Obligație de a face. Decizia 634/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 634
Ședința publică de la 25 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, a, și împotriva deciziei civile nr. 65 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți AF. și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns avocat care reprezintă intimații pârâți AF. și personal,lipsind recurenții reclamanți, a, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimații pârâți, a susținut că atât hotărârea pronunțată la fond cât și cea pronunțată în apel, sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 7153/17.12.2007, Judecătoria Slatinaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, a și, în contradictoriu cu pârâtul AF și .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că cererea reclamanților, de obligare a societății pârâte să-și ridice construcția edificată pe terenul proprietatea reclamanților, este neîntemeiată, raportat la situația de fapt rezultată în urma probelor administrate, respectiv raportul de expertiză tehnică potrivit căruia, construcția nu este edificată pe suprafața de teren reconstituită reclamanților.
În privința celui de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a terenului, prima instanță a concluzionat că nu este necesar a se analiza buna sau reaua credință a dobânditorilor construcției, cu implicațiile prevăzute de ar. 494 Cod civil, având în vedere faptul că s-a reținut din probele administrate că aceasta nu este edificată pe terenul reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Au susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, întrucât din raportul de expertiză rezultă cu certitudine faptul că terenul pe care este amplasată construcția pârâților este inclus în suprafața de 2,48 ha, reconstituită moștenitorilor autorului
Aceeași situație rezultă, în opinia apelanților, și din schița anexă la raportul de expertiză, precum și din notele scrise depuse de Primăria comunei.
Cu privire la raportul de expertiză apelanții au arătat că în mod greșit le-au fost respinse obiecțiunile formulate la data de 23.11.2006, când au invocat nulitatea acestuia, cu motivarea că expertiza a fost efectuată fără citarea legală a reclamanților și fără a exista la dosar dovezi privind data efectuării acesteia.
Aceeași situație rezultă, în opinia apelanților și din schița anexă la raportul de expertiză, precum și din notele scrise depuse de Primăria comunei.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că imobilul nu este edificat pe terenul proprietatea reclamanților.
Prin decizia civilă nr.65/11 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins apelul ca nefondat.
Au fost obligați apelanții reclamanți la 700 lei cheltuieli de judecată, către intimații pârâți.
În motivarea deciziei s-a reținut că reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,48 ha. conform titlului de proprietate nr-, iar conform raportului de expertiză și adeverinței nr.1751/2006 în 35 1684, reclamanții dețin în plus față de suprafața de teren reconstituită încă 450.21. iar construcția dobândită de pârâți și a cărei "ridicare"se solicită este edificată pe un teren care nu este proprietatea reclamanților apelanți.
Că, în acest context, în mod corect prima instanță a reținut ca nefiind investită și cu un capăt de cerere în revendicare imobiliară, în cadrul căruia să poată fi comparate titlurile de proprietate ale părților, sau să rețină lipsa unui titlu al deținătorului terenului pe care să fie edificat imobilul și că nu se poate opune cu succes titlul apelanților, titularului dreptului de proprietate asupra construcției dobândită la o licitație publică.
Împrejurarea că într-o acțiune anterioară s-a respins acțiunea Consiliului Local -, având ca obiect constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate privind vecinătatea terenului, nu poate produce efecte juridice și nu poate primi relevanță în cauză, întrucât această cauză a fost soluționată pe calea excepției lipsei calității procesuale active.
În ceea ce privește nulitatea raportului de expertiză, s-a reținut că în cauză s-a făcut dovada că părțile au fost convocate pentru efectuarea expertizei cu recipisele existente, iar din conținutul raportului rezultă că la data efectuării lucrării au fost prezenți reclamanții și soțul acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că hotărârile pronunțate cuprind motive contradictorii și străine față de probatoriile administrate și că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii.
S-a arătat că în mod eronat s-a reținut că, construcția edificată de pârâți nu ar fi amplasată pe terenul proprietatea reclamanților, înlăturându-se nemotivat dovezile administrate.
În același timp, recurenții au învederat că din considerentele și concluziile expertizei rezultă în mod indubitabil că această construcție este amplasată pe terenul reclamanților, în acest sens fiind și schița la raportul de expertiză, precum și notele scrise ale administrației locale.
Au mai susținut reclamanții că, faptul că dețin în plus cca. 450,21. nu poate prezenta vreo relevanță juridică, atâta vreme cât pârâții nu au prezentat nici o dovadă că suprafața definită ca fiind în afara titlului lor s-ar suprapune peste suprafața e care este amplasată construcția pârâților.
S-a criticat decizia și cu privire la nulitatea raportului de expertiză, raportat la necitarea părților și respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză, soluționată cu aplicarea greșită a legii.
S-a invocat de asemenea, că în mod greșit s-a reținut că titlurile de proprietate ale părților nu pot fi comparate, întrucât instanța nu a fost investită cu o acțiune în revendicare, instanța având această obligație și în baza art. 129 Cod pr. civilă.
Recursul nu este fondat.
Este de remarcat,în primul rând, că aprecierea instanțelor privind faptul că în cauză construcția este edificată pe un teren care nu aparține reclamanților și că aceștia dețin în plus față de suprafața de teren reconstituită prin titlul de proprietate, constituie o chestiune de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate și care nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, după abrogarea cazurilor de casare prevăzute la pct. 10 și 11 în vechea reglementare a art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului ar fi fost posibilă numai în măsura în care recurenții, în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă, ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Critica privind faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii este nefondată, instanța motivând în fapt și în drept soluția pronunțată, considerentele hotărârii fiind în sensul soluției pronunțate.
Critica privind nulitatea raportului de expertiză pentru efectuarea acestuia cu nesocotirea dispozițiilor art. 203 Cod pr. civilă - nulitate relativă - este nefondată, în cauză rezultând că expertul a convocat părțile prin apărător, pentru data efectuării expertizei.
Nefondată este și critica privind faptul că instanța avea obligația să compare titlurile de proprietate ale părților, în baza art. 129 Cod pr. civilă, întrucât instanța nu a fost investită cu o acțiune în revendicare, ci doar cu o acțiune în obligație de a face și pretenții.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă și reținând culpa procesuală a recurenților reclamanți, aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimatul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, a, și împotriva deciziei civile nr. 65 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AF. și.
Obligă recurenții reclamanți la plata sumei 700 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn.
23.09.2008
Jud.apel,
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
