Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 655/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 655
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 prin, cu sediul în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 122 pronunțată la data de 17 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliați în S,-,. 1,. 4, județul P, intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la cab.av., cu sediul în B,-,.1,. 4,sector 1 și intimații-pârâți, Orașul S prin primar, cu sediul în S, - I, nr.47, jud.P și SC SA P,-, - parter, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-pârâți și asistați de avocat din Baroul București, lipsind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - prin G, P și intimații-pârâți Orașul S -prin primar și SC SA ploiești.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul invocă excepția tardivității recursului, învederând instanței că recurentul a primit hotărârea la data de 21.04.2009 și a formulat recurs la 14 mai 2009, ultima zi fiind la data de 7 mai 2009.
Solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr--reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Orașul S prin Primar și SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 2.915,1 lei reprezentând prețul în cuantum de 1.783,07 lei și dobânda reală plătită de 1.132,03 lei achitată de aceștia în calitate de cumpărători ai apartamentului situat în S, Bulevardul - I, nr. 59, județul P, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 853 din 30.01.1997, obligarea pârâților la plata excedentului de vânzare dobândit de bunul de care au fost evinși între data încheierii contractului și data formulării prezentei acțiuni, excedentul evaluându-l provizoriu la suma de 210.000 lei, urmând să-și precizeze acțiunea în funcție de valoarea ce va fi stabilită prin expertiză. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că solicită obligarea pârâților la restituirea prețului și a dobânzii plătite conform contractului de vânzare cumpărare nr. 853 N din 12.09.1997 arătând că prin contractul menționat SC SA Pav ândut acestora în baza Legii 112/1995 apartamentul situat în S, Bulevardul -, nr. 59, județul
Prin sentința civilă nr. 121/14.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul -, instanța a admis acțiunea reclamantei Fundația Caritatea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sus menționat încheiat între SC SA P și reclamanți și a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, sentința rămânând definitivă, în urma respingerii apelului prin decizia civilă nr. 61/18.01.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția Civilă în dosarul 524/2005 și irevocabilă, în urma respingerii recursului prin Decizia 1266/2.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI -Secția Civilă în dosarul 3272/2006.
De asemenea reclamanții au precizat că prin aceeași sentință au fost evinși de lucrul cumpărat prin contractul constatat nul și având în vedere obligația vânzătorului de a răspunde față de cumpărător pentru evicțiunea totală a lucrului vândut solicită admiterea primului capăt de cerere și obligarea pârâților la restituirea sumei de 2.915,1 lei reprezentând prețul în cuantum de 1.132.03 lei plătite de aceștia în calitate de cumpărători pentru bunul de care au fost evinși.
Arată în continuare reclamanții că între data dobândirii apartamentului de care au fost evinși și data formulării prezentei acțiuni valoarea unui apartament în Sac rescut foarte mult solicitând obligarea pârâților la plata excedentului de valoare raportat la indicele de creștere a prețurilor la apartamente în S între data încheierii contractului și data formulării prezentei acțiuni.
Reclamanții au depus la dosar acte.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât a semnat contractul ca mandatar al deținătorului de drept al imobilului.
La încheierea contractului reclamanții au dat o declarație prin care au fost de acord să cumpere potrivit Legii 112/1995 asumându-și totalitatea riscurilor, iar conform prevederilor Legii 112/1995 sumele încasate ca preț al locuințelor vândute în temeiul acestor legi au fost virate în conturi speciale ale Ministerului Finațelor Publice, acesta fiind singurul abilitat să restituie prețul - modalitatea în care acesta va fi reactualizat fiind reglementată de legea specială.
La data de 10.07. 2007 formulat întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice arătând că referitor la primul capăt de cerere se solicită a se pune în vedere expertului ca la stabilirea sumei reactualizată să respecte disp. art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la al doilea capăt de cerere, a solicitat respingerea acestuia întrucât reclamanții nu au temei legal pentru solicitarea plății excedentului de valoare echivalent cu diferența de valoare între un apartament similar la prețul pieții și prețul reactualizat, întrucât legislația cu aplicabilitate în cauză prevede expres modalitatea în care se acordă despăgubirile, respectiv numai acordarea prețului actualizat nu și a unui eventual excedent de valoare.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 9308 din 29.10. 2007 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA și a respins acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanți și obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Orașul S prin Primar să restituie reclamanților suma de 2915.1 lei reprezentând prețul achitat de aceștia pentru imobilul situat în S, Bulevardul - I, nr. 59, județul P și dobânda legală aferentă, precum și suma de 305.195,9 lei reprezentând plata excedentului de valoare dobândit de imobilul menționat astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de expert tehnic.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezenzând onrariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA invocată de aceasta prin întâmpinare, este întemeiată, având în vedere că actul de vânzare cumpărare a cărui anulare a impus răspunderea vânzătorului față de cumpărător pentru evicțiunea totală a lucrului vândut a fost încheiat de SC SA în numele proprietarului reprezentat la acel moment de orașul S, iar conform prevederilor Legii 112/1995, sumele încasate ca preț al locuințelor în temeiul acestei legi au fost virate în contul special al Ministerului Finațelor Publice-rolul SC în tranzacția menționată limitându-se la întocmirea documentației conform Legii 112/1995,întocmirea contractului și semnarea acestuia în numele orașului
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 853-N din 30.01. 1997 SC SA Pav ândut reclamanților, în baza Legii 112/1995,apartamentul situat în S, Bulevardul - I, nr. 59, cu prețul de 1783,07 nlei RON.
Prin sentința civilă nr. 121 din 14.02. 2005 Judecătoria Sinaiaa admis acțiunea reclamantei Fundația Caritatea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sus menționat încheiat între SC SA P și reclamanți și a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, sentința rămânând definitivă în urma respingerii apelului pin decizia civilă nr. 61 din 18.01.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția Civilă în dosarul 5241 /2005 și irevocabilă, în urma respingerii recursului prin Decizia 1266/02.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI -Secția Civilă în dosarul 3272/2006.
Vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului, în cazul în care acesta este evins, pe lângă prețul de achiziție al imobilului respectiv la data încheierii contractului de vânzare cumpărare inițial de către reclamanți și prețul de achiziție actual al unui imobil similar, numai în această manieră realizându-se o reparație echitabilă în sensul atât al prevederilor constituționale cât și al jurisprudenței CEDO.
Reclamanții au cumpărat bunul de la pârâtul orașul S, considerat proprietar la acel moment, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, fiind îndreptățit la o justă compensare având în vedere că prin desființarea contractului de vânzare încheiat, reclamanții au fost privați de bunul dobândit pentru o culpă ce aparține exclusiv vânzătorului ce preluase anterior bunul, în mod abuziv.
Privarea reclamanților de bunul dobândit reprezintă o ingerință în dreptul lor de proprietate, care impune acordarea unei despăgubiri juste calculată la valoarea de piață a bunului din acest moment, care să poată permită dobândirea unui bun similar cu atât mai mult cu cât în speță este vorba de locuința reclamanților.
Legislația internă care permite doar recuperarea prețului reactualizat al imobilului este contrară disp. art. 1 din primul Protocol privitor la dreptul de proprietate și în general dispozițiilor CEDO, cărora urmează să li se acorde prioritate în speță, în temeiul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Finanțelor Publice reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice P criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică apelantul sentința arătând că instanța de fond nu a făcut decât să preia fără o cenzură atentă susținerile reclamanților, ignorând legislația existentă și practica judiciară în materie, admițând acțiunea fără a face aplicarea normelor legale și stabilind un cuantum al despăgubirilor absolut exagerat.
Arată apelanta că în mod greșit a fost obligat Ministerul la plata dobânzilor care au fost achitate de către cumpărători.
Critică apelantul sentința și în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, pentru că nu există un temei legal pentru aceasta.
Prin decizia civilă nr.122 din 17 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul, pentru considerentele următoare:
Este neîntemeiată critica apelantului în sensul că instanța de fond a ignorat legislația existentă și practica judiciară în materie având în vedere că prin sentința pronunțată a fost avută în vedere legislația internă în materie și practica CEDO.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că potrivit disp. art. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, art. 1337,1341,1344,art. 1073 și 1084Cod civil și practicii judiciare în materie, vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului în cazul în cazul în care acesta este evins pe lângă prețul încasat și excedentul de valoare dobândit de bun.
Pentru că reclamanții au cumpărat bunul de la pârâtul Orașul S care a fost considerat proprietar la acea dată și au fost respectate dispozițiile legale în materie la acea dată, în mod corect s-a apreciat că sunt îndreptățiți cumpărătorii la o justă despăgubire întrucât contractul de vânzare cumpărare încheiat cu acesta a fost desființat, nefiind făcută dovada în cauză a relei credințe a acestora.
Critica apelantei referitoare la faptul că în mod greșit a fost obligată la plata dobânzilor este neîntemeiată pentru că între prețul de achiziție al apartamentului la data dobândirii acestuia și prețul de achiziție actual al unui imobil similar există într-adevăr o disproporție vădită, reclamanții suferind un prejudiciu în acest sens, iar pentru o justă despăgubire a acestora este necesară restituirea atât a prețului achitat pentru apartamentul cumpărat cât și a dobânzii legale.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care fost obligat apelantul pârât, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că potrivit art. 274. pr. Civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, la cerere.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.
Întrucât instanța de fond a admis acțiunea, iar reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, în mod corect instanța de fond acordat suma reprezentând cheltuieli de judecată.
Impotriva deciziei tribunalului a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice B- prin P, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică întrucât nu a făcut decât să preia motivarea instanței de fond care a stabilit un cuantum al despăgubirilor absolut exagerat.
Susține recurenta că, cuantumul despăgubirilor a fost raportat la prețul pieței imobiliare, fără a se avea în vedere faptul că imobilul în speță a fost achiziționat în temeiul Legii nr. 12/1995, beneficiind la momentul respectiv de un preț mult mai mic decât prețul pieței.
De asemenea, arată recurenta că este lipsită de suport legal și obligarea Statului Român la plata dobânzilor aferente contractului de vânzare-cumpărare nr.853-N/30.01.1997, dobânzi care au fost achitate de către cumpărători ca urmare a facilității acordate acestora de către lege și societatea înstrăinătoare de a putea face plata prețului în rate.
Critică recurenta și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, susținând că nu există temei legal pentru aceasta.
La termenul de judecată din data de 2 octombrie 2009, apărătorul intimaților pârâți și a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod pr.civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 301 Cod pr.civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. In cazul de față, recursul a fost exercitat peste termenul de 15 zile prevăzut de textul legal sus menționat.
Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din drepturi de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat.
Decizia Tribunalului Prahovaa fost comunicată recurentei la data de 21 aprilie 2009, conform dovezilor de comunicare de la filele 27-28 dosar apel, iar recursul a fost depus la data de 14 mai 2009, cu depășirea termenului legal de 15 zile.
In consecință, instanța față de dispozițiile art. 137 Cod pr.civilă și art. 301 Cod pr.civilă va admite excepția tardivității și va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității invocată de intimații -reclamanți.
Respinge ca tardiv formulat recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 prin, cu sediul în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 122 pronunțată la data de 17 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliați în S,-,. 1,. 4, județul P, intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la cab.av., cu sediul în B,-,.1,. 4,sector 1 și intimații-pârâți, Orașul S prin primar, cu sediul în S, - I, nr.47, jud.P și SC SA P,-, - parter, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
C - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.VS/CO
9 ex./22.10.2009
f- Judec.
a- Trib.
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
