Obligație de a face. Decizia 654/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 654
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în P,-,.35 A,.2, jud.P împotriva deciziei civile nr. 357 pronunțată la data de 14 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în, sat,-, jud.P și SC SUD SRL - Direcția Regionala Centru P, cu sediul în comuna,sat,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-pârât personal, lipsind intimata-pârâtă SC SUD SRL - Direcția Regională Centru
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 20.00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr. -/2009 și cu 3 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul depune la dosar întâmpinare pe care a comunicat-o și apărătorului recurentei.
Avocat pentru recurentă depune la dosar în copie xerox punct de vedere extrajudiciar întocmit de expert.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul critică decizia pronunțată de Tribunalul Prahova, învederând că lucrarea s-a executat fără acordul proprietarului care era reclamanta și nu tatăl acesteia, legea referindu-se strict la acordul proprietarului terenului pe care urmează să treacă instalația de gaze a solicitantului.
De asemenea, susține că raportul de expertiză tehnică este doar parțial analizat de instanță care nu reține aspectele importante și anume că: singurul spațiu rațional a fi folosit de reclamantă pentru extinderea casei sale este blocat de existența branșamentului de gaze al pârâtului; declarația de acord dată de tatăl reclamantei; branșamentul pârâtului nu este realizat conform proiectului de execuție; în porțiunea în care traseele conductelor de branșament sunt comune, distanța dintre acestea este de numai 10- 30 cm.; există posibilitatea ca pârâtul să se racordeze direct la rețeaua de distribuție stradală situată pe domeniul public din Soseaua de Centură a orașului și precizarea expertului că analizând contractul de furnizare a gazelor rezultă că instalația respectivă nu corespunde în totalitate proiectelor avizate.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot deciziei în sensul de a se admite apelul și pe fond admiterea acțiunii.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât având cuvântul precizează că în anul 1994 s-au introdus gaze în satul și întrucât strada pe care locuiește este înfundată a cerut acordul scris al vecinului său și aviz de la primarul comunei.
Precizează că, recurenta a cunoscut de faptul că se fac lucrări și la acel moment nu s-a opus.
Consideră că nu este normal ca după 13 ani să mute conducta și nu are nici posibilități materiale.
Solicită respingerea recursului ca nefondat,
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora la mutarea conductei de gaze de pe terenul său, iar în caz de neexecutare să fie obligați la daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere până la executarea efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului situat în comuna, sat, nr.6, jud. P conform actului de donație încheiat în anul 1987cu numiții și, iar pârâtul care este vecinul său, s-a racordat la rețeaua de gaze de pe proprietatea sa, încă din anul 1991.
A mai precizat reclamanta că nu a avut cunoștință de această racordare, pârâtul având numai acordul tatălui său -, care a fost indus în eroare de către pârât pentru a da o declarație pe care doar a semnat-
În continuare, a arătat reclamanta că imediat a făcut sesizare la SC SA, la data de 06.06.2007 și a învederat că dorește să se folosească de totalitatea terenului proprietatea sa, iar faptul că pârâtul refuză să își mute conducta îi creează grave prejudicii, pârâtul având sursă de gaze în stradă care trece direct pe la poarta sa.
În raport de susținerile reclamantei, pârâta Sud a formulat în baza disp.art. 115 - 118.pr.civ. întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală, invocând totodată excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că nu este proprietara conductei de gaz la care face referire reclamanta, aceasta fiind în proprietatea pârâtului, iar conductele ce aparțin societății de opresc la limita de proprietate a reclamantei.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că a fost în măsură, conform legii gazelor să elibereze acordul de acces de distribuție pârâtului, în baza declarației semnată de, declarație care poartă ștampila Consiliului Local, și în care se precizează că acesta este de acord ca proprietatea sa să fie traversată de conducta de gaze ce va alimenta locuința vecinului.
De asemenea, pârâta Sud are obligația să asigure de o manieră nediscriminatorie accesul terților la sistemul de distribuție gaze naturale.
La data de 04.03.2008 și pârâtul a formulat în baza acelorași texte de lege întâmpinare prin care a arătat că la data de 06.01.1994 s-au introdus gaze în satul, locuința sa fiind spate în spate cu imobilul reclamantei și, întrucât strada sa este înfundată, cei de la Medias au decis, cu acordul lui și al Primarului comunei, să treacă conducta prin curtea reclamantei.
A menționat pârâtul că nu a avut cunoștință că -tatăl reclamantei, i-a donat fiicei sale casa, caz în care reclamanta trebuia să vină la acea dată și să anunțe că este proprietară și să oprească lucrarea.
Totodată, pârâtul a mai învederat că ar fi de acord să își mute conducta, dar nu are de unde să se alimenteze cu gaze, deoarece cea mai apropiată conductă este la aproximativ 100 și nu este obligația sa să suporte contravaloarea unei asemenea investiții.
La data de 15.04.2008, pârâta Sud a invocat pe cale de întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece ca urmare a separării juridice a Sud, respectiv separarea activității de comercializare a gazelor, de activitatea de distribuție a gazelor, pe data de 20.02.2008, Registrul Comerțului Bae liberat certificatul de înregistrare a noii societăți de distribuție, noua societatea numindu-se Sud Rețele ce are ca obiect de activitate distribuția combustibililor gazoși prin conducte.
La termenul din data de 15.04.2008, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată și a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Sud Rețele
Pârâta nou introdusă în cauză a formulat întâmpinare la data de 09.05.2008 prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu este proprietara conductei de gaz la care face referire reclamanta, aceasta fiind în proprietatea pârâtului.
Pe fondul cauzei a învederat că a respectat legislația privind activitatea în domeniul gazelor naturale, întrucât a eliberat acordul de acces la rețeaua de distribuție în baza declarației semnată de, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul din data de 16.06.2008, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sud și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sud Rețele
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză tehnică de specialitate petrol și gaze, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr. 10457/11.11.2008 prin care a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC Sud Rețele SRL și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâta SC Sud Rețele SRL are ca principal obiect de activitate distribuția combustibililor gazoși prin conducte și dat fiind petitul cererii de chemare în judecată, dar și atribuțiile legale ale pârâtei s-a constatat că există identitate între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și pârâtă, ceea ce înseamnă că aceasta din urmă are legitimare procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că reclamanta a dobândit imobilul casă de locuit situat în com., sat,-, jud. P, conform contractului de donație aut. sub nr. 9574/1987, terenul aferent casei de locuit trecând în proprietatea statului.
S-a reținut de prima instanță că tatăl reclamantei - a formulat o declarație ce poartă ștampila Consiliului Local, declarație prin care și-a exprimat acordul ca pârâtul să traverseze prin curtea sa cu conducta de alimentare gaze, context în care societatea de distribuție a gazelor naturale a fost în măsură să elibereze acordul de acces.
Așa fiind, s-a apreciat că actul de dispoziție prin care tatăl reclamantei a consimțit la constituirea dreptului de servitute este valabil, pârâtul persoană fizică crezând că a tratat cu adevăratul proprietar, câtă vreme reclamanta nu și-a făcut cunoscută actuala poziție de opoziție.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs în termen legal reclamanta, invocând nulitatea prev. de art. 304 pct.9 pr.civ. arătând că pârâta SC a vizat proiectul și execuție lucrărilor de alimentare cu gaze naturale cu nerespectarea legii, astfel încât în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a acestei societăți.
Pe fondul cauzei, reclamanta a învederat că în mod eronat s-a apreciat că declarați a dată de tatăl său la o dată când acesta nu mai era proprietar reprezintă un act valabil de constituire a unei servituși în favoarea pârâtului, câtă vreme prin întâmpinarea depusă. Pârâtul a recunoscut că această declarație a fost dată în anul 1994, moment la care proprietar era reclamanta conform contractului de donație.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a mai susținut că declarația dată de tatăl său nu a fost înregistrată în evidențele Primăriei com., iar în prezent dorind să efectueze o estindere al locuinței sale, aceasta nu poate fi efectuată întrucât în partea liberă de teren se află amplasată conducta de gaze a pârâtului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
În raport de susținerile recurentei, intimatul a formulat în baza disp.art. 115-118.pr.civ. întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nelegală.
La termenul de judecată din 16.04.2009, Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, iar nu recurs având în vedere că obiectul acțiunii vizează o obligație de "a face" respectiv obligarea pârâților la mutarea unei conducte de gaze.
La rândul său, și pârâta SC Sud Rețele SRL a formulat la același termen - 14.05.2009, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 357 din 14 mai 2009 espins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 10457/11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți și SC SUD REȚELE SRL - DIRECȚIA REGIONALĂ CENTRU
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că otrivit p. disp.art. 85 alin.1 lit. G din 358/2004, societatea de distribuție a gazelor naturale are dreptul să asigure accesul unor ni solicitanți cu respectarea uneia dintre următoarele condiții respectiv: aceea a prezentării accesului proprietarului sau prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că prin contractul de donație autentificat sub nr. 9574/24.07.1987, reclamanta (fostă ) a primit de la părinții săi și locuința situată în afara perimetrului construibil al com., sat, jud. P compusă din 3 camere și dependințe, terenul aferent în suprafață de 125. cotă indiviză din 250. indiviz din suprafața totală de 1469. trecând în proprietatea statului conform art. 30 din 58/1974.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "Declarație" numitul -tatăl reclamantei a fost de acord ca terenul aferent casei de locuit donată astfel cum s-a arătat mai sus, să fie traversat cu o conductă de alimentare cu gaze, având în vedere că pârâtul nu avea altă posibilitate de a se alimenta cu gaze întrucât strada era înfundată și nu exista conductă de alimentare cu gaze.
De remarcat este faptul că această declarație poartă ștampila Consiliului Local al com., în cuprinsul acesteia menționându-se că tatăl reclamantei nu va face greutăți pârâtului și nici nu va împiedica sub nici o formă activitatea echipelor de intervenție în caz de avarii la conducta de alimentare cu gaze.
Dat fiind acordul tatălui reclamantei care constituie rezultatul unor bune relații de vecinătate cu pârâtul, în luna iunie 1994 s-a procedat la punerea în funcțiune a instalației de gaze, în favoarea acestuia pentru un număr de 4. arzătoare.
În acest context s-a apreciat că acordul dat de tatăl reclamantei privind constituirea dreptului de servitute este valabil, întrucât pe de o parte pârâtul a crezut că tratează cu adevăratul proprietar, respectiv cu tatăl reclamantei, iar pe de altă parte chiar dacă contractul de donație s-a încheiat în anul 1987, reclamanta nu a fost cunoscută ca proprietar al imobilului și nu și-a făcut cunoscută această calitate, având în vedere că potrivit adresei nr. 2009/2008 a Consiliului Local P - P, în perioada 01.01.1992 - 23.04.1999 a locuit în mun.
Nu în ultimul rând, s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză petrol și gaze, care arată că imobilul pârâtului este situat pe o stradă înfundată, fără acces direct la conducta principală de distribuție a gazelor naturale, iar aprecierea constituirii dreptului de servitute ca valabil se întemeiază pe principiul asigurării stabilității circuitului civil ca necesitate de ordin general social.
Totodată, s-a reținut și împrejurarea că titlul de proprietate nr. 114.109 fost eliberat reclamantei la data de 18.06.2003, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1479. situat în sat, com., jud. P, iar prezentul demers judiciar a fost inițiat în luna martie 2008, deci la circa 5 ani de la emiterea titlului de proprietate, fapt care pune sub semnul îndoielii pretinsul prejudiciu cauzat reclamantei prin traversarea terenului său de către conducta de alimentare cu gaze naturale.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, constând în aceea că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cu referire la disp. art. 620, 624, 1073 Cod civil, art. 85 alin. 1 lit.g și art. 109 pct. 6 din Legea nr. 351/2004.
Recurenta susține că, prin prisma disp. art. 85 lit. alin. 1 și art. 109 pct. 6 din legea gazelor nr. 351/2004, lucrarea s-a executat fără acordul proprietarului care era reclamanta și nu tatăl acesteia. Legea se referă strict la acordul proprietarului terenului pe care urmează să treacă instalația de gaze a solicitantului.
Declarația dată de tatăl reclamantei în 1994 nu era de natură să înlocuiască acordul adevăratului proprietar. Reclamanta este proprietara locuinței din anul 1987 iar terenul la dobândit în proprietate prin Ordinul prefecturii P nr. 54 din 2.08.1992.
Nu reclamanta trebuia să-și facă cunoscută calitatea de proprietară, ci pârâții aveau obligația să verifice la Primărie cine este adevăratul proprietar.
De altfel este cunoscut faptul că la întocmirea dosarului tehnic este obligatoriu actul de proprietate al solicitantului dar și al proprietarului terenului pe care urmează să treacă conducta, aceasta cu atât mai mult cu cât tatăl reclamantei locuia în P din anul 1982 iar reclamanta locuia în și apoi în P, conform actelor depuse la dosar, deci nu locuiau în comuna la data efectuării lucrării și nici ulterior.
Recurenta mai susține că raportul de expertiză tehnică este doar parțial analizat de instanță care nu reține aspecte importante și anume: singurul spațiu rațional a fi folosit de reclamantă pentru extinderea casei sale, este blocat de existența branșamentului de gaze al pârâtului; declarația de acord dată de tatăl reclamantei trebuia analizată de instanță; branșamentul pârâtului nu este realizat conform proiectului de execuție; în porțiunea în care traseele conductelor de branșament sunt comune distanța dintre acestea este de numai 10- 30 cm și există posibilitatea ca pârâtul să se racordeze direct la rețeaua de distribuție stradală situată pe domeniul public din Șoseaua de centură a orașului
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că nu este afectată legalitatea acesteia recursul fiind nefondat și urmează a fi respins deoarece:
Ambele instanțe au reținut că SC SUD SA Bae liberat pârâtului acordul de acces la rețeaua de distribuție, în baza declarației semnată de tatăl reclamantei, declarația purtând ștampila Consiliului Local și în care acesta își dă acordul ca proprietatea sa, să fie traversată de conducta de gaze ce va alimenta locuința vecinului său - pârâtul.
Recurenta reclamantă susține că lucrarea s-a executat fără acordul său care era proprietara locuinței din anul 1987 în baza contractului de donație și a terenului conform Ordinului Prefecturii P nr. 54 din 2 august 1992, racordul fiind efectuat în anul 1994.
Nu poate fi avută în vedere această susțin ere, pe de o parte, pe ideea de aparență producătoare de efecte juridice și pe de altă parte în raport de consecințele juridice ale Ordinului Prefectului emis în baza Legii nr. 18/1991.
Din punctul de vedere al teoriei aparenței, se iau în considerare acele situații ce se înfățișează sub toate condițiile exterioare, ca situații reale, adevărate, una din acestea fiind că în cazul imobilelor, posesia naște o prezumție simplă de proprietate ce poate fi răsturnată prin proba contrarie iar buna credință apare ca o condiție determinantă în recunoașterea efectelor juridice pe care aparența le produce în anumite situații concrete.
Aplicând în speță aceste considerații, se reține că în anul 1994 când s-a executat lucrarea de branșare, Tatăl reclamantei locuia în imobilul din litigiu așa cum rezultă din declarația sa, în care menționează că locuiește în comuna,sat, nr. 5 și că este de acord să treacă conducta de alimentare cu gaze,prin curtea mea, împrejurare care a creat pentru pârât o prezumție de proprietate a tatălui reclamantei asupra terenului și în același timp buna credință a pârâtului că tratează cu proprietarul.
Din punctul de vedere al consecințelor juridice ale Ordinului prefectului nr. 54 din 2 august 1992 emis reclamantei în baza Legii 18/1991 prin care i s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului de 0, 1469 ha din comuna, sat, nr. 6, se reține din prevederile Legii nr. 18/1991 că este un act premergător ce conferă doar un drept virtual de proprietate, care crează aporturi juridice numai între organul administrativ care l-a emis și beneficiar, și nu poate fi asimilat ca valoare probatorie, cu titlu de proprietate ce conferă dreptul real de proprietate asupra terenului și este opozabil erga omnes în cadrul raporturilor juridice civile.
Reclamantei i s-a eliberat titlul de proprietate nr. - la data de 18.06.2003 și a fost pusă în posesie prin procesul verbal nr. 433 din 2.06.2003, deci ulterior executării lucrării a cărei desființare se solicită- filele 16-17 dosar apel.
Numai în baza acestui titlu de proprietate reclamanta a fost înregistrată în registrul agricol volumul I străinaș, poziția de rol 0,76- comuna, jud.P, așa cum rezultă din adeverința nr. 121 din 7.01.2009 eliberată de Primăria comunei, jud.P - fila 15 dosar apel.
Așadar, acordul dat de tatăl reclamantei, prin declarația vizată de Consiliul Local - chiar dacă nu a fost înregistrată, își produce efectele prevăzute de art. 969-970 Cod civil.
Cât privește susținerea recurentei, că raportul de expertiză tehnică este doar parțial analizat de instanță, nu constituie un motiv de nelegalitate ce poate fi încadrat în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, invocat de recurentă, și pe care instanța de recurs să-l poată analiza, acest motiv de casare vizând în primul rând încălcarea legii de drept substanțial.
Raportul de expertiză este o probă pe care instanțele au analizat-o, iar critica referitoare la această probă reprezintă un motiv de netemeinicie care însă numai este prevăzut ca motiv de recurs.
Reținându-se că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, urmează ca în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta, domiciliată în P,-,.35 A,.2, jud.P împotriva deciziei civile nr. 357 pronunțată la data de 14 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în, sat,-, jud.P și SC SUD SRL - Direcția Regionala Centru P, cu sediul în comuna,sat,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
C - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.Gh.N/CO
5 ex./13.10.2009
f- Judec.
-
a- Trib.
R -
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
