Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 743/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(322/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 743
Ședința publică din 4.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procurorul.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1713 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia -.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, următoarele înscrisuri: adeverință de salariat, privindu-l pe reclamant, eliberată de, declarație notarială dată de -; că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice C - au depus întâmpinare.
Curtea pune în discuție problema calificării prezentei căi de atac, invocată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată anterior.
Reprezentantul Ministerului Public susține această problemă, astfel cum a prezentat-o la termenul anterior, apreciind că prezenta cale de atac este apelul, iar nu recursul.
După deliberare, Curtea constată că, în mod corect, a fost calificată calea de atac drept recurs, având în vedere dispozițiile art. 506 alin. ultim din Codul d e Procedură Penală și ale art. 2821alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, valoarea pretențiilor, astfel cum a fost estimată de recurentul reclamant, fiind sub 1 miliard de lei.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului, față de neîncadrarea criticilor în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 punctele 1 - 9 din Codul d e Procedură Civilă și de inexistența unor motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului, iar pe fondul cauzei, respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Prin cererea introdusă la data de 23.04.2008 pe rolul Judecătoriei Strehaia și înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată Ministerul Public și Prim - Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, pentru ca prin hotărârea ce pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar, a sumei de 99.000 lei reprezentând daune materiale în valoare de 10.000 lei și daune morale în valoare de 89.000 lei ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.2 din Codul penal, pentru care a fost achitat de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.827 din 09.10.2007 pronunțată în dosarul cu nr-, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul și-a precizat cadrul procesual la data de 04.07.2008 în sensul că solicită introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar temeiul juridic al cererii sale îl constituie dispozițiile art.504 din Codul d e procedură penală.
Prin sentința civilă nr.1162 din 19.09.2008, Judecătoria Strehaiaa admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Strehaia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, având în vedere domiciliul reclamantului.
Astfel învestit, Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr.1713 din 18.11.2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Public și și a respins astfel acțiunea reclamantului față de acești pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive, iar acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că din hotărârile judecătorești depuse de reclamant la dosar, rezultă că, prin rechizitoriul nr.476/P/2006 s-a dispus trimiterea reclamantului în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 din Codul penal.
Prin sentința penală nr.25 din 18.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art.81 și 82 din Codul penal, privind suspendarea executării pedepsei și a fost obligat la plata sumei de 7.000 lei daune civile către partea civilă și la 750 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, iar prin decizia penală nr.45 A din 28.03.2007 Tribunalul Mehedinția menținut dispozițiile sentinței pronunțate de Judecătoria Strehaia.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.827 din 09.10.2007 a admis recursul reclamantului și a casat ambele hotărâri, dispunând achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul procedură penală, întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii pentru care reclamantul fusese trimis în judecată.
În raport de dispozițiile art.94 alin.1 și 6 din Legea nr.303/2004 potrivit cu care Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare și față de dispozițiile art.505 alin.4 din Codul d e procedură penală potrivit cu care reparația este în toate cazurile suportate de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Public și.
Mai arată tribunalul că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit ca urmare a erorii judiciare săvârșită împotriva acestuia prin acuzarea adusă pentru o infracțiune de care nu se făcea vinovat și pentru care a fost achitat în faza recursului.
Despăgubirile prevăzute atât de Constituția României la art.52 alin.3 cât și de Legea nr.303/2004 și de art.504 din Codul d procedură penală nu se acordă automat, ci numai ca urmare a constatării erorilor judiciare, ci trebuie dovedite, lucru pe care reclamantul nu l-a făcut la judecarea cauzei în primă instanță.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, reclamantul a formulat recurs prin care a susținut că Tribunalul Călărașia făcut o aplicarea greșită a dispozițiilor legale în ceea ce privește acordarea, cel puțin, a daunelor morale, chiar dacă, din motive obiective, nu s-a putut prezenta la proces pentru a-și dovedi prejudiciul cauzat ca urmare a constatării erorilor judiciare.
Faptul că nu s-a putut prezenta la Tribunalul Călărași și nu a putut dovedi prejudiciul material suferit pe care l-a apreciat în cererea de chemare în judecată la suma de 10.000 lei, nu înseamnă că instanța de fond nu a greșit când a respins cererea de chemare în judecată în ceea ce privește daunele morale solicitate, în sumă de 89.000 lei, motivând că acestea nu se acordă automat, numai ca urmare a constatării erorilor judiciare, ci trebuie dovedită.
Recurentul a susținut că, în cererea de chemare în judecată, a arătat că, pe timpul urmăririi penale și în faza judecății, nu a mai putut exercita profesia de conducător auto la societatea la care lucra, deoarece ai-a fost suspendat dreptul de a conduce până când Curtea de Apel Craiovaa dispus achitarea sa și până când i s-a comunicat această hotărâre.
exercita atribuțiile funcționale în calitatea de conducător auto la societatea la care lucra, în perioada procesului penal, conducerea societății i-a stabilit alte atribuții și a fost plătit cu un salariu mai mic. A arătat recurentul că, pe toată durata procesului penal, i-au fost aduse reproșuri și a fost acuzat public de către conducerea societății la care lucra, colectivul în care lucra, precum și de către persoanele care îl cunoșteau din comunitatea locală, că ar fi fost un ucigaș, fiind supus astfel oprobiului public, fapt ce i-a cauzat un prejudiciu moral pe care atât dispozițiile legale stabilite de către Constituție precum și normele de drept civil îl lasă la lumina judecătorului, fiind vorba în speță de prezumția judiciară care obligă completul de judecată să admită cererea privind daunele morale și să aprecieze asupra valorilor acestora.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24.04.2009, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului cu atât mai mult cu cât suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, invocată în motivele de recurs drept cauză a prejudiciului suferit, nu a fost dispusă ca pedeapsă complimentară sau accesorie, deoarece ar fi trebuit să fie consecutivă unei hotărâri penale definitivă de condamnare.
Această măsură a fost dispusă ca sancțiune contravențională în baza nr.OUG195/2002 până la soluționarea definitivă a cauzei, fiind o măsură legală ce nu poate avea influențe ulterioare asupra unui eventual prejudiciu.
Intimatul arată prin întâmpinare că, față de dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă înțelege să reitereze excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public în cauză, recurentul - reclamant putându-se îndrepta legal cu o acțiune în despăgubiri doar împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
La rândul său, - C, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04.05.2009 a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, întrucât acesta nu a făcut dovada prejudiciului suferit ca urmare a erorii judiciare săvârșite împotriva acestuia. Recurentul nu își prezintă motivele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pe care o critică și nici în faza judecării recursului acesta nu face dovada prejudiciilor materiale și morale.
Asupra chestiunilor prejudiciale invocate în cauză prin cele două întâmpinări formulate în recurs, Curtea reține următoarele:
Întrucât, față de dispozițiile art.2821alin.1 din Codul d e procedură civilă precum și ale art.506 alineatul ultim din Codul d e procedură penală, având în vedere valoarea obiectului litigiului dedus judecății, Curtea a apreciat că, în mod corect, reclamantul a intitulat calea de atac ca fiind recursul, iar nu apelul, și cum față de dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, în situația în care recursul este declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, Curtea este ținută să analizeze cauza sub toate aspectele, inclusiv cele care vizează netemeinicia hotărârii recurate, va respinge excepția nulității recursului ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului - pârât Ministerul Public, Curtea arată că această excepție a fost soluționată de către instanța de fond prin hotărârea recurată, iar partea care o invocă nu a formulat apel.
Chiar dacă excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție dirimantă, de ordine publică, atâta timp cât aceasta a primit o dezlegare din partea instanței, nu mai poate fi invocată în fața instanței de apel, decât în condițiile în care, prin apelul formulat, este criticată însăși soluția primită de excepția invocată în fața instanței de fond.
Prin urmare, față de motivele arătate și având în vedere dispozițiile art.294 din Codul d e procedură civilă, Curtea va lăsa nesoluționată excepția invocată pe cale de întâmpinare de către intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recursul este nefondat.
Potrivit cu dispozițiile art.1169 din Codul civil, reclamantul avea sarcina probațiunii elementelor care angajează răspunderea civilă delictuală a pârâților, având în vedere dispozițiile art.998 - 999 din Codul civil: existența faptei, a vinovăției, existența prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre fapta produsă, cu consecințele acesteia și vinovăția persoanei care ar fi produs pretinsul prejudiciu.
În speță, în mod corect tribunalul a arătat că reclamantul nu ar fi făcut dovada prejudiciului pretins, chiar dacă acesta consta în prejudiciul moral care ia fost cauzat.
Este adevărat că, cuantumul acestui prejudiciu este lăsat la aprecierea instanței însă aceasta nu înseamnă, că, în mod automat, va fi statuat de instanță în legătură cu caracterul său cert, ci reclamantul trebuie să dovedească tocmai existența prejudiciului, caracterul cert și actual al acestuia și abia ulterior să se procedeze la cuantificare neexistând nici o prezumție judiciară în această materie.
Lipsa recurentului în fața tribunalului, nu poate fi imputată acestei instanțe sub aspectul unei eventuale încălcări a dreptului său la apărare, câtă vreme instanța a respectat normele de procedură în materia citării reclamantului și a respectării dreptului la apărare și a celorlalte principii care guvernează procesul civil.
Mai mult, nici chiar prin adeverința cu nr.31/26.03.2009 emisă de SC "" SRL, depusă în recurs, recurentul - reclamant nu a dovedit existența prejudiciului moral produs ca urmare a existenței unei erori judiciare și motivată de diminuarea salariului ca urmare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
Pe lângă faptul că această măsură are caracter contravențional, potrivit cu dispozițiile nr.OUG195/2002, din examinarea înscrisului depus la dosar, rezultă faptul că pe perioada de timp vizată în prezentul litigiu salariul de bază al recurentului - reclamant a comportat o majorare și nicidecum o micșorare a cuantumului, iar reclamantul nu a dovedit că modificarea funcției sale din cea de șofer în cea de electromecanic auto ar fi avut, astfel, consecințe nefavorabile pentru recurent și că această modificare s-ar datora faptei pentru care a fost inițial incriminat.
Pentru aceste motive, Curtea, în condițiile prevăzute de art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1713 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL PUBLIC, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/2.06.2009
Tribunalul Călărași -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
