Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 712/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.712
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice - T, împotriva deciziei civile nr. 211/A/ din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect restituire valută.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor celor două instanțe ca legale și temeinice, iar cu privire la excepțiile invocate de pârâta recurentă, care sunt aceleași excepții repetate în toate gradele de judecată, solicită respingerea acestora.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11649 din 22 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice - T și a obligat Statul Român să restituie reclamantei echivalentul în EURO a sumei de 132.000 mărci germane, preluate fără titlu și să plătească aceleiași reclamante suma de 5501,52 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prima instanță a reținut că preluarea sumei de 132.000 mărci germane, este o preluare fătă titlu valabil, deoarece reclamanta nu a fost trasă la răspundere pentru vre-o infracțiunea sau contravenție iar privarea acesteia de bunurile sale nu a fost impusă de vreo cauză de utilitate publică.
S-a mai arătat că Statul Român a încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, apărat atât de normele dreptului intern cât și de cele ale dreptului internațional.
Susținerile pârâtului în legătură cu aplicarea Decretul 210/1960, decret care prevedea că mijloacele de plată străine constituie monopol de stat nu au putut fi reținute de instanță ca argument pentru respingerea acțiunii, deoarece prin Legea nr. 591/2004, preluarea bunurilor în temeiul Decretul nr. 210/1960, a fost declarată ca preluare abuzivă.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoaraa declarat apel Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice -
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 211 din 18 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, a respins apelul declarat de către pârâți, cu motivarea că temeiul juridic ce a stat la baza confiscării, potrivit dispozițiilor Legii nr. 591/2004, nu își mai poate produce efecte juridice, și, mai mult măsura confiscării, la vremea respectivă, a fost apreciată de legiuitorul român prin Legea nr. 591/2004, ca fiind una abuzivă.
Împotriva deciziei instanței de apel pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice - T au declarat recurs susținând că în mod greșit prime instanțe au respins excepția prescripției dreptului la acțiune precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice
S-a mai arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, iar pe fond operațiunea de vânzare-cumpărare a fost justificată la vremea ei deoarece s-a făcut în temeiul Decretul nr. 219/1960, iar reclamanta a predat de bunăvoie, contra unui serviciu bine determinat, oferit de organele de miliție și securitate, la aceea vreme, sumele revendicate, pentru obținerea, pe numele mamei sale a unui pașaport turistic cu viza de
În legătură cu această temă la file 3 - 5, recurenții dezvoltă practica nelegală din acele vremuri a fostelor organe de miliție, probabil în ideea de a arăta nu Statul Român se face vinovat de acele practici, nelegale chiar în acel regim, ci fostele organe de miliție și securitate, care în prezent nu mai există.
În drept, recurenții au invocat motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
Potrivit prev. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, primele instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, atât sub aspectul excepțiilor invocate cât și sub aspectul fondului.
În legătură cu excepțiile reiterate în recurs, Curtea va reține că acestea nu sunt aplicabile speței deoarece, prescripția dreptului la acțiune, nu operează, în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 1890 Cod civil, pentru că ne aflăm în prezența unor bunuri mobile confiscate abuziv de către autoritățile fostului stat comunist, în legătură cu care legiuitorul, după anul 1990 nu a instituit o normă de prescripție cu caracter special, pe de o parte, iar pe de altă parte obiectul acțiunii având și un profund caracter reparator, trebuie privit prin prisma reglementărilor tuturor dispozițiilor legale actuale, cu acest caracter, atât în dreptul intern cât și în dreptul european.
Din acest punct de vedere, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și în conformitate cu jurisprudența Curții Europene, reclamantei nu i se poate interzice accesul liber la justiție în scopul reparării unui prejudiciu determinat de încălcarea brutală a dreptului de proprietate privată de către organele fostei miliții sau securități, înainte de anul 1989.
Cu privire la celelalte două excepții invocate respectiv lipsa calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice sau inadmisibilitatea acțiunii; Curtea va reține că aceste nu sunt incidente în speță, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice fiind răspunzător, de activitățile nelegale desfășurate de către unele dintre organele sale, în cauză organele fostei miliții și securități, el fiind ținut a răspunde și a asigura repararea integrală a pagubei, desigur cu posibilitatea acțiunii în regres față de organele sale și eventualii funcționari care și-au realizat atribuțiile cu încălcarea dispozițiilor legale.
În această ordine de idei acțiunea reclamantei nu este inadmisibilă, pentru că dreptul la repararea pagubei pricinuite prin confiscarea abuzivă a unor bunuri mobile este un drept actual, ce trebuie satisfăcut, inclusiv pe calea justiției dacă nu poate fi realizat pe cale amiabilă.
Sub aspectul fondului cauzei soluțiile criticate în recurs sunt corecte deoarece, în speță, în conformitate cu prevederile Legii nr.591/2004, este vorba de o confiscare abuzivă sumelor în valută realizată de către Statul Român prin organele sale, neavând nici un fel de relevanță sub aspectul aplicării legii susținerile invocate de către recurenți în sensul că sumele în valută ar fi fost achiziționate ca urmare a unei practici instituite de către fostele organe de miliție, în vederea eliberării de pașapoarte pentru etnicii germani sau membrii de familie ai acestora.
Cu atât mai mult cu cât aceste practici erau interzise chiar de dispozițiile legale și constituționale ale vremii, ele (practicile fostelor organe de miliție) denotă caracterul abuziv al confiscării sumelor în valută aparținând reclamantei.
Față de cele arătate recursul declarat de către pârâți va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice - T, împotriva deciziei civile nr. 211/A/ din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /29.09.2008
Tehnored /30.09.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: șu
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
