Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.171/A
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.69/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A prin Primar, pentru Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta apelantă, avocat, lipsă fiind pârâtul intimat Municipiul A prin Primar.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termenul legal și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la Tribunalul Arad, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 7 noiembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar, solicitând obligarea pârâtului să predea reclamantei terenul situat în A, Parcul industrial în suprafață de 9593. înscris în CF nr. 56145 A nr. top 4941/3/a/3 - 4941/a/26/3/1/1/1/3, ca echivalent pentru imobilul preluat de stat situat în A,-, județul A, înscris în CF nr. 217 A, în temeiul art. 2 al. 2 din Legea nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, Statul Român a preluat de la antecesorii săi imobilul din A,-, că apartamentele au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 unor cumpărători de bună-credință, astfel că nu este posibilă restituirea în natură a acestora, situație în care intervine restituirea prin echivalent conform art. 2 al. 2 din Legea nr. 10/ 2001.
Pârâtul Municipiul A, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a prescripției dreptului la acțiune față de dispozițiile art. 26 al. 4 din lege, pe fond acțiunea fiind nefondată, deoarece s-au înaintat de către reclamantă mai multe acțiuni în justiție având ca obiect revendicarea imobilului, deși problema reclamantei a fost soluționată prin Dispoziția nr.2622/ 21.05. 2002, când s-a respins cererea de restituire în natură și s-au propus măsuri reparatorii prin despăgubiri în sumă de 1.750.000.000 lei.
Prin precizarea de acțiune, reclamanta a învederat că atribuirea terenului solicitat în echivalent se face pentru apartamentele 10, 6, 1 și 3 de la adresa mai sus- menționată.
Prin sentința civilă nr.69/11.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis excepția inadmisibilității și a prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Municipiul A și pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă precizată de reclamanta împotriva Municipiului A pentru obligarea pârâtului să predea reclamantei terenul situat în A, Parcul Industrial înscris în CF nr. 56145 A nr. top 4941/3/a/3 - 4941/26/3/1/1/1/3, în suprafață de 9593. ca echivalent a apartamentelor nr.10, 6, 1 și 3 din imobilul situat în A,-, înscris în CF nr. 39967 A, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că:
Prin notificarea nr. 321 din 04. 06. 2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a parterului și etajului I din imobilul situat în A,-, înscris în CF nr. 217 A, dezmembrat în CF nr. 23282, nr. 23283 nr. top 270/1/a și respectiv 270/1/b, iar în cazul în care cumpărătorii acestor apartamente au fost de bună credință, solicită despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc al acestor apartamente în sumă de 500.000 mărci germane.
Prin Dispoziția nr.2626 din 21.05. 2002 se restituie reclamantei în natură apartamentele 2, 5, 12, 13 în calitate de moștenitoare legală, dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 423 din 27.05. 1996, proprietarului tabular, iar prin Dispoziția nr. 2622 din 21.05. 2002 se respinge cererea de restituire în natură pentru apartamentele 1, 3, 4, 6, 10 și 11, pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri în sumă de 1.750.000.000 lei.
La data de 14.06.2002 reclamanta " declară " Primăriei Municipiului A, că este de acord cu restituirea în natură a apartamentelor 2, 5, 12 și 13 și terenului aferent acestora, precum și cu acordarea de măsuri reparatorii în valoare de 1.750.000.000 lei.
Prin urmare, reclamanta a urmat procedura administrativă prevăzută de art. 21 și urm. din Legea specială nr. 10/ 2001, pârâtul a emis dispoziția prin care restituie în natură apartamentele care nu s-au vândut locatarilor, iar pentru cele vândute s-au făcut oferte de despăgubiri, reclamanta fiind de acord cu restituirea în natură și oferta de despăgubiri, astfel că nu a înțeles să se adreseze instanței de judecată printr-o contestație împotriva deciziilor de restituire în natură și de acordare a despăgubirilor la secția civilă a Tribunalului, iar dacă era nemulțumită trebuia să uzeze de căile de atac a apelului și recursului.
Deoarece nu s-a uzat de căile de atac prevăzute de legea specială, tribunalul a apreciat că nu este afectat dreptul de acces la justiție al reclamantei fiind respectate prevederile art. 21 din Constituția României și art. 6 al. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Au fost respectate și prevederile art. 18 lit. c din lege când apartamentele au fost înstrăinate foștilor chiriași cu respectarea dispozițiilor legale, măsurile reparatorii fiind stabilite prin echivalent.
Prin urmare, aceste apartamente care se încadrează în domeniul de aplicare a Legii nr.10/2001, nu mai pot fi restituite decât în condițiile prevăzute de legea specială în natură sau echivalent - cum de altfel s-a dispus de către pârât, o altă acțiune de predare a unor bunuri în compensare față de oferta acceptată de reclamantă fiind inadmisibilă și care excede cererilor reclamantei formulate în notificarea din 2001.
Dacă reclamanta era nemulțumită de restituirea în natură și de propunerile de despăgubire avea potrivit art. 26 alin. 3 posibilitatea să atace deciziile în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.
Or, nefiind respectat acest termen, acțiunea reclamantei de obligare a pârâtului să predea bunurile în compensare este prescrisă.
Fiind admise cele două excepții, tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă și prescrisă.
Impotriva sentinței civile nr.69/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, reclamanta a declarat apel în termen legal, la data de 3 aprilie 2009, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la Tribunalul Arad.
Prin motivele de apel depuse prin memoriu separat (fila 8), reclamanta a criticat soluția instanței de fond care a respins acțiunea civilă ca inadmisibilă, pentru neuzitarea căilor de atac prevăzute de lege împotriva dispoziției emisă de Primar în condițiile Legii nr.10/2001, acceptând despăgubirile acordate.
Sub acest aspect, reclamanta precizează că, în condițiile în care aceste despăgubiri nu au fost acordate, ea este îndreptățită să opteze pentru o altă modalitate de restituire, respectiv prin echivalent, în sensul acordării unui teren în compensare, pe raza Municipiului
Intrucât despăgubirile acordate reclamantei nu au fost achitate efectiv, ea susține că procedura administrativă nu se poate considera încheiată, în acest sens fiind și practica CEDO și a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, în raport de actele depuse și dispozițiile art.282 și urm. pr.civ. raportat la Legea nr.10/2001, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, cât și conform nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 2989 - pentru toate imobilele care intră sub incidența acestei legi, persoanele îndreptățite pot obține repararea prejudiciului cauzat numai în condițiile acestei legi.
Potrivit acestei legi, pentru a putea obține restituirea în natură, persoanele îndreptățite trebuie să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art.21 din lege, având deschisă calea acțiunii în justiție numai după emiterea deciziei de către unitatea deținătoare.
Această procedură administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001 a fost îndeplinită, respectiv reclamanta a depus notificare în termenul legal, solicitând atribuirea în natură a imobilului situat în A,-. Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 prin Dispoziția nr.2622 din 21.05.2002, a respins cererea de restituire în natură a apartamentelor nr.1, 3, 4, 6, 10, 11 și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, valoarea estimată fiind de 1.750.000.000 lei. Pentru celelalte apartamente, prin Dispoziția nr.2626/21.05.2002 s-a dispus restituirea în natură a acestora.
Reclamanta a acceptat măsurile dispuse prin Dispoziția nr.2626/21.05.2002, situație în care nu se poate reține că îi este îngrădit accesul la justiție, ea având la dispoziție posibilitatea să își valorifice dispoziția emisă în condițiile legii speciale.
De asemenea, modalitățile de despăgubire prin măsuri reparatorii, astfel cum sunt reglementate de lege, puteau fi valorificate în cadrul procedurii administrative derulate, în situația în care dispoziția emisă nu era satisfăcătoare prin promovarea căilor de atac.
In această situație, promovarea de către reclamantă, ulterior derulării procedurii administrative reglementată de legea specială, a unei noi acțiuni pentru obținerea unor noi măsuri reparatorii, este inadmisibilă, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
In consecință, apelul apare ca nefondat și în baza art.296 pr.civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.69/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, pentru Legea nr.10/2001.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.: / 03.07.2009
Dact. // 4 ex./ 03.07.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-recl.apel. - -A, str.-. - nr.42,.17, jud.
-pâr.int. -Municipiul A prin Primar -A,-, jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Cristian Pup
