Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.921
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 44 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PENITENCIARUL ARAD, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, în stare de arest, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris, în sensul rejudecării cauzei de către Tribunalul Arad, ca primă instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad la data de 16.01.2008, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului Penitenciarul Arad la plata de daune morale în cuantum de 500,002 lei "pentru drepturile constatate în data de 08.09.2007", respectiv dreptul la "libertatea de gândire, de conștiință și de religie" așa cum este ea prevăzută în art. 9 din Convenția CEDO cu aplicarea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 275/2006, fiind discriminat, contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția CEDO.
În motivare, reclamantul arată în esență că, fiind deținut în Penitenciarul Arad, nu i se permite să participe la toate întrunirile bisericii baptiste din penitenciar.
Pentru termenul din data de 09.06.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul modificării cuantumului despăgubirilor la suma de 499.000 lei, pentru nerespectarea de către pârât a dreptului de a participa la slujbele cultului baptist, drept recunoscut prin încheierea judecătorului delegat la data de 21.09.2007, în dosarul nr. 1326/2007, încheierea din data de 12.03.2007, în dosarul nr. 1450/2007 și încheierea din data de 09.11.2007, din dosarul nr. 1555/2007.
Prin sentința civilă nr. 8053/03.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arad - secția civilă - respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul, reținând în fapt și drept că reclamantul este deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A și la data de 26.09.2007, acesta a înregistrat o plângere la biroul judecătorului delegat la penitenciar, în baza Legii nr.275/2006, nr.HG1897/2006, Convenției CEDO, cu protocoalele sale, Legile nr.30/1994, nr.105/2005, nr. 157/2005.
În motivarea acesteia se arată că, sâmbătă, data de 22.09.2007, acesta a vorbit cu preotul penitenciarului Arad, căruia i-a solicitat să fie scos în continuare la întrunirile cultului baptist în Penitenciarul Arad, în baza cererii în care a fost scos, cu mici excepții, până la data de 16.08.2007, însă, acesta i-a spus să facă cerere nouă, acesta fiind și motivul pentru care nu a fost scos la data de 08.09.2007 și 15.09.2007 la întrunirile cultului baptist.
Reclamantul a mai arătat că avea deja făcută o cerere în acest sens, probabil de doi ani sau, în mod sigur, de mai multe luni iar, pe de altă parte, la religia ortodoxă pentru a participa la slujba din biserică, este suficient să se spună dacă sunt de acord cu participarea, unui deținut care face un tabel în acest sens.
Plângerea reclamantului a fost soluționată prin încheierea judecătorului delegat din data de 03.10.2007, în sensul respingerii ca nefondată.
În motivarea încheierii se arată că, administrația penitenciarului a aprobat participarea petentului la întrunirile religioase organizate în penitenciar, respectând dispozițiile art.40 din Legea nr.275/2006, apreciindu-se astfel că, punerea în executare a unei măsuri a directorului penitenciarului excede sfera de competență a judecătorului delegat, administrația penitenciarului fiind singura în măsură a pune în executare o măsură pe care a dispus-
Împotriva acestei încheieri, la data de 09.10.2007, reclamantul a formulat contestație, soluționată prin sentința penală nr.2668/04.12.2007, în sensul admiterii.
Astfel, prin această sentință, a fost obligată Administrația Penitenciarului Arad să asigure petentului posibilitatea de a participa la întrunirile cultului baptist din penitenciar.
În considerentele acestei hotărâri, se arată că, aprobarea cererii de participare a petentului la întrunirile cultului baptist, constituie premisa necesară exercitării acestui drept, care face dovada consimțământului său, dar, nu este suficientă pentru asigurarea libertății credinței sale religioase, acest drept incluzând participarea efectivă a sa la întrunirile religioase.
La data de 09.01.2008, reclamantul a înregistrat la Judecătoria Arado cerere, sub dosar nr- al Judecătoriei Arad, având ca obiect, legalizarea și investirea cu formulă executorie a sentinței penale nr.2668/04.12.2007, cerere care a fost respinsă, prin decizia civilă nr.497/R/din 08.04.2008, anulându-se recursul declarat de către reclamant.
În speță mai este de subliniat că, anterior pronunțării sentinței penale nr.2668/04.12.2007, prin încheierea judecătorului delegat din data de 21.09.2997, în dosarul 1326/2007, petentului i s-a admis plângerea, dispunându-se ca acestuia să i se permită de a participa la serviciul religios efectuat în penitenciar de către reprezentanții Bisericii Creștine, de asemenea și prin încheierea din data de 12.03.2007, în dosarul nr.1450/2007.
În drept, instanța a reținut ca fiind incidente următoarele dispoziții legale: art. 5, art.40 din Legea nr.275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, art.2, din Legea nr.489/2006, privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, art.998 și art.999 Cod civil.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.5 din Legea nr.275/2006, se interzice discriminarea în executarea pedepselor, arătându-se că,
" (1) În timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecție / sau alte temeiuri.
(2) Încălcarea prevederilor alin.(1) se pedepsește potrivit legii penale".
ART. 40
" Libertatea conștiinței, a opiniilor și libertatea credințelor religioase
(1) Libertatea conștiinței și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi îngrădite.
(2)Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimțământ, la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare și pot procura și deține publicații cu caracter religios, precum și obiecte de cult."
Legea nr.489/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.11 din 08.01.2007, la art.2, definește libertatea religioasă astfel:
"Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a și-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile și ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educație religioasă, precum și libertatea de a-și păstra sau schimba credința religioasă.
(2)Libertatea de a-și manifesta credința religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege și constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecția ordinii, a sănătății sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului."
Libertatea conștiinței, reprezintă în sens larg, posibilitatea persoanei de a avea o anumită concepție despre viață, despre lumea înconjurătoare, inclusiv libertatea de a avea sau nu o credință religioasă, de a aparține sau nu unui cult religios.
În cuprinsul sentinței penale nr.2668/04.12.2007, se reține că reclamantului i-a fost limitată libertatea religioasă, prin aceea că nu i s-a permis în mod efectiv participarea la întrunirile religioase, dar, în speță, față de motivele invocate de reclamant, instanța a apreciat că acestuia nu i s-a îngrădit această posibilitate prin simplul motiv că acestuia i s-a solicitat să scrie o cerere în acest sens, câtă vreme,liberul consimțământ, presupune acordul de voință exprimat în mod liber, fără constrângeri de orice natură.
Consimțământul reclamantului este liber exprimat și valabil atât în formă scrisă cât și verbală.
Mai mult, legea cultelor în art.9, consacră principiul neutralității statului, și egalității cultelor în fața legii și a autorităților publice, după cum urmează:
" (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.
(2) sunt egale în fața legii și a autorităților publice. Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări față de vreun cult"
În speță nu s-a făcut dovada încălcării acestor principii.
Reclamantul apreciază că pârâtul nu i-a respectat dreptul de a participa la slujbele cultului baptist, drept recunoscut prin încheierea judecătorului delegat din data de 21.09.1997, în dosarul 1326/2007,fiind discriminat, cerându-i-se să formuleze față de alți deținuți practicanți ai cultului ortodox o cerere, dar nu a formulat plângere penală, împotriva pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art.5 alin 2 din Legea nr.275/2006, pentru a se constata aceste încălcări această discriminare.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.998 Cod civil, " orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara", iar, în conformitate cu dispozițiile art.999 Cod civil, "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Condițiile generale ale răspunderii civile delictuale sunt: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În speță nu s-a făcut dovada existenței condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, enumerate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, pe care instanța l-a recalificat ca apel potrivit dispozițiilor art.282 cod procedură civilă, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale, deoarece prima instanță nu a ținut cont de hotărârile judecătorești care îl obligau pe pârât să îi permită reclamantului accesul efectiv la întrunirile bisericii creștine baptiste, nici de împrejurarea că a formulat cereri în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 44/A/ 10.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile de mai sus.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pretenția de despăgubiri în valoare de 499.000 lei formulată de reclamant nu derivă dintr-o cauză penală, astfel încât scutirea de la plata taxelor de timbru și timbru judiciar a fost eronat acordată de prima instanță, în baza art.15 lit.o) din Legea nr.146/1997, nefiind vorba de o infracțiune a cărei instrumentare să dea posibilitatea persoanei vătămate să opteze între alăturarea acțiunii civile celei penale ori - situația avută în vedere de art.15 lit.o) din Legea nr.146/1997 - soluționarea ulterioară a acțiunii penale, sens în care sunt lămuritoare dispozițiile art.15-22 din Codul d e procedură penală.
În realitate, acțiunea reclamantului este legal scutită de la plata taxelor de timbru, conform art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, întrucât reclamantul invocă faptul că este discriminat.
În acest sens, urmează a se observa că deși face referire expresă la întrunirile religioase din 08.09.2007 și 15.09.2007, reclamantul nu arată o stare de fapt concretă, de natură a crea convingerea instanței că unul dintre prepușii pârâtului a refuzat să îi permită acestuia participarea la serviciul religios, cu atât mai mult cu cât, cu ocazia soluționării plângerii în dosarul nr.1326/11.09.2007 al Biroului Judecătorului Delegat pentru executarea pedepselor, în încheierea din 21 septembrie 2007 se consemnează că petentul a invocat faptul că preotul capelan nu i-a permis să participe la activitățile religioase ale cultului baptist.
La dosarul cauzei au fost depuse de către pârât, la solicitarea instanței (filele 47-48) cererile reclamantului din 17.12.2007 și 24.01.2008, care poartă mențiunile potrivit cărora se permite acestuia participarea la activitățile cultului baptist, așadar nu există un refuz al pârâtului de a aproba acordarea asistenței religioase.
Potrivit nr.610/17.02.2006, asistența religioasă se acordă numai la cerere, iar această cerere poate fi și verbală.
Întrucât asistența religioasă poate consta, atât în întrevederi personale cu slujitorii cultului religios, cât și în participarea la reuniuni cu scop religios, solicitarea formulării opțiunii în scris nu este de natură a aduce vreo limitare substanței acestui drept, fiind o măsură ce poate contribui la buna exercitare a acestuia, dată fiind marea varietate a opțiunilor la care pot apela persoanele deținute dar și necesitatea respectării programului locului de deținere, cerință prevăzută de art.189 alin.2 din HG nr.1897/2006.
Sub un alt aspect, pretențiile reclamantului pot fi examinate, având în vedere temeiul scutirii sale de la plata taxelor de timbru, doar sub aspectul unei eventuale discriminări, la care a fost supus în raport cu ceilalți deținuți, pe criteriul convingerilor religioase. Din acest punct de vedere, este relevant că reclamantul arată că și celelalte persoane private de libertate, care doreau să participe la reuniuni cu scop religios organizate de reprezentanții altor biserici, se înscriau într-un tabel ținut de deținut, rezultând așadar că măsura privea tocmai organizarea în condiții corespunzătoare a acestor reuniuni.
Rezultă că în speță nu a fost probată existența unei fapte ilicite, iar eventualul prejudiciu moral constând în lipsa de la două reuniuni religioase nu se datorează pârâtului, fiind de altfel cuantificat de către reclamant la o sumă exorbitantă. Instanța apreciază că stabilirea pe cale judecătorească a opțiunii acestuia de participare la reuniunile cultului baptist și a obligației pârâtului de a lua măsurile corespunzătoare în acest scop este suficientă pentru eliminarea suferinței cauzate reclamantului de neparticiparea la cele două reuniuni, fiind de natură a elimina pentru viitor orice neînțelegeri cu privire la opțiunea religioasă a reclamantului.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând casarea ei, cu trimitere spre rejudecare, în fond, la Tribunalul Arad și motivând în esență că se consideră discriminat, față de deținutele femei și de alți deținuți de religie ortodoxă, el uneori este scos la întrunirile religioase ale cultului baptist, iar alteori nu și în general reluând în fapt textual, starea de fapt și motivele invocate, atât în acțiunea introductivă de instanță, cât și cele din apelul său scris.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de fapt invocate, față de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul de față al reclamantului este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceluiași reclamant.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 27 al. 1 din OG nr. 137/2006, cât și din Legea nr. 489/2006 și art. 998 Cod civil, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantului, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în raport de precizarea acțiunii sale de către reclamant, la instanța de fond (fila 51 - 55), conform încheierilor de ședință din data de 09.06.2008 și 30.06.2008, în sensul că valoarea despăgubirilor pretinse pentru discriminarea ce a suferit-o este în sumă de 499.000 lei (deci sub valoarea de 500.000 lei) Curtea stabilește că în mod corect cauza a parcurs legal trei grade de jurisdicție, conform art. 1 pct. 1 și art. 2 lit. b Cod procedură civilă și ca atare nu se impune casarea deciziei civile recurate și trimiterea pricinii spre rejudecare, în apel, la Tribunalul Arad, așa cum eronat solicită recurentul, avându-se în vedere tocmai criteriul valoric sus - menționat, potrivit și dispozițiilor art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
Curtea mai constată că în dosar este bine dovedit că reclamantul nu a probat faptul că ar fi suferit prejudicii morale, nepatrimoniale pe criteriul discriminării, conform prev. art. 5 din Legea nr. 247/2006, referitoare la discriminarea, în executarea pedepselor, art. 2 din Legea nr. 489/2006, privind libertatea religioasă și liberul consimțământ, precum și art. 9 din Legea Cultelor, care consacră principiul neutralității Statului și egalității cultelor în fața legii.
Recurentul susține că intimatul pârât nu i-ar fi respectat dreptul de a participa la două întruniri și slujbe ale cultului baptist și că a fost discriminat, prin aceea că i s-a solicitat să formuleze o cerere în sensul aprobării participării la slujbele cultului baptist, spre deosebire de alți deținuți practicanți ai cultului ortodox, însă Curtea observă că recurentul nu a formulat nici un fel de plângere penală împotriva acestui pârât, conform art. 5 al. 2 din Legea nr. 275/2006, în vederea eventualei sancționări a acestei pretinse discriminări, după cum același recurent nu a dovedit prin nici un mijloc legal de probă că ar fi întrunite în persoana intimatului pârât toate cerințele legale vizând răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 998 și 999 Cod civil,(pe care recurentul reclamant își întemeiază în drept acțiunea sa), respectiv existența vreunui prejudiciu nepatrimonial a unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, apoi a unui raport de cauzalitate între fapte ilicită și prejudiciu, precum și existenței vreunei vinovății, sub forma intenției, neglijenței ori imprudenței cu care s-a acționat.
De asemenea, în acest dosar, recurentul nu a propus și produs nici un fel de probă legală cu privire la vreo stare de fapt concretă, de natură a face convingerea instanțelor de judecată că vreunul din prepușii pârâtului intimat, i-ar fi refuzat reclamantului participarea la serviciul religios baptist, în condițiile în care, chiar recurentul susține că numai preotul capelan nu i-a permis să participe la activitățile religioase ale acestui cult baptist, Curtea concluzionând că solicitarea formulării unei opțiuni în scris, din partea recurentului nu poate fi de natură să-i aducă vreo limitare a substanței acestui drept ci constituie doar o simplă măsură administrativă, menită să contribuie la buna exercitare a activității religioase a acestui cult baptist, în vederea necesității respectării și a programului locului de detenție, în acord și cu cerința prev. art. 189 al. 2 din HG nr. 1897/2006.
Deoarece rezultă din probele dosarului că și ceilalți deținuți care doreau să participe la întruniri religioase organizate și de reprezentanții altor culte(în afară de cel baptist), trebuiau să se înscris într-un tabel, fiind așadar evident că această măsură privea tocmai organizarea în bune condiții a acestor reuniuni religioase, Curtea constată că nu este dovedită în dosar cerința legală a existenței unei fapte ilicite, în înțelesul dispozițiilor art. 998 Cod civil, câtă vreme eventualul prejudiciu moral - constând în lipsa de la două întruniri religioase ale cultului baptist - nu se datorează pârâtului intimat - Penitenciarul Arad - căci stabilirea pe cale judecătorească a opțiunii recurentului de a participa la slujbele cultului baptist și a obligației pârâtului de a lua măsurile corespunzătoare în acest scop sunt elemente suficiente pentru înlăturarea eventualei suferințe morale cauzată recurentului de faptul neparticipării la - doar - două asemenea slujbe cu acest caracter religios.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantului, menținând în vigoare decizia civilă recurată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele dosarului și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței.
Recurentul nu a dovedit incidența în cauză a nici unuia dintre motivele de nelegalitate de recurs, invocate, prev. de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, pe care doar le-a enumerat, în mod formal și generic, dar pe care nu le-a susținut și dezvoltat, cu argumente separate și cu o fundamentare concretă și detailată, contrar dispozițiilor art. 302/1 pct. 3 Cod procedură civilă, care prevăd că cererea de recurs trebuie să cuprindă - sub sancțiunea nulității - motivele de nelegalitate, pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, încât deci pentru toate argumentele de mai sus, expuse pe larg, Curtea va respinge prezentul recurs al reclamantului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 44 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /28.10.2009
Tehnored /02.11.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
