Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 918/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.918
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 107 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL A reprezentat prin PRIMAR ȘI DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A în reprezentarea MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B A, având ca obiect pretenții bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru Direcției Generale a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice B și avocat în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâtul intimat Municipiul A prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru reclamanta recurentă pune concluzi de admitere a recursului, casarea hotărârii instanței de apel, cu trimiterea spre rejudecare, la Tribunalul Arad, fără cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic în reprezentarea Direcției Generale a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice B pune concluzii de respingere a recursului, menținerea ca temeinică și legală a deciziei Tribunalului Arad, depune practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4607 din 24 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului Municipiul A prin Primar, având ca obiect pretenții bănești.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să plătească reclamantei suma de 4.597,3 lei reprezentând preț actualizat și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și drept că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2043/1997, - -, în calitate de vânzător, a transmis, în baza Legii nr. 112/1995, către reclamantă, în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra locuinței situate în A,-, apartament nr. 18, înscris în CF. nr. 35.179 A, prețul vânzării fiind de 8.783.978 Rol, din care comision în sumă de 87.840 lei.
Prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005 a Judecătoriei Arada fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Episcopia Romano O, (fosta proprietară a imobilului din care face parte și apartamentul în litigiu), în contradictoriu cu pârâții, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A și mai mulți pârâți persoane fizice, printre care și reclamanta, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice cu Statul Român, prin, printre care și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2043/1997 al reclamantei și s-a dispus rectificarea printre altele a nr. 35.179 A, ce viza apartamentul care formează și obiectul prezentei cauze, în sensul restabilirii situației anterioare, respectiv înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
Prin decizia civilă nr. 109/A/09.03.2006 a Tribunalului Arad, Secția civilă, pronunțată în dosar nr. 515/A/2006 au fost respinse apelurile declarate de persoanele fizice, printre care și reclamanta din prezenta cauză împotriva sentinței civile mai sus indicate, iar prin decizia civilă pronunțată la data de 25.10.2006 de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-, au fost respinse și recursurile formulate, hotărârea devenind irevocabilă.
Instanța de fond mai constată că, drept urmare a admiterii acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între persoanele fizice, printre care și reclamanta și A, devin incidente, în raporturile dintre stat, ca vânzător al acestui apartament și reclamanta, în calitate de cumpărătoare, principiile de drept civil care guvernează efectele nulității unui act juridic. Principiul care interesează în speță, este principiul restabilirii situației anterioare, conform căruia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat. Este de remarcat că, de regulă, temeiul restituirii prestațiilor nu este contractul încheiat de părți (care fiind anulat nu mai produce efecte), ci principiul îmbogățirii fără justă cauză. Răspunderea în baza acestui principiu nu este nici o răspundere contractuală (contractul fiind desființat pe cale judecătorească) și nici o răspundere delictuală (în cazul în care nu se pune problema unui delict civil), ci este o răspundere decurgând dintr-un fapt juridic licit.
Revenind la repunerea părților în situația anterioară, prima instanța constată că legiuitorul a reglementat modalitatea de restituire a prețului. Prin art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice (actualmente Ministerul Economiei și Finanțelor).
În această ordine de idei, prima instanța constată întemeiat capătul de cerere subsidiar și va obliga acest pârât la plata către reclamantă a sumei de 4.597, 3 lei, conform expertizei contabile efectuate, inclusiv comisionul de 1%, care este inclus în preț (conform contractului de vânzare-cumpărare, prețul locuinței a fost de 8.783.978 lei,din carecomision 87.840 lei).
Această soluție a legiuitorului apare și echitabilă, în condițiile în care prețul inițial de vânzare al locuinței nu a fost stabilit în funcție de valoarea de circulație a acesteia, ci conform unei fișe tehnice de calcul.
Susținerile reclamantei cu privire la răspunderea delictuală a pârâtului de ordinul I, Municipiul A, întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, cu consecința obligării acestuia la plata valorii de circulație a locuinței, nu pot fi primite de instanță. Se impută de către reclamantă pârâtului că din vina acestuia s-a ajuns la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, deoarece oficiul juridic al acestuia a interpretat greșit prevederile art. 9 și 15 din Legea nr. 112/1995. Reclamanta ignoră însă propria culpă la încheierea contractului, reținută de către instanțele care au constatat nulitatea absolută a acestuia și care instanțe au precizat că nu poate fi reținută buna-credință a cumpărătorilor locuințelor, deoarece și ei erau obligați să cunoască dispozițiile legale ce guvernau vânzarea imobilelor către chiriași, neputând să invoce în apărarea lor nerecunoașterea legii.
Pe cale de consecință, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 cod civil privind obligarea Municipiului A la plata valorii de circulație a apartamentului către reclamantă, urmând să respingă acțiunea față de acest pârât și va fi admisă, în temeiul art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, acțiunea subsidiară formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva aceleiași sentințe civile a mai declarat apel a declarat apel, reclamanta, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței prin admiterea capătului principal de cerere, în sensul obligării pârâtului intimat de ordinul 1, la plata în valoarea ei a contravalorii de piață a apartamentului nr. 18 situat în A - - nr. 19, iar subsidiarul să fie admis la nivelul sumei de 8452 lei,stabilit prin expertiza depusă la 26 februarie 2008.
Împotriva acestei sentințe civile a mai declarat apel și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A - în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor B, - solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte acțiunii doar pentru suma de 3.476 lei în loc de 4597 lei, cât greșit s-a acordat. De asemenea, solicită restabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 107 din 12.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - admite apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice B - împotriva sentinței civile nr. 4607 din 24 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- și schimbă în parte sentința, în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3476 lei.
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel reține că apelul declarat de reclamanta este nefondat, iar apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A - în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor B - este parțial fondat, iar actele și lucrările dosarului confirmă starea de fapt reținută de primă instanță, bazată pe probele administrate în cauză și în raport cu legislația în vigoare aplicabilă.
Astfel, potrivit art. 50 al.2 și 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 13 al.6 din Legea 112/1995, restabilirea sumelor actualizate plătite de chiriași în baza contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995 și desființate de instanța de judecată, se restituie de către Ministerul Economiei și Finanțelor dintr-un fond extrabugetar anume constituit.
În speța dedusă judecății contractul de vânzare cumpărare nr. 2043/1997 încheiat între reclamanta și - - a fost declarat nul absolut prin sentința civilă nr. 5099 din 26 octombrie 2005 Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr-,iar reclamanta a plătit avansul și ratele la apartament în sumă de 8.783.978 lei vechi, din care comision 87.840 lei vechi, urmând a fi despăgubită cu suma reactualizată de 3.476 lei, conform suplimentului de expertiză și nu cum greșit s-a acordat, în sumă de 4597lei.
Întrucât contractul de vânzare cumpărare privind.18 situat în A - - nr. 19 a fost încheiat cu încălcarea flagrantă a Legii 112/1995, ce permitea prin dispozițiile art. 9 vânzarea către chiriași doar a imobilelor ce au aparținut persoanelor fizice, ori, în speță imobilul vândut aparținea unei persoane juridice - Episcopia Romano O - astfel că în mod legal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului A și respinsă acțiunea privind petitul pentru obligarea acestuia la plata valorii de piață a apartamentului în sumă de 40.000 euro.
Chiar și Legea nr.1/2009 pentru modificarea și completarea Legii 10/2001 prin dispozițiile art. 501al.1, exceptează de la restituirea prețului de piață al imobilelor, ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost desființate ca urmare a încheierii lor cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cum este cazul din speță.
În consecință, reținând că nu există obligația legală a reclamantei de a dovedi că sumele plătite la - A pentru apartamentul cumpărat, au fost virate Ministerului Economiei și Finanțelor și văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, raportat la art. 30 din Legea nr. 51/1995, urmează ca în baza dispozițiilor art. 297 cod.pr. civilă să fie respins apelul reclamantei și admis apelul pârâtei, doar sub aspectul îndreptării greșelii de calcul privind suma reactualizată din prețul achitat de reclamantă la care aceasta are dreptul de a fi despăgubită.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, pentru soluționarea pe fond, asupra căruia nu s-a pronunțat, invocând în drept art. 312 al. 1 și 5 raportat la art. 304 pct. 5 și 105 al. 2 Cod procedură civilă și motivând în esență că deși litigiul a fost soluționat la prima instanță de fond, nu pe excepție, instanța de apel a reținut că doar apelul Municipiului A este soluționat pe excepție, dar nici aceasta, în sine, nu este motivată corect, Tribunalul Arad nepronunțându-se pe fondul litigiului și nemotivându-și hotărârea, contrar art. 261 al. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, ceea ce atrage aplicarea sancțiunii nulității prev. de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, conform și art. 6 din CEDO.
Prin întâmpinarea de la dosar ( 6 -7), intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice B - solicită respingerea recursului reclamantei și de asemenea și pârâtul intimat Municipiul A - prin Primar solicită, prin întâmpinare ( 8) respingerea recursului reclamantei și menținerea deciziei civile nr. 107/2009 a Tribunalul Arad, ca temeinică și legală.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. și în raport de motivul de recurs invocat(art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă), față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantei este nefondat, urmând a fi respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul aceluiași reclamante.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele semnalate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, precitate, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu, nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantei, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate, iar recursul reclamantei de față, urmând a fi respins ca nefondat.
Astfel, Curtea stabilește că, decizia pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală.
Reclamanta recurentă își motivează recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă,("când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 - care prevede că: " actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie"), sugerând astfel că motivul de recurs ar fi acela că actele din prezentul dosar s-ar fi îndeplinit fără observarea formelor legale, sau de un funcționar necompetent, respectiv că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură, fără însă să precizeze în mod expres care sunt acele acte sau forme de procedură care au fost încălcate. Din această perspectivă recursul reclamantei apare ca nemotivat, în raport de dispozițiile art. 302/1 pct. 3 Cod procedură civilă care prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității - printre altele - și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
În cererea de recurs reclamanta - recurentă mai invocă în mod eronat și faptul că "hotărârea nu este motivată", însă Curtea constată că, instanța de apel în mod corect a reținut și respectiv a motivat că potrivit "dispozițiilor art. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 13 alin. 6 din legea nr. 112/1995, restituirea sumelor reactualizate plătite de chiriași în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 și desființate de instanțele judecătorești, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor, dintr-un fond extrabugetar anume constituit."
De asemenea, reclamanta - recurentă mai invocă în mod netemeinic și faptul că " instanța nu a dezlegat litigiul de fond", în condițiile în care instanța de apel, în mod legal a soluționat fondul cauzei, arătând în considerentele hotărârii că în speța dedusă judecății " contractul de vânzare-cumpărare nr. 2043/1997 încheiat între reclamantă și - - a fost declarat nul absolut" prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1364/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă din 25.10.2006 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr-, apartament pentru care reclamanta a plătit avansul și ratele, în sumă de 8.783.978 lei vechi, urmând a fi despăgubită cu suma reactualizată de 3.476 lei, stabilită prin suplimentul de expertiză și nu cum greșit s-a acordat de către prima instanță 4.597 lei.
În continuare, instanța de apel corect a reținut și aspectul că întrucât "contractul de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 18 situat în A, - - nr. 19, fost încheiat cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 112/1995", ce permitea prin dispozițiile art. 9 vânzarea către chiriași doar a imobilelor ce au aparținut persoanelor fizice, or în speță imobilul vândut aparținea unei persoane juridice - Episcopia Romano- - O, - reclamanta - recurentă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 1/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, deoarece dispozițiile art. 50/1 alin. 1 exceptează de la restituirea prețului de piață imobilele ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate ca urmare a încheierii lor cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cum este cazul din speță.
Prin urmare, instanța de apel în mod corect a reținut că prin modificările aduse prin Legea nr. 1/2009 la Legea nr.10/2001, se evidențiază în dispozițiile art. 50 alin. 2 și 3, două situații pentru acordarea de despăgubiri chiriașilor și anume pentru cei care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 se va acorda prețul actualizat, cum este și cazul în speță, iar pentru cei care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 va fi acordat prețul de piață.
Având în vedere considerentele mai sus arătate Curtea consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, soluționând întrutotul fondul cererii și de aceea și recursul de față al reclamantei va fi respins ca atare căci motivul de recurs invocat - art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă - nu este aplicabil prezentei spețe.
Așadar, Curtea consideră că, atât hotărârea primei instanțe cât și a instnaței de apel sunt motivate și în mod evident, fiind soluționat și fondul cauzei. Astfel, pe fondul cauzei, se reține în mod corect, faptul că în speță sunt aplicabile prevederile art. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, în sensul că, din actele și lucrările dosarului care ". confirmă starea de fapt reținută de prima instanță, bazată pe probațiunea administrată în cauză și în raport de legislația în vigoare aplicabilă", restituirea sumelor actualizate plătite de chiriași în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 și desființate de instanțele judecătorești, se dispune de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, dintr-un fond extrabugetar anume constituită.
De asemenea, faptul că "litigiul la prima instanță nu a fost soluționat pe excepție, ci pe fond" nu prezintă relevanță juridică respectiv motiv de nelegalitate, în sensul admiterii recursului. Excepția invocată de pârâtul intimat Municipiul Aaf ost unită cu fondul cauzei, soluția instanței finalmente fiind de admitere în parte a acțiunii, după cum lesne se poate observa din analiza actelor și lucrărilor dosarului, încât deci, față de cele expuse mai sus, temeiul de drept invocat de recurenta reclamantă în susținerea recursului nu este aplicabil, în speță fapt care impune respingerea recursului, nefiind cazul casării deciziei civile apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Arad, cum netemeinic solicita reclamanta recurentă.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantei, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu numai în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de C, în sensul că în speță, prin hotărârea dată, instanța de apel nu a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 107 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /09.11.2009
Tehnored /10.11.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
