține teren după vecinul G în partea de jos, iar această parcelă nu a aparținut reclamantei.
Reclamanta a recunoscut prin interogatoriu că parcela de teren cu nr.topo. 106/4 astfel cum a fost identificată de expert, este împrejmuită și cuprinsă în grădina și livada casei reclamantei în suprafață totală de peste 2 ha și în ce privește posesia acestei parcele de teren reclamanta susține că este folosită de ea.
Prin cercetarea la fața locului efectuată cu ocazia deplasării din data de 21.06.2007 în prezența părților și a avocaților acestora, instanța de fond a constatat că terenul pârâtei este situat între alți vecini pe nume G, iar reclamanta nu se învecinează cu acest teren, ea folosind teren după vecinul G din partea de jos.
Terenul pârâtei este îngrădit cu gard de stâlpi din țevi metalice și din panouri metalice fiind delimitat de cei doi vecini G și G zis și de drumul public la fațadă, terenul pârâtei fiind o suprafață mai M care o cuprinde și pe acea parcelă mică de 975 mp. care este în litigiu.
Martorii audiați în cauză au arătat că terenul îngrădit a aparținut bunicului pârâtei și reclamanta nu a folosit din terenul îngrădit al pârâtei. Martorul Gaa rătat că el a îngrădit terenul ce a aparținut lui în urmă cu 35 de ani și suprafața terenului îngrădit este de cca. 2 ha, iar reclamanta deține teren peste drumul public care delimitează terenul pârâtei și mai deține după unul din cei doi vecini care delimitează terenul pârâtei.
Martorul a arătat că a cosit în urmă cu 30 de ani terenul numitului și nu știe ca reclamanta să fi folosit acest teren niciodată.
Amândoi martorii au afirmat că reclamanta deține teren peste drum de terenul pârâtei și, de asemenea, după vecinul G care este la capătul de jos al terenului pârâtei.
Verificând schițele de parcelare ce au stat la baza constatării dreptului de proprietate în favoarea părților prin sentințele pronunțate în dosarele de uzucapiune formulate de părți, instanța de fond a constatat că se confirmă necorelarea parcelărilor terenului în cauză de către specialiștii topografi care au întocmit schițele în dos.nr.1364/2001 și nr.551/2002, iar în dosar nr.433/2004 pe care reclamanta l-a inițiat ca urmare a imposibilității de a-și înscrie parcela de teren în suprafață de 975 mp. care se află în grădina pârâtei ea și-a obținut acest drept prin necitarea pârâtei în cauză și sentința dată în acest dosar nu-i este opozabilă deoarece parcela de teren respectivă era în posesia ei și nu a fost chemată în judecată de către reclamantă.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a considerat nefondată acțiunea reclamantei, motiv pentru care a respins-o, ea fiind proprietară doar în baza înscrierilor făcute în cartea funciară fără să se judece în contradictoriu cu pârâta și să-și dovedească acțiunea de uzucapiune asupra parcelei de teren în cauză.
În ce privește cererea reconvențională a pârâtei, prima instanță a găsit-o întemeiată.
Astfel, martorii ascultați în cauză au confirmat faptul că posesia parcelei de teren în litigiu aparține pârâtei și anterior aparținea antecesorilor acesteia, reclamanta neputând produce dovezi asupra faptului că ea posedă parcela de teren ce se află în posesia pârâtei și nu a făcut această dovadă nici cu ocazia promovării acțiunii de uzucapiune înregistrată sub dosar nr. 551/2002.
Martorii audiați în acea cauză nu au fucut nici o referire la faptul că reclamanta ar deține o parcelă de teren situată în grădina pârâtei, respectiv peste drumul care desparte cele două proprietăți ale lor, afară de proprietatea reclamantei ce o deține după vecinul G și care de asemenea desparte proprietatea pârâtei de cea de-a doua proprietate a reclamantei.
Întrucât posesia exercitată de pârâtă și de antecesorii acesteia asupra parcelei de teren cu nr.topo 106/4 în suprafață de 975 mp. din CF 584 îndeplinește condițiile prev. de art.1847 cod civil și perioada de posesie depășește durata de 30 de ani prin joncțiunea acestor posesii, instanța de fond a constatat că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren și a dispus înscrierea dreptului ei de proprietate în cartea funciară.
Pe cale de consecință, s-a dispus radierea înscrierii făcută în baza Încheierii nr.1420/2004 în favoarea reclamatei în cartea funciară nr.584 asupra acestei parcele de teren, deoarece nu este concordanță între înscrierea în cartea funciară și situația reală a acestei parcele de teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință admiterea acțiunii formulate de reclamantă și respingerea acțiunii reconvenționale; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr 840-R din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a admis recursul reclamantei în contradictoriu cu intimata și, în consecință:
A fost modificată în tot sentința atacată în sensul că s-a respins excepția uzucapiunii și acțiunea reconvențională a pârâtei având ca obiect constatarea dreptului său de proprietate asupra parcelei top 106/4 din CF 584, în suprafață de 975 mp.
S-a admis acțiunea în revendicare a reclamantei - împotriva pârâtei, obligând-o pe aceasta din urmă să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 975 mp. înscris în CF 584, nr.top 106/4.
Din considerentele deciziei se reține că conform disp.art.1837 Cod civil "prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea". Ca efect al uzucapiunii starea de fapt a posesiei se transformă în stare de drept, dreptul de proprietate se stinge în patrimoniul adevăratului titular și se naște în patrimoniul posesorului. Prin efectul posesiei dreptul se transferă de la adevăratul proprietar, cu titlu, la posesor.
posesia adevăraților proprietari - înscriși în CF, pe calea acțiunii civile, reclamanta a dobândit recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în suprafață de 975 mp. identificat prin nr.top 106/4 din CF 410, prin sentința civilă nr.839/2004 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr.433/2004.
Reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate conform art.22 din Lg.7/1996 împotriva titularului dreptului de proprietate.
Dreptul său de proprietate a devenit astfel opozabil terților de la data înscrierii în CF, potrivit art.25 din Lg.7/1996, deci, și pârâtei.
În temeiul art.30 din Lg.7/1996, dacă în CF s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei cât timp nu se dovedește contrariul.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului care a pierdut posesia împotriva posesorului neproprietar. Pârâta-intimată nu contestă că terenul în litigiu se află în posesia ei, fapt confirmat și de martorii audiați în cauză.
Mai mult, pârâta invocă o posesie de 30 de ani (prin joncțiunea posesiilor) de natură a da naștere unui drept de proprietate asupra terenului în favoarea sa.
Analizând posesia invocată de pârâtă prin prisma disp.art.1847 Cod civil, se constată că aceasta nu întrunește condiția prev.de art.1849 Cod civil, aceea de a fi neîntreruptă.
Astfel, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF - realizând astfel publicitatea imobiliară - reprezintă o întrerupere civilă a prescripției, întemeiat pe disp.art.1863, 1865 și 1868 Cod civil.
Potrivit art.1867 Cod civil, întreruperea șterge cu totul orice prescripție începută înaintea sa.
Pentru aceste considerente, se apreciază că nelegal prima instanță a respins acțiunea în revendicare a reclamantei și s-a admis excepția prescripției achizitive invocată de pârâtă.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta-reclamantă reconvențională care a solicitat în principal casarea deciziei și,în urma aprecierii hotărârii atacate ca fiind pronunțate în apel,admiterea recursului și menținerea în întregime a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 282 ind 1 cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, în materie civilă.
Curtea de APEL ORADEA apreciază că acțiunea prin care se solicită stabilirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra unui imobil, în condițiile în care - evident - imobilul se află în posesia celei care invocă prescripția achizitivă este o acțiune neevaluabilă, nefiind aplicabile prevederile art. 282 ind 1 cod procedură civilă.
Ceea ce urmărește partea prin acțiunea formulată - în acest caz prin acțiunea reconvențională - nu este obținerea bunului sau contravaloarea acestuia ci recunoașterea dreptului său de proprietate, și nu în primul rând ca un element al patrimoniului său ci, primordial, pentru a putea bloca acțiunea reclamantului.
În aceste condiții, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct 1 cod procedură civilă, instanța va admite acțiunea, va casa decizia și va trimite dosarul pentru soluționarea în apel la Tribunalul Satu Mare.
Cheltuielile de judecată și onorariul vot fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în,-, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în, str. -, nr.70, județul S M împotriva deciziei civile nr. 840/R din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează cutrimitere spre o nouă judecareîn apella Tribunalul Satu Mare, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vot fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
14.05.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/15.05.2008
Președinte:Ioan LazărJudecători:Ioan Lazăr, Maria Galeș, Dana Cigan
