Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 659/

Ședința publică din 15 iunie 2009

PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă

JUDECĂTOR 2: Erica Nistor

JUDECĂTOR 3: Cristian Pup

GREFIER: - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin A, împotriva deciziei civile nr.106/A/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A prin Primar, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin A consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura completă.

După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se comunică 1 ex. de pe întâmpinarea depusă la dosar de către reclamanta recurentă cu reprezentanta pârâtului recurent, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.

Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare calificată de către instanță ca și concluzii scrise.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentanta pârâtului recurent, consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile atacate, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată către reclamanta, pentru motivele invocate în scris la dosar. Față de recursul reclamantei, solicită respingerea acestuia ca nefondat conform concluziilor scrise depuse la dosar la acest termen.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4930 din 30 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, s- admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul A, reprezentat prin Primar.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:

A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei prețul actualizat de 15.644,293 lei, pentru apartamentul nr.22, situat în A, B-dul -, nr.19, înscris în CF 35.183

S-a respins primul capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtului de ordin 1, Municipiul A prin Primar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 45.000 Euro sau echivalentul în lei din data când hotărârea devine executorie, cu dobânzi legale până la plata efectivă și integrală a sumei, reprezentând contravaloarea actuală a apartamentului descris mai sus și instituirea unui drept de retenție asupra acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 1364/2005, irevocabilă prin decizia Curții De Apel Timișoara, pronunțată la data de 25.10.2006, în dosarul nr-, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, în baza căruia reclamanta a cumpărat de la A, imobilul în baza Legii nr. 112/1995.

În drept, instanța a reținut incidente dispozițiile art. 50 al. 2 și al. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, pct. 50.3. din Normele de aplicare ale Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007 și art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Potrivit art. 50 al. 2 și al. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești, iar restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Potrivit pct. 50.3. din Normele de aplicare ale Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007, actualizarea sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății la anul introducerii acțiunii. Pentru sumele plătite în rate, actualizarea se va face în funcție de anul aferent ratelor plătite în acel interval.

Conform art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, la dispoziția Ministerului Finanțelor se constituie fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, care se va alimenta din:

a) sumele obținute din vânzarea apartamentelor care nu s-au restituit în natură, reprezentând plăți integrale, avansuri, rate și dobânzi, după deducerea comisionului de 1% din valoarea apartamentelor;

b) sumele obținute din lansarea unor împrumuturi de stat cu această destinație, în condițiile prevăzute de Legea nr. 91/1993 privind datoria publică.

Din fondul astfel constituit se vor efectua cheltuieli în următoarea ordine:

a) plata despăgubirilor cuvenite - în condițiile prezentei legi - proprietarilor și moștenitorilor acestora;

b) plăți pentru restituirea împrumuturilor contractate și plata costurilor care decurg din aceste împrumuturi de stat;

c) construirea de locuințe, care să fie repartizate cu prioritate chiriașilor aflați în situația prevăzută la art. 5 alin. 3.

Din examinarea dispozițiilor precizate, instanța a reținut că reclamanta, în calitate de cumpărătoare a imobilului în baza Legii nr. 112/1995, prin contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, este îndreptățită a solicita de la pârâtul Ministerul Finanțelor Publice restituirea prețului plătit unității vânzătoare, actualizat prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății la anul introducerii acțiunii, cu mențiunea că, fiind vorba despre un preț plătit în rate, actualizarea se va face în funcție de anul aferent ratelor plătite în acel interval.

Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, și implicit obligația acestuia de a restitui prețul reactualizat, decurge din cuprinsul dispozițiilor art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, ea neputând fi condiționată de alimentarea fondului extrabugetar prevăzut de art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, deoarece pârâtul, fiind titularul dreptului de a colecta și dispune apoi de aceste sume, are la dispoziție mijloacele legale pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor corelative dreptului ei, în sensul de a solicita efectuarea de către unitățile vânzătoare a alimentării fondului cu sumele obținute din vânzarea apartamentelor. În concluzie, obligația de restituire a prețului plătit de reclamanți nu este condiționată prin lege de măsura în care pârâtul a înțeles să recupereze aceste sume de la unitățile vânzătoare.

Totodată, legea nu stabilește obligația de restituire în sarcina și a altor persoane decât pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Tot dispozițiile legale expuse instanța a reținut că întinderea sumei care este supusă restituirii, aceasta fiind egală cu actualizarea prețului plătit de către reclamanți la momentul cumpărării bunului. În această situație legea nu acordă posibilitatea restituirii valorii de circulație a imobilului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii capătului principal de cerere, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului intimat, Municipiul A prin Primar în reprezentarea Statului Român și stabilirea obligației de plată a acestuia în favoarea ei, a contravalorii de piață a apartamentului nr.22 situat în A, B-dul.- -, nr. 19.

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului a declarat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată către reclamanta.

Prin decizia civilă nr.106/12.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelurile declarate de reclamanta și pârâtul A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.4930/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 50 al.2 și 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, restituirea sumelor actualizate plătite de chiriași în baza contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 și desființate de instanțele judecătorești, se restituie de către Ministerul Economiei și Finanțelor dintr-un fond extrabugetar anume constituit.

În speța dedusă judecății contractul de vânzare-cumpărare nr. 2774 din 24 noiembrie 1997 încheiat între reclamantă și SC SA fost declarat nul absolut prin sentința civilă nr. 5099 din 26 octombrie 2005 de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1364/2005, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă din 25 octombrie 2006 Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr-, iar în perioada 24 noiembrie 1997- ianuarie 2007 reclamanta a plătit avansul și ratele la apartament în sumă de 15.664,293 lei vechi, urmând a fi despăgubită cu suma reactualizată de 8.336 lei stabilită prin expertiză.

Întrucât contractul de vânzare-cumpărare privind.22 situat în A,-, a fost încheiat cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 112/1995 ce permitea prin dispozițiile art. 9, vânzarea către chiriași doar a imobilelor ce au aparținut persoanelor fizice ori, în speță imobilul vândut aparținea unei persoane juridice Episcopia Romano- O, astfel că în mod legal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului A și respinsă acțiunea privind petitul pentru obligarea acestuia la plata valorii de piață a apartamentului în sumă de 45.000 euro.

Chiar și Legea nr.1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001 prin dispozițiile art. 501al.1 exceptează de la restituirea prețului de piață al imobilelor ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost desființate ca urmare a încheierii lor cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cum este cazul din speță.

În consecință, reținând că nu există obligația legală a reclamantei de a dovedi că sumele plătite la SA pentru apartamentul cumpărat au fost virate Ministerului Economiei și Finanțelor și văzând și dispozițiile art. 274 Cod.pr.civilă, raportat la art. 30 din Legea nr. 51/1995, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 297.pr.civ. a respins ambele apeluri și menținut ca legală și temeinică hotărârea atacată.

Impotriva deciziei civile nr.106/13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, au declarat recurs în termen legal, reclamanta, la data de 12 mai 2009, și pârâta A în reprezentarea Ministerului Finanțelor B, la data de 14 mai 2009.

Reclamanta recurentă, în recursul său, a solicitat în temeiul art.312 alin.1, 2 și 5.pr.civ. raportat la art.304 pct.5 pr.civ, admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate pentru încălcarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 raportat la art.105 alin.2 teza 1.pr.civ. hotărârea nefiind motivată și instanța nu s-a pronunțat pe fondul litigiului, sens în care se impune trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Arad.

In motivarea recursului, reclamanta a criticat recalificarea căii de atac promovată de ea, respectiv cea de recurs, în apel, precum și respingerea acestuia pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, apreciind că acesta nu are obligația de a restitui prețul sau valoarea de circulație către foștii chiriași ai căror contracte de vânzare-cumpărare au fost anulate de instanță.

Reclamanta susține că motivarea instanței de fond, în sensul că, urmare a vânzării imobilului unei persoane juridice - Episcopia Romano- O, face ca Statul Român reprezentat prin Municipiul A să nu mai aibă calitate procesuală pasivă în ceea ce privește obligarea lui la plata valorii de piață a imobilului, nu are legătură cu obiectul litigiului. Aceasta susține că, întrucât litigiul la prima instanță a fost soluționat pe excepție, și nu pe fond, deși reiterată în apel, această excepție nu a mai fost analizată, iar Municipiul A nu s-a apărat niciodată cu împrejurarea că nu mai este proprietar al imobilului, ci a invocat lipsa îndeplinirii elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina sa, precum și incidența Legii nr.1/2009.

Intrucât hotărârea Tribunalului Arad nu motivează sub nici un aspect motivele invocate de reclamantă prin recursul recalificat ulterior ca și apel, contrar dispozițiilor art.269 alin.1 pct.5 pr.civ. aceasta a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în jurisprudența CEDO dreptul la un proces echitabil fiind garantat prin art.6 din Convenție.

Pârâta recurentă A, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a criticat decizia civilă recurată în parte, solicitând reducerea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată către reclamanta, apreciind că față de admiterea în parte a acțiunii civile formulată de aceasta, atrage implicit și admiterea parțială a cheltuielilor de judecată, proporțional cu cuantumul pretențiilor încuviințate.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de cele două părți, în raport de actele depuse la dosar, obiectul cauzei, temeiul de drept invocat și dispozițiile art.299, 304 pct.9 pr.civ. raportat la dispozițiile art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001 și art.274 pr.civ. Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

In raport cu primul capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea Statului prin Municipiul A la plata sumei de 45.000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând contravaloarea actuală a apartamentului nr.22, urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, Curtea reține că acesta în mod corect a fost respins de instanța de fond în baza art.137 alin.2 pr.civ. pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul A întrucât, potrivit art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001 republicată coroborat cu art.13 alin.6 din Legea nr. 112/1995 modificată ulterior, restituirea prețului actualizat plătit de către chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, desființată prin hotărâri judecătorești irevocabile, se va face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr. 112/1995 cu modificările ulterioare.

Intrucât reclamantei prin sentința civilă nr.5099/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.1364/C/2005, i s- constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SA A pentru apartamentul în litigiu, în temeiul Legii nr.112/1995, în raport de dispozițiile legale sus-menționate, aceasta este îndreptățită la restituirea prețului plătit unității vânzătoare, actualizat prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății la anul introducerii acțiunii, plata urmând a se face de către Ministerul Finanțelor Publice, astfel cum este reglementat în mod expres în art.55 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată.

In raport de această stare de fapt, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Municipiul A, în ceea ce privește obligația de restituire a prețului actualizat, excepție reținută și motivată pe larg în cuprinsul hotărârii primei instanțe, menținută în apel cu aceleași considerente.

Prin urmare, critica reclamantei-recurente privind neexaminarea și lipsa motivării de către instanța de apel a acestei excepții, care ar atrage implicit casarea hotărârii și trimiterea pentru rejudecare este nefondată urmând a fi înlăturată.

In ceea ce privește recursul declarat de pârâta A, prin care se solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată de la nivelul sumei de 2.900 lei, la o sumă calculată proporțional cu cuantumul pretențiilor acordate prin hotărârea instanței de fond, Curtea reține că este nefondat, întrucât în prezentul proces reclamanta a efectuat cheltuieli judiciare constând în onorariu de apărător și contravaloarea expertizei contabile efectuate în primă instanță, care, potrivit art.274 pr.civ. vor fi suportate de partea aflată în culpă procesuală, în speță Ministerul Finanțelor Publice.

Reducerea cuantumului acestor cheltuieli nu se justifică, întrucât nu se constată o disproporție între suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată și prestațiile și apărările reclamantei, prin apărătorul ales, în fața instanței de fond.

Ca urmare a respingerii recursurilor, în baza art.274 pr.civ. Curtea va respinge și pretențiile recurenților privind cheltuielile de judecată ocazionate în prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin A, împotriva deciziei civile nr.106/A/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iunie 2009.

PRESEDINTE, Ptr.JUDECATOR, JUDECATOR,

- - - - - -

-în concediu de odihnă-

VICEPREȘEDINTE C DE APEL,

GREFIER,

- -

Red.: /03.07.2009

Dact. // 2 ex./03.07.2009

Inst.fond.: jud.

Inst.apel: jud.,

Președinte:Marinela Giurgincă
Judecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor, Cristian Pup

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Timisoara