Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 635/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 635
Ședința publică de la 25 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de intervenienta SC. SA O împotriva deciziei civile nr.153 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.6209 din 19 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr.8685/2002 în contradictoriu cu intimata reclamantă BANCA AGRICOLĂ SA-SUCURSALA B, intimații pârâți COMPANIA DE O SA, ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O, CONSILIUL LOCAL O și intimata intervenientă SC. SRL O, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns avocat și pentru recurenta intervenientă SC. SA O și consilier juridic pentru intimata reclamantă BANCA AGRICOLĂ SA-SUCURSALA B și avocat pentru intimata intervenientă SC. SRL O lipsind intimații pârâți COMPANIA DE O SA, ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O, CONSILIUL LOCAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că intimatele pârâte COMPANIA DE O SA-ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O au depus întâmpinare prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Părțile prezente au susținut că au observat întâmpinarea depusă și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta intervenientă, susținut că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea de intervenție formulată de SC. SA O iar cu privire la celelalte cereri a dispus rejudecarea. A pus concluzii, în principal de admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul desființării în totalitate a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză pentru a se stabili valoarea imobilului.
Consilier juridic, pentru intimata reclamantă, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului formulat de interveninetă SC. SA
Avocat, pentru intimatul intervenient, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr. 6209 din 18 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 8685/2002, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta BANK - Sucursala B, ulterior precizată, împotriva pârâților Administrația Imobiliar, Consiliul Local al Municipiului O, Regia Autonomă Canal
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Imobiliar și Consiliului Local al Municipiului S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă Canal
fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S-a constatat că intervenienta este proprietară asupra cotei de 1238,05 /1384 din imobilul situat în O,-, parter, înscris în nr. 4508 O, nr. top. 2031, sub 93, diferența de 145,05/1384 părți constituind proprietatea Statului Român sub 84. S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea imobilului (parter) intervenientei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte de 947.690.366 lei, în favoarea reclamantei și înscrierea dreptului de proprietate al intevenientei în Pârâta Canal Oaf ost obligată la 5.174.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3085 din 12 februarie 1992, încheiat între RAGCL O, în calitate de vânzătoare și Banca Agricolă A, cea din urmă cumpărat imobilul situat în O, str. - nr. 2, înscris în nr. 4508 O nr. top 2031, de sub 4, cu prețul de 3.182.000 lei, conform dispoziției de plată nr. 257/30 decembrie 1991.
Ulterior, Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 1145/23 decembrie 1998, menținută prin decizia civilă nr. 822/C/2000, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 835/2000 având ca obiect contestație în anulare, contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus a fost anulat parțial, dispunându-se restabilirea situației anterioare de în favoarea Statului Român pentru suprafața de 145,05 din suprafața utilă de 301.
Intervenienta a cumpărat de la. BANK prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.612/11 februarie 2003, parterul imobilului situat în proprietatea Statului Român, cu excepția suprafaței de 145,05
Dispoziția de plată nr. 257/1991 a fost confirmată de către care a devenit în prezent CANAL O, fostă L, succesorul -ului în calitate de vânzător, proprietar asupra imobilului în cauză în baza Legii nr. 15/1990, prin adresa nr. 598/29 ianuarie 1992. Drept urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Canal O, ținând cont de faptul că antecesoarea ei a încasat prețul.
Conform art. 137 pr.civ. instanța admis excepția lipsei calității procesuale pasive Administrației Imobiliar și Consiliului local al Municipiului Pe fondul cauzei, s-a reținut că sunt întrunite cerințele art. 1341 cod civil și că s-a plătit prețul pentru imobilul cumpărat de către reclamantă și că aceasta are dreptul la restituirea lui, dar fiecare pârât își declina calitatea procesuală, ca urmare repetatelor reorganizări ale vânzătorului RAGCL.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta BANK Sucursala B, CANAL O, Administrația Imobiliar O, Consiliul Local Prin decizia civilă nr. 647/2004-A din 9 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 743/2004, au fost admise apelurile declarate de BANK -Sucursala B, RA Canal O, Administrația Imobiliar O, Consiliul Local O, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr. 6209 din 18 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Oradea. fost anulată acțiunea și a fost evocat fondul în sensul că a fost admisă acțiunea formulată de Banca Agricolă " BANK Sucursala B, împotriva pârâților Consiliul local al Municipiului O, O și - Canal
A fost admisă cererea de intervenție formulată de în interes propriu, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Municipiului O, Administrația Imobiliar O și "-CANAL" și s-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului, ce a fost atribuit în natură, în întregime, intervenientei S-a dispus înscrierea dreptului în cartea funciară. A fost obligată intervenienta la sultă în cuantum de 947.690.366 lei în favoarea pârâtelor, sumă stabilită a fi achitată de în mâinile reclamantei Banca Agricolă " Sucursala B, cu titlu de despăgubiri în contul creanței pe care pârâtele o au în favoarea reclamantei.
Au fost obligate pârâtele în solidar la 26.868.999 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei și 5.174.000 lei în favoarea intervenientei. Au fost compensate cheltuielile de judecată în apel.
Instanța de apel reținut că imobilul în litigiu nu s-a aflat niciodată în patrimoniul sau administrarea și că orice drepturi și obligații ce au aparținut fostei și L privind fondul locativ aparțin Direcției imobiliare, având în vedere reorganizarea dispusă prin nr. 16 și 17 ale Consiliului Local O.
În rejudecarea apelului, s-a constituit dosarul nr. 13481/2006 al Tribunalului Bihor, iar prin încheierea nr. 2018/1 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea pricinii la Tribunalul Dolj.
Tribunalul Dolj, ca instanță de apel, încuviințat proba cu expertiza tehnică în construcții pentru identificarea imobilului cu nr. topo 2031 înscris în nr. 4508 O,-, pentru a se verifica dacă este comod partajabil în natură și pentru a se stabili valoarea de circulație a acestuia.
S-a dispus conceptarea în cauză ca apelantă a de O, în locul apelantei Canal, având în vedere reorganizarea acesteia prin Hotărârea nr. 2/2006 a Consiliului local
Instanța a calificat cererea de aderare la apel formulată de Consiliul local O drept apel principal, în baza art. 84 pr.civ. după natura dreptului și după scopul urmărit, dat fiind că cererea nu se încadrează în dispozițiile art. 293 pr. civ. acest pârât nefiind parte potrivnică față de apelanta Administrația Imobiliară O, ci în raporturi de solidaritate procesuală cu aceasta, calea de atac fiind însă exercitată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, ea a fost calificată apel principal.
Prin decizia nr. 153 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost admis apelul reclamantei Banca Agricolă - Sucursala B, precum și apelurile formulate de pârâtele SC de O SA, Administrația Imobiliară și Consiliul Local O, împotriva sentinței civile nr. 6209 din 19 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 8685/2002, în contradictoriu cu intimații intervenienți SC SA și SC SRL, ca urmare a casării deciziei civile nr. 647 din 9 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 743/2004 prin decizia nr. 298 din 23 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 4162/2005.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta SC SA, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra unei cote din imobil și ieșirea din indiviziune. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC de O SA și s-a respins acțiunea reclamantei față de această pârâtă.
S-a desființat parțial sentința civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii față de pârâții Administrația Imobiliară și Consiliul Local O și s-a trimis cauza spre rejudecarea acțiunii în pretenții formulată de reclamantă față de acești pârâți la Judecătoria Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prima instanță a fost investită cu o cerere în pretenții formulată de reclamanta Banca Agricolă Sucursala B, împotriva pârâților Administrația Imobiliară O, Consiliul Local al Municipiului O și O, actuala COMPANIA de, cerere al cărei temei în drept este prezentat de instituția juridică a obligației vânzătorului de garanție pentru evicțiune, reglementată de art. 1337-1351 Cod Civil.
Acțiunea în pretenții formulată de reclamanta cumpărătoare are caracter personal și valorifică, pe cale judiciară, un drept de creanță.
La data de 20 mai 2003, s- formulat în cauză o cerere de intervenție principală de către intervenienta, prin care aceasta solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra cotei de 1238,05/1384 din imobilul situat în O,-, parter, arătând că diferența de 145,05/1384 constituie proprietatea Statului Român, precum și ieșirea din indiviziune prin atribuirea către intervenientă a întregului imobil (parter), cu obligarea sa la plata unei sulte constând în suma solicitată de reclamantă. S-au invocat, în drept, prevederile art. 728 Cod Civil, intervenienta arătând că a cumpărat de la reclamantă spațiul de la parter, mai puțin suprafața de 145,05. fără ca această cerere să cuprindă și o motivare în fapt, conform art. 112, alin.1 pct. 4 pr.civ.
În speță, intervenienta a cerut, pur și simplu, ceva la prima instanță și a și obținut ceea ce a cerut, fără ca nimeni să-și pună problema de unde provine starea de indiviziune care fost "sistată" prin sentința apelată.
Prima instanță a încuviințat în principiu, în baza art. 52 alin.1 pr.civ. cererea de intervenție, fără nici o motivare care să demonstreze oportunitatea lărgirii cadrului procesul și luat apoi dosarul în pronunțare.
Tribunalul a reținut că între acțiunea introductivă, acțiune personală ce valorifică un drept de creanță, și cererea de intervenție informă, fără motivare în fapt, nu există nici măcar o legătură de conexitate care să fi justificat această complicare a cadrului procesual.
Proprietatea în indiviziune, pe cote părți, se dobândește prin aceleași moduri de dobândire ca și dreptul de proprietate exclusivă. Intervenienta O nu afirmă existența vreunui mod de dobândire a proprietății indivize, nu explică de unde ar proveni starea de indiviziune cărei sistare o cere. Nu există indiviziune cu privire la parterul imobilului pentru că, pur și simplu, acesta a fost compartimentat în două spații distincte, așa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile nr. 1145 /1998 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la un spațiu determinat, cu trimitere la o schiță de compartimentare, și nu cu privire la o cotă indiviză din parter, din încheierea de îndreptare erorii materiale din 15 mai 2000, în care este menționată o suprafață determinată de 145,05. din schițele de compartimentare depuse la dosar în ciclul procesual anterior și din raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul Tribunalului Dolj.
Această problemă a stării de indiviziune a fost ridicată de intervenienta SRL O, prin cererea de intervenție formulată în fața instanței de recurs.
În ceea ce privește înscrierea în Cartea Funciară, Tribunalul a constatat că aceasta în sine, nu este de natură să creeze stare de indiviziune, care nu există din punct de vedere al dreptului substanțial. Prin încheierea nr. 3931 din 8 martie 2000 Judecătoriei Oradea s-a dispus restabilirea situației anterioare de Carte Funciară asupra cotei de 145,05 /1384 parte din construcția cuprinsă în Cartea Funciară 4508 O, în favoarea Această înscriere este vădit eronată.
Prin sentința apelată, Judecătoria Oradeaa admis cererea de intervenție, constatat ce a cerut intervenienta și sistat starea de indiviziune tot așa cum a cerut intervenienta. Soluția este profund injustă, întrucât o împroprietărește pe, deși aceasta nu are nici un drept subiectiv la respectiva împroprietărire, pe care să-l realizeze pe cale judiciară.
Soluția de admitere a cererii de intervenție, nelegală și netemeinică față de starea de fapt și de drept expusă mai înainte, este și nemotivată de Judecătorie, în sensul că instanța nu a expus starea de fapt reținută, care ar determina aplicarea art. 728 Cod Civil.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civilă a declarat recurs în cauză intervenienta SC SA, solicitând în principal modificarea deciziei pronunțată în apel în sensul desființării în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar anularea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului recurenta a susținut că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 296 și 297 alin. 1 teza I Cod pr.civilă. Astfel tribunalul a schimbat în parte sentința și în același timp a desființat-o parțial, deși, potrivit legii, o astfel de soluție nu putea fi pronunțată, întrucât variantele prevăzute de lege sunt păstrarea sau schimbarea în tot sau în parte a hotărârii sau desființarea hotărârii, respectiv anularea hotărârii. Desființarea cu trimitere spre rejudecare nu poate fi parțială ci trebuie să vizeze întreaga hotărâre.
O altă critică formulată de recurentă vizează modul în care instanța de apel a dat eficiență înscrierii în cartea funciară a imobilului supus partajării, apreciind că această înscriere este eronată. S-a susținut că sistemul de publicitate imobiliară din Transilvania nu prevede existența unei documentații cadastrale a imobilului. În prezent imobilul din O- se află în indiviziune, indiferent de hotărârea pronunțată cu privire la nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare privind cota de 145,05/1384. A precizat recurenta că această hotărâre nu-i este opozabilă atâta timp cât înscrierea în CF este pe cote părți, fără individualizare.
Recursul este nefondat.
Prima critică formulată în recurs este rezultatul unei interpretări rigide a prevederilor art. 297 Cod pr. civilă, fără a se ține seama de faptul că prima instanță a fost investită cu soluționarea a două cereri, cu un obiect distinct, respectiv cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și cererea de intervenție. Între acestea, așa cum a reținut și tribunalul, nu există o legătură strânsă, respectiv modul de soluționare a uneia dintre cereri nu atârnă în totul sau în parte de modul de soluționare a celeilalte cereri. Astfel fiind, în mod corect tribunalul a făcut aplicarea art. 297 Cod pr. civilă numai pentru dezlegarea dată prin sentință cererii de chemare în judecată și a rezolvat pe fond criticile referitoare la dezlegarea dată prin aceeași hotărâre cererii de intervenție.
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, Curtea reține că modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate în cauză, pentru a concluziona că nu există stare de indiviziune asupra imobilului în litigiu, reprezintă un aspect ce nu poate fi criticat și analizat pe calea recursului. Pe de altă, concluzia la care a ajuns tribunalul este confirmată și de încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată de Curtea de Apel Oradea la 15 mai 2000 (referitor la decizia nr. 1145/1998), prin care s-a prevăzut expres că restabilirea situației anterioare are loc pentru o suprafață de 145,05 mp, astfel cum aceasta a fost individualizată prin schița de compartimentare.
Constatându-se că decizia recurată este legală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenienta SC. SA O împotriva deciziei civile nr. 153 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6209 din 19 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. 8685/2002 în contradictoriu cu intimata reclamantă BANCA AGRICOLĂ SA-SUCURSALA B, intimații pârâți COMPANIA DE O SA, ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O, CONSILIUL LOCAL O și intimata intervenientă SC. SRL
Decizie irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex/18.-
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
