Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 82/
Ședința publică din 25 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta pârâtă & CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă, strada - -, -. B,. 20, județul C în contradictoriu cu intimata reclamantă COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul C și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, județul C și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sectorul 1, împotriva sentinței civile nr. 306 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul civil nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta pârâtă & reprezentată de dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 45319/20.01.2009 și de d-na avocat, în substituirea d-lui avocat, potrivit delegației nr.11 aflată la fila 39 din dosar, și intimata pârâtă Agenția Domeniilor Statului reprezentată de dl. cons.jur. conform delegației nr. 10001/20.01.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, apreciind dosarul în stare de judecată.
Fiind lămurită asupra cauzei, instanța, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului, solicitând părților ca, în concluziile ce urmează a fi puse să se refere și la calitatea procesuală activă a reclamantei, excepție pusă în discuție și unită cu fondul la termenul de judecată anterior.
Având cuvântul pentru apelanta pârâtă & L dl. avocat pune concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii întrucât:
- efectul devolutiv al apelului este integral, acesta vizând ambele capete de cerere;
- reclamanta a prezentat un titlu de proprietate numai pentru luciul de apă, nu și pentru terenul aflat sub luciul de apă;
- din anexa 3 la HG 15/2004, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor din domeniul public al statului, rezultă că bunul revendicat ce constituie obiectul contractului de concesiune a cărui nulitate se solicită, face parte din domeniul public al statului.
În concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și respingerea acțiunii pentru că reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra terenului aflat sub luciul de apă.
Depune note scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Având cuvântul pentru apelantă d-na avocat, învederează în susținerea apelului că este compusă din trei elemente ori, reclamanta are drept de proprietate exclusiv cu privire la luciul de apă și nu justifică un titlu cu privire la terenul de sub acesta.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii fie ca nefondată pe fond, fie pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimata pârâtă Agenția Domeniilor Statului, reprezentantul acesteia având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului formulat de pârâta & L cu consecința respingerii acțiunii reclamantei Comuna prin Primar. Există două hotărâri de guvern cu dispoziții contradictorii. Actul normativ principal este legea prin care a preluat toate amenajările piscicole de la, pe care le-a gestionat. Intimata reclamantă nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra acestei amenajări piscicole și nu este îndreptățită să solicite anularea contractului de concesiune.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
După luarea cauzei în pronunțare se prezintă dl. avocat, în substituirea d-lui avocat avocatul intimatei reclamante, și depune note scrise în referire la apelul pârâtei și la calitatea procesuală activă a reclamantei, solicitând respingerea apelului și a excepției.
CURTEA
Asupra cererii de apel;
Reclamanta Comuna prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Ministerul d e Finanțe, Compania Națională de Administrarea Fondului și " & ", a solicitat instanței obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul amenajat pentru piscicultură " ", să constate nulitatea contractului de concesiune cu privire la transmiterea dreptului și obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață de 120 ha. având categoria de folosință "teren amenajat pentru piscicultură", -, aflat în perimetrul comunei, încheiat de pârâtele Compania Națională de Administrarea Fondului și " & " și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea situației de fapt reclamanta a arătat că, se află în perimetrul comunei și are o suprafață de 176 ha.
Potrivit nr.HG 904/2002 - Anexa 55, face parte din domeniul public al comunei - poziția 21 ( apă 176 ha. suprafață uscat 12 ha.), inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998.
În prezent este exploatată de " & ", în temeiul unui contract de concesiune încheiat cu Administrația Domeniilor Statului și preluat de succesorul acesteia Compania Națională de Administrarea Fondului.
Terenul a ajuns în administrarea Companiei Naționale prin predarea acestuia de către Administrația Domeniilor Statului, care la rându-i îl preluase din administrarea fostei Întreprinderi e Temeiul acestei preluări l-a constituit Legea nr. 268/2001.
Prin dimensiunile ei nu putea face parte decât din domeniul privat al statului, potrivit Legii 107/1996, legea apelor care statuează că "albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km. și cu bazine hidrografice ce nu depășesc suprafața de 10 km2, pe care apele nu curg permanent".
Prin urmare, în ipoteza în care terenul - a fost socotită ca făcând parte din domeniul public al statului ea a trecut prin hotărâre de guvern - nr.HG 904/2002, în acord cu prevederile art. 9 al Legii nr. 213/1998, în domeniul public al comunei.
Consecința firească este aceea că administrarea unui bun care face parte din domeniul public al comunei nu se poate face decât de Consiliul Local al comunei, potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001 și prin urmare, încheierea unui contract de concesiune între Administrația Domeniilor Statului, în drepturile căreia s-a substituit Compania Națională de Administrarea Fondului, are o cauză ilicită. Sancțiunea nu poate fi decât nulitatea absolută a contractului de concesiune.
La data de 19.02.2007, reclamanta și-a precizat cererea introductivă, în sensul că înțelege să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin întâmpinare (fila 40), pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat prin Cai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 306 din 20.03.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de C și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea formulată de reclamanta Comuna prin Primar în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin C, Compania Națională de Administrare a Fondului și &
A Constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune, cu privire la terenul cu destinație agricolă în suprafață de 120 ha. având categoria de folosință "teren amenajat pentru piscicultură", -, aflat în perimetrul comunei.
A obligat pârâtele Compania Națională de Administrarea Fondului și & să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de teren mai sus menționată.
A obligat pârâtele Compania Națională de Administrarea Fondului și &, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 14.136 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată în cadrul dosarului civil nr- pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat instanței lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 306/20.03.2008.
Astfel deși prin dispozitivul sentinței s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, prin dispoziție acesta a fost obligat, alături de ceilalți pârâți, la restituirea imobilului teren în litigiu.
Potrivit art. 2811al.1) Cod pr. civilă " În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."
În cauză, acțiunea a fost respinsă față de petent ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menționarea sa alături de ceilalți pârâți față de care s-a admis cererea fiind o eroare materială.
În raport de aceste considerente, Tribunalul Constanța, prin încheierea din 15.05.2008 a admis cererea formulată de petentul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de
În temeiul dispozițiilor art. 2821Cod pr. civilă a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 306/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- în sensul că acțiunea formulată de reclamanta Comuna prin Primar a fost admisă numai în contradictoriu cu Compania Națională Administrarea Fondului și " & "
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art. 8 al. 1 din Legea nr. 213/1998 "Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit.e, se face după caz, prin hotărârea guvernului, a consiliului județean - sau a consiliului local".
Textul de lege menționat constituie premiza în temeiul căreia a fost adoptată nr.HG 904/2002, prin anexa 55 acesteia trecând în domeniul public al comunei, poziția 21 ( apă 176 ha. suprafață uscat 12 ha.), inventarierea fiind făcută în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/ 1998.
Acțiunea în revendicare și cea în constatarea nulității absolute a contractului de concesiune se referă la suprafața de 120 ha. ce a făcut obiectul transmiterii dreptului și obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă, deși justifică dreptul pentru 176 ha.
În privința acestei suprafețe de teren, la data de 17.10.2003 s-a încheiat contractul de concesiune nr. 27, având ca obiect transmisiunea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă, având categoria de folosință "teren amenajat pentru piscicultură" -, pe durata existenței activului.
La data încheierii contractului de concesiune terenul ce face obiectul său, trecuse în proprietatea publică a Comunei, în temeiul nr.HG 904/2002, astfel încât susține reclamanta, Agenția Domeniilor Statului, în drepturile și obligațiile căreia s-a substituit Compania Națională de Administrarea Fondului, nu avea calitatea de a dispune cu privire la administrarea unui asemenea bun, contractul fiind nul absolut pentru cauza sa ilicită.
Conform art. 8 al. 1 din Legea nr. 192/2001 rep. privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, "pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii care aparțin domeniului public al statului se înființează Compania Națională de Administrarea Fondului -", companie care, în temeiul art. 9 alin. 2 al aceluiași act normativ"se Agenției Domeniilor Statului în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de Agenția Domeniilor Statului cu agenți contractanți ce dețin în exploatare sau în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune".
Dacă reaua credință a acestei pârâte se poate deduce din împrejurarea că a dispus cu privire la un bun ce nu intra în sfera de reglementare a atribuțiilor sale, reaua-credință a pârâtei " & " se stabilește prin raportarea la un alt considerent.
Astfel din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, nr.HG 904/2002 a devenit opozabilă tuturor, " & " cunoscând sau trebuind să cunoască (în virtutea principiului nemo consetur ignorare legem, că cedentul nu are calitatea de a transmite dreptul și obligația de exploatare a terenului cu destinație agricolă.
Pârâta nu se poate pune la adăpost invocând faptul că nu a avut cunoștință despre această situație sau că reclamanta nu a notificat-o cu privire la faptul că este proprietara suprafeței de teren deoarece publicarea unui act normativ în Monitorul Oficial al României atrage opozabilitatea erga omnes a acestuia.
Consecința firească a constatării nulității contractului de concesiune o reprezintă obligarea pârâtelor, care nu dețin nici un titlu, de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul în litigiu.
Împotriva sentinței civile a tribunalului a declarat apel " & ", criticând soluția ca fiind nelegală.
Astfel, greșit instanța a reținut reaua credință a apelantei la momentul încheierii contractului de concesiune cu, invocând principiul că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, ca efect al nr.HG 904/2002, potrivit căreia obiectul contractului a trecut în domeniul public al comunei deși din întreg materialul probator rezultă că este proprietatea statului, terenul fiind și întabulat. Contractul a cumpărat, pe o perioadă de timp fondul piscicol, nu proprietatea terenului care este al statului.
Mai mult, după apariția nr.HG 904/2002, până la promovarea acțiunii, reclamanta a avut o atitudine pasivă, nu a notificat societatea și nu a intervenit cu nicio revendicare legală.
Referitor la. din 14.02.2006, este ulterioară încheierii contractului de concesiune și prin urmare, nu se poate reține reaua credință a apelantei la momentul încheierii contractului. La momentul încheierii contractului de concesiune au fost avute în vedere dispozițiile Hotărârii Consiliului de Administrație al domeniilor Statului nr. 76/2003.
Examinând motivele de apel și verificând probele administrate, în limita de investire a instanței, se constată următoarele:
Astfel, prin cererea introductivă se solicită obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul amenajat pentru piscicultură și să se constate nulitatea contractului de concesiune cu privire la transmiterea dreptului și obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață de 120 ha. având categoria de folosință "teren amenajat pentru piscicultură" -, aflată în perimetrul comunei.
Prin urmare, acțiunea în revendicare, ca prim capăt de cerere, este o acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului atributele: posesia, folosința și dispoziția asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
Pe cale de consecință, terenul în litigiu este proprietatea statului, natură juridică de netăgăduit și care reiese din însuși conținutul contractului de concesiune, cât și din atributele Comunei care are doar dreptul de administrare a luciului de apă.
Astfel, Legea nr. 215/2001 în art. 38 al.2 lit. f-h), stipulează că, consiliul local administrează domeniul public și privat al comunei dar, cu privire la domeniul privat al statului, consiliile hotărăsc cu privire la concesionarea, închirierea, locația de gestiune, dar nu și asupra dreptului de proprietate. În această din urmă situație statul este reprezentat în litigii de Ministerul Economiei și Finanțelor care reprezintă interesele statului.
Prin Legea nr. 268/28.05.2001 s-a înființat Agenția Domeniilor Statului, instituție de interes public, cu personalitate juridică, cu caracter financiar și comercial, având ca atribuțiuni exercitarea, în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului.
Prin Legea nr. 192/2001, republicată, privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, pentru gestionarea resurselor acvatice care aparțin domeniului public al statului, s-a înființat compania Națională de Administrare a Fondului, care se ( conform art. 9 din lege) Agenției Domeniilor Statului în ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de Agenția Domeniilor Statului cu agenții contractanți ce dețin în exploatare sau administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune.
Drept urmare, dreptul de proprietate asupra bunului aparține statului, singurul care poate promova o acțiune în justiție pentru un drept al său de proprietate.
Față de destinația terenului cei care gestionează, în numele statului, sunt Agenția Domeniilor Statului, instituție de interes public și cu personalitate juridică iar pentru resursele acvatice - piscicole Compania Națională a Administrației Fondului se Agenției Domeniilor Statului.
Pe cale de consecință, Compania Națională de Administrare a Fondului poate administra doar amenajările piscicole, proprietate publică sau privată a statului, care au destinația specifică prevăzută de art. 9 al.2 din Legea 192/2001, respectiv producerea de puiet, remanți și reproducători, necesari pentru repopularea bazinelor piscicole naturale.
Față de această situație juridică și în succesiunea actelor normative, se reține că terenul din litigiu este domeniul public al statului, fondul piscicol, este administrat conform legii ca reprezentant al Agenției Domeniilor Statului de Compania Națională a Administrației Fondului, iar față de Hotărârea nr. 5 din 14.02.2006 care face referire la. nr. 42/22.09.2005 privind aprobarea bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei, aceasta din urmă are administrarea luciului de apă.
Deci asupra terenului Ferma Principală -, proprietarul fondului este statul, cel care dispune de fondul piscicol este Compania Națională Administrarea Fondului, iar administratorul luciului de apă este Consiliul Local al comunei.
Pe cale de consecință, acțiunea în revendicare este nefondată, întrucât titularul fondului nu a formulat cerere, ci administratorul luciului de apă ca efect al calității administrativ-teritoriale ce o are și căreia legea nu îi conferă atributul titularului dreptului de proprietate. Trecerea terenului din litigiu în domeniul public al comunei, nu îi dă drepturi de proprietar, ci de administrare și gestionare a acestuia. Acest aspect rezultă cu prisosință din nr.OUG 23/2008, care a abrogat Legea nr. 192/2001 prin care s-a desființat Compania Națională de Administrare a Fondului, iar patrimoniul a fost preluat de Agenția Domeniilor Statului conform protocolului de predare-primire nr. 1355 din 1676/9.04.2008, care are în administrare terenurile proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă.
În acest sens, Agenția Domeniilor Statului, pentru a-și dovedi calitatea cât și dreptul de proprietate al statului, a depus la filele 53-77 din dosarul de apel actele cuprinzând încheierea nr. 317/24.02.2004 privind întabularea dreptului de proprietate al Statului Român prin Agenția Domeniilor Statului asupra terenului de sub luciul de apă a localității, precum și menționarea dreptului de concesiune, respectiv de folosință a terenului asupra fondului piscicol în favoarea " & ALES" - fila 54. S-au depus protocoale, anexele și contractele de concesiune încheiate între Agenția Domeniului Statului și ""
În raport de acest din urmă act normativ și actele ce atestă dreptul de proprietate al statului, contractul de concesiune s-a încheiat cu " - " care a dobândit la rândul său bunul la licitația pentru bunuri mobile organizată de Ministerul Finanțelor reprezentat de C - Administrația Finanțelor Publice.
Drept urmare și contractul de concesiune, are la bază acordul titularului dreptului de proprietate iar intimata reclamantă, negestionând toată legislația în materie a solicitat constatarea nulității contractului ca efect al faptului că este titulara fondului, invocând nr.HG 904/2002 și că din anul 2003 era titulara fondului.
Comuna nu este titulara fondului, terenul fiind și întabulat ca teren al statului prin încheierea nr. 317/2004, iar administrarea fondului piscicol o are Agenția Domeniilor Statului.
Față de această situație, în baza art. 296 Cod pr. civilă instanța, va admite cerere de apel, va schima în tot sentința, va judeca și pe fond va respinge acțiunea ca nefondată în revendicare și constatarea nulității absolute a contractului de concesiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelanta pârâtă & CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă, strada - -, -. B,. 20, județul C în contradictoriu cu intimata reclamantă COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul C și intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,- prin C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, județul C și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sectorul 1, împotriva sentinței civile nr. 306 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul civil nr-.
Schimbă în tot sentința apelată și pe fond respinge acțiunea în revendicare ca nefondată și constatarea nulității absolute a contractului de concesiune.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.
3.04.2009
Dact.gref.
8 ex./3.04.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
