Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 923/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 923
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 03 2008 și consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamanta - UNITA TURISM - împotriva deciziei civile nr. 251/A din 27 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți -, - și - INTERNATIONAL SRL, prin lichidator - SRL, având ca obiect revendicare imobiliară.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tr. S sub nr. 8979/2003, reclamanta -. - DTSa chemat în judecată pe pârâții - Internațional SRL DTS, -, -, pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 561 mp, situat în- și să elibereze terenul de construcțiile și amenajările edificate pe el.
S-a arătat că este proprietara terenului în baza certificatului de atestare dreptului de proprietate seria - nr. 0488/1996, eliberat de Ministerul Turismului, că terenul a fost expropriat în baza Decretului nr. 108/1974 de la și, care au primit despăgubirile cuvenite, iar prin decizia nr. 381/2001 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă cererea formulată de pentru anularea parțială a certificatului de atestare a titlului de proprietate al reclamantei și că, până în luna iunie 2003, pârâții au tulburat posesia reclamantei prin efectuarea unor construcții și amenajări.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii deoarece reclamanta nu a deținut terenul în litigiu în perioada 1996-2003 și au invocat lipsa calității procesuale active a acesteia în raport de disp. art. 674 alin. 1 pc. susținând că terenul a fost cumpărat de la care l-a deținut în mod legal, conform sentinței civile nr. 6426/2001 a Judecătoriei Tr. S.
Pârâta - Internațional SRL Tr. Sai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că începând cu 10.02.2002 și-a suspendat activitatea și nu ar fi putut edifica construcții pe terenul în litigiu.
La termenul de judecată din 7.11.2003 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că, solicită revendicarea suprafeței de 391 mp. de la pârâții - și -, contravaloarea prejudiciului cauzat prin deposedarea de folosirea pașnică a terenului, obligarea pârâților de a elibera terenul sau în caz contrar să fie autorizată reclamanta să elibereze terenul pe cheltuiala pârâților, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 437/2003.
Reclamanta a susținut că, care a pierdut dreptul de proprietate prin expropriere, a formulat plângere în baza Legii nr. 18/1991, precizată ulterior ca fiind acțiune în constatare a dreptului de proprietate, pentru suprafața de 624,75 mp situată în- și că în cauza prin care i s-a constatat acest drept reclamanta nu fost parte în proces.
A mai arătat că în evidențele biroului de carte funciară același teren apare sub numere diferite și că actul autentic încheiat între și pârâții - este lovit de nulitate absolută datorită viciilor de fond care au stat la baza întocmirii acestuia. La termenul din 28.11.2003, reclamanta a renunțat la judecarea capetelor de cerere privind pretențiile și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 302/30 ian. 2004, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - Internațional SRL Dr. Tr. S, s-a admis acțiunea precizată și au fost obligați pârâții - și - să-i lase reclamantei în deplină proprietate terenul în suprafață de 391 mp, situat în-, cu vecinii: N-B-dul. T -, S - str. -, V--, E - parcare auto. Au fost obligați pârâții să desființeze amenajările situate pe teren. S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitelor privind pretențiile și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
S-a reținut că titlul reclamantei este mai bine caracterizat, întrucât a fost emis pe baza documentației întocmită conform HG 834/1991 pentru suprafața totală de 8045,5 mp, în care este inclusă și suprafața de 5027 mp, ce face obiectul Decretului 108/1974; instanța supremă, prin decizia civilă nr.381/2001, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de împotriva reclamantei, având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate, s-a pronunțat asupra legalității titlului reclamantei.
A apreciat că sentința civilă nr. 6426/2001, prin care s-a constatat dreptul de proprietate asupra terenului pentru, nu este opozabil reclamantei și că în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în favoarea pârâților - în patrimoniul lui nu exista terenul din litigiu.
In termen legal, pârâții - și - au declarat apel, personal și în numele pârâtei - Internațional SRL Tr. Au susținut că titlul lor îl constituie contractul de vânzare-cumpărare nr. 437/2003 prin care au achiziționat terenul în suprafață de 391 mp de la autoarea. In anul 2001 autoarea a formulat o acțiune în constatare care i-a fost admisă și, în baza principiului restituirii suprafețelor nefolosite mai mult de un an pentru scopul în care au fost expropriate, i s-a constatat dreptul de proprietate asupra terenului, astfel că aceasta a fost dintotdeauna proprietar. Reclamanta a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru 8045 mp, certificat ce fost anulat pentru mai multe suprafețe de teren prin hotărâri judecătorești.
Prin decizia nr.251/A din 27 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-, s-a admis apelul declarat de pârâții - și -. A fost schimbată sentința în sensul că s-a respins acțiunea. A fost respins apelul declarat de Internațional Dr. Tr. S împotriva aceleiași sentințe, ca inadmisibil. Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că reclamanta și-a precizat acțiunea la 7.11.2003 în sensul că înțelege să se judece numai cu pârâții - și, iar prin sentința apelată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Internațional Dr. Tr. S, apreciindu-se că nu există identitate între această pârâtă și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, față de obiectul litigiului.
Cu privire la apelul pârâților - și -, instanța a apreciat că este fondat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare, pentru a fi admisibilă potrivit art. 480 civ. trebuie să îndeplinească cumulativ două cerințe, respectiv aceea că reclamantul trebuie să facă dovada calității sale de proprietar al terenului revendicat, dar și dovada că acest bun este deținut în mod nelegitim de către pârât.
In situația în care pârâtul, la rândul său, se prevalează de un titlu de proprietate în baza căruia deține bunul litigios, se impune compararea de către instanță a titlurilor de proprietate prezentate de cele două părți, urmând să se dea câștig de cauză părții care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
In speță, atât reclamanta cât și pârâții au prezentat acte de proprietate, titlul de proprietate al reclamantei îl reprezintă certificatul de atestare seria - nr. 0488/1996 emis de Ministerul Turismului, pentru suprafața de 8045 mp, în condițiile în care s-a dispus trecerea în proprietatea statului, pentru construirea Hotelului, prin expropriere, numai suprafața de 5.027mp, prin Decretul prezidențial nr. 108/1974.
Pârâții au invocat în apărare, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.437/2003 prin care au cumpărat de la suprafața de 391mp, pe care și-au edificat case și anexe gospodărești. a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a terenului din litigiu, teren ce nu a ieșit niciodată din proprietatea acesteia, aprecierile instanței de fond fiind eronate sub acest aspect (reținând că este mai bine caracterizat titlul reclamantei decât al pârâților, întrucât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în favoarea pârâților, în patrimoniul vânzătoarei nu ar fi existat terenul din litigiu).
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civilă a declarat recurs în cauză reclamanta - UNITA TURISM -, solicitând modificarea hotărârii pronunțate în apel, în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
În motivarea recursului recurenta reclamantă a susținut că decizia tribunalului nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Astfel, tribunalul a reținut că terenul nu a ieșit niciodată din proprietatea numitei deși prin decizia nr. 381/2001 a Curții Supreme de Justiție s-a constatat că nu a contestat decretul de expropriere astfel încât din 1974 nu mai era titulara dreptului de proprietate, fiind despăgubită. Pe de altă parte nu s-au avut în vedere prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare a imobilului revendicat. Cu încălcarea legii Primăria municipiului Dr.Tr.S a restituit prin dispoziția nr. 1928/2005 un teren aflat în proprietate - -, conform extrasului de carte funciară depus la dosarul cauzei. Terenul a fost înscris inițial provizoriu în cartea funciară deoarece existau litigii cu privire la acesta, pentru ca după pronunțarea deciziei 581/2001 acesta să fie înscris definitiv. Nu s-a arătat de către instanța de apel d e ce actul prezentat de recurentă (certificatul de atestare a dreptului de proprietate) este ineficient. Nu s-a ținut cont de faptul că prin sentința nr. 236/2007 pronunțată în dosarul nr. 95/CAF/2006 a fost respinsă acțiunea promovată de soții - pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate al - -, reținându-se incidența principiului autorității de lucru judecat.
Cât privește starea de fapt recurenta a susținut că pe teren nu sunt edificate case și anexe gospodărești ci numai un gard. A precizat că a contestat dispoziția de restituire nr. 1928/2005 emisă de Primăria municipiului Dr. Tr. S, cauză care se află pe rolul instanțelor judecătorești. Dispoziția menționată a avut ca temei sentința civilă nr. 6426/2001 a Judecătoriei Dr. Tr.
În drept recurenta a invocat prevederile art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului precizând că este o persoană juridică cu capital integral privat și că prin decizia pronunțată în apel i-a fost adusă atingere dreptului de proprietate.
Intimații - și - au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului. Intimații au susținut în esență că recurenta nu a posedat terenul aflat în litigiu. Numitei i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru terenul liber în suprafața de 390 mp. prin sentința civilă nr. 6424/2001 a Judecătoriei Dr. Tr. S; aceasta a intabulat dreptul său în cartea funciară nr. 8592/N și ulterior a vândut către intimați, prin contractul autentificat sub nr.437/2003. Pe acest teren ulterior intimații au construit casă de locuit. Recurenta a contestat validitatea contractului de vânzare-cumpărare, acțiunea fiind respinsă (dosar nr- pe rolul Tribunalului Mehedinți ).
În ședința publică din 31 martie 2008 la cererea recurentei reclamante a fost suspendată cauza, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului ce a avut ca obiect anularea dispoziției de restituire nr. 1928/2005 emisă de primăria Municipiului Dr. Tr. Cauza a fost repusă pe rol, învederându-se instanței și dovedindu-se faptul că în litigiul menționat dispoziția de restituire a fost anulată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
În litigiul dedus judecății, astfel cum a reținut și instanța de apel, ambele părți prezintă titluri de proprietate pentru terenul în litigiu. Reclamanta se prevalează de certificatul de atestare a dreptului de proprietate în timp ce pârâții invocă un contract autentic de vânzare-cumpărare. Această situație implică analizarea comparativă a celor două drepturi de proprietate. Această analiză ne conduce la concluzia că titlul pârâților este preferabil, însă pentru alte argumente decât cele reținute de instanța de apel.
Astfel dreptul de proprietate al reclamantei a fost constituit în temeiul legii, ca urmare a aplicării nr.HG 834/1991. Actul final emis în cadrul acestei proceduri legale, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a făcut obiectul cercetării judecătorești, acțiunea promovată de fostul proprietar expropriat, prin care s-a invocat nulitatea acestui act, fiind respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Pe de altă parte, fostul proprietar a încercat redobândirea dreptului de proprietate uzând mai întâi de prevederile Legii nr. 10/2001, dispoziția de restituire în natură emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr. S sub nr. 1928/2005 fiind anulată pe cale judiciară, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, reținându-se în principal faptul că acest bun nu se afla în proprietatea unității administrativ-teritoriale (și, deci, Primăria nu avea calitatea de unitate deținătoare). În anul 2001 a promovat și o acțiune în constatarea dreptului său de proprietate, invocându-se faptul că terenul este liber de construcții sau alte detalii de sistematizare; în cadrul acestui litigiu, prin sentința civilă nr. 6424/2001 a Judecătoriei Dr. Tr. S, a fost admisă în parte acțiune, respectiv s-a constatat că terenul care a fost expropriat de la a fost numai parțial utilizat, restul fiind teren liber. În cadrul acestui litigiu recurenta nu a fost parte, situație în care în mod corect aceasta invocă inopozabilitatea hotărârii.
În baza ultimei hotărâri judecătorești menționate, însă, a înstrăinat intimaților pârâți, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 437/2003, suprafața de 391mp teren aflată în litigiu. Astfel fiind, se impune a se verifica în ce măsură se impune ca aceștia să fie deposedați de teren în favoarea recurentei. Pentru aceasta se vor verifica susținerile pârâților în sensul că au cumpărat având în vedere actele pe care vânzătoarea le-a prezentat și care atestau că aceasta este adevăratul proprietar al terenului.
Sub acest aspect instanța are în vedere următoarele. La data vânzării terenul era liber de orice construcții și detalii de sistematizare; recurenta nu avea amenajat nimic pe teren și nici nu-l îngrădise. Aceasta a permis considerarea de către intimații pârâți ca fiind reale cele rezultate din sentința civilă nr. 6426/2001 a Judecătoriei Dr. Tr. S, respectiv că acest teren a fost redobândit de fostul proprietar întrucât nu se îndeplinise scopul exproprierii. De altfel intimații pârâți au intrat imediat în posesia imobilului, pe care l-au îngrădit. Pe de altă parte, la data cumpărării terenului de către pârâți (03 februarie 2003) actul ce atesta dreptul de proprietate al vânzătoarei era întabulat în cartea funciară, după vânzare fiind trecuți cumpărătorii la rubrica proprietari. Este adevărat că și dreptul de proprietate al recurentei era întabulat provizoriu, însă nu poate fi imputată intimaților pârâți această dublă întabulare.
Cele menționate demonstrează că în momentul încheierii actului intimații pârâți au putut fi în eroare cu privire la incertitudinea dreptului transmis. Această eroare s-a sprijinit pe acte care atestau calitatea vânzătoarei de fost proprietar deposedat și faptul că aceasta și-a redobândit proprietatea, iar pentru dreptul invocat de vânzătoare erau îndeplinite cerințele privind publicitatea imobiliară. Această eroare întrunește elementele erorii comune care poate conduce la ocrotirea dreptului astfel dobândit, în măsura în care dobânditorii au fost de bună credință.
Potrivit art. 1899 cod civil buna-credință se presupune totdeauna, sarcina probei revenind celui care susține și dovedește reaua-credință. În cauză recurenta nu a susținut că a pârâții ar fi fost de rea-credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Rezultă, deci, că această prezumție legală nu a fost înlăturată până în prezent. De altfel, într-un alt litigiu care s-a aflat pe rolul Tribunalului Mehedințis -a respins acțiunea formulată de recurentă, prin care s-a solicitat constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare de care se prevalează intimații pârâți (hotărâre pentru care la data pronunțării deciziei de față nu era depusă la dosar dovada că aceasta ar fi definitivă și irevocabilă, calea de atac a apelului fiind soluționată de tribunal la 12 mai 2008).
Cele expuse mai sus sunt în măsură să ducă la respingerea recursului, dându-se prioritate, astfel, dreptului de proprietate dobândit de intimații pârâți, în defavoarea dreptului invocat de recurentă, în temeiul principiului ocrotirii bunei-credințe întemeiată pe o eroare comună în ce privește validitatea titlului vânzătorului (error communis facit jus).
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază că se impune a fi menținută decizia prununțată în apel.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, privind obligația celui care cade în pretenții de a suporta cheltuielile de judecată făcute și pretinse de partea adversă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - UNITA TURISM - împotriva deciziei civile nr.251/A din 27 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți -, -, - INTERNATIONAL SRL, prin lichidator - SRL.
Obligă recurenta la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Paraschiva Belulescu
