Legea 112/1995. Decizia 282/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 282/R/2008 | |
Ședința publică 30 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Viorica Crișan | - - |
JUDECĂTORI: Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotrivadeciziei civile nr. 243/A din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamantul Ordinul Minoriților, precum și pe pârâții Municipiul BMp rin primar, Prefectul Județului M, Serviciul Public Administrarea Local și Utilități, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâților recurenți și, avocat, și reprezentantul reclamantului intimat Ordinul Minoriților, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial, și taxele de timbru aferente recursului, iar reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare, la care s-a anexat un set de acte în copie. Se comunică un exemplar din întâmpinare și actele anexate acesteia, reprezentantului pârâților recurenți.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantului intimat arată că Ordinul Minoriților a făcut o cerere în baza Ordonanței nr. 94/2000 prin care a revendicat mai multe imobile, inclusiv pe cel din litigiu, astfel că nu există o cerere separată formulată în vederea revendicării imobilului în litigiu. Arată de asemenea că sediul central al Ordinului Minoriți se află la, în România există un sediu secundar la A, iar dovezi în acest sens se găsesc în setul de acte depus azi în instanță. Sediul Ordinului Minoriți și existența ordinului sunt certificate prin adresa emisă de Primăria municipiului A, iar personalitatea juridică a ordinului este conferită de dispozițiile art. 18 și art. 28 din Legea nr. 177/1948.
Curtea, din oficiu pune în discuția reprezentanților părților problema calității procesuale pasive în cererile de restabilire a situației anterioare de CF.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că din punctul său de vedere în aceaste cereri, calitatea procesuală pasivă revine Serviciului Public Administrarea Local și Utilități.
Reprezentantul pârâților recurenți și arată că în aceste cauze calitate procesuală pasivă are Prefectul Județului M și nu Primăria municipiului BMr eprezentantă de primar, întrucât primarul și-a delegat toate atribuțiile Serviciului Public Administrarea Local și Utilități.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de formulat Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 304 lei, reprezentând onorariul avocațial și contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul reclamantului intimat susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate, arătând că a fost încălcat îndrumarul de casare de către judecătorie, atunci când a pronunțat sentința.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4213/15 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar civil nr.1153/2006 s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ORDINUL MINORIȚILOR cu sediul ales în B M-/23 și în consecință s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții, MUNICIPIUL BMP RIN PRIMAR, SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA LOCAL ȘI UTILITĂȚI ȘI PREFECTURA
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâților și suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Marea reținut în esență că prin acțiunea formulată reclamantul Ordinul Minoriților a cerut să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.296/1997 încheiat între pârâții în calitate de cumpărători și SC "" RA B M, vânzător al imobilului din B M-, înscris în CF 9359 B M nr.top.434, anularea Ordinului Prefectului 1797/1998 prin care pârâților li s-a atribuit în proprietate suprafața de teren cu nr.top.434, restabilirea situației anterioare și înscrierea operațiunilor de mai sus în Cartea funciară.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că imobilul de mai sus a constituit proprietatea sa dar a fost trecut în proprietatea Statului Român prin sentința civilă nr.89/1952 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului B
Pentru bunurile de mai sus a fost formulată cererea de retrocedare nr.248/2003 la Comisia Specială de retrocedare a bunurilor bisericești, restituirea nefiind posibilă câtă vreme bunurile aparținând unui cult religios au fost înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 pârâților și.
Examinând mai întâi excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului prin reprezentant, a actelor de la dosar și concluziilor scrise depuse la dosar, judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit art.28 din Decretul 177/1948, privind regimul general al cultelor religioase "cultele religioase recunoscute sunt persoane juridice" iar potrivit tezei II a aceluiași articol, se statuează că "sunt persoane juridice și părțile lor componente locale, care au numărul legal de membrii prevăzut de legea persoanelor juridice, precum și așezămintele, asociațiunile, ordinele și congregațiunile prevăzute în statutul lor de organizare, dacă acestea din urmă s-au conformat dispozițiilor legii persoanelor juridice".
Referitor la dobândirea personalității juridice, la acea dată era în vigoare Legea nr.21/1924, privind persoanele juridice.
În concordanță cu prevederile acestui din urmă act normativ, persoanele juridice de drept privat existente la data promulgării legii de față, aveau obligația ca în termen de 6 luni, să comunice grefei tribunalului, în circumscripția căreia funcționează administrațiunea lor principală, titlurile pe temeiul cărora au dobândit personalitatea juridică, statutele sau actele constitutive, precum și informațiile ce se vor cere prin regulamentul de aplicare a acestei legi.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, se constată că reclamantul nu este un cult religios, această calitate fiind atribuită, potrivit legii, în speță, Episcopiei Romano- T, ci activează numai ca parte componentă a acesteia, potrivit susținerilor, ceea ce presupune obligația sa de a dobândi personalitate juridică, în condițiile dreptului comun, ca orice altă persoană juridică de drept privat.
În concluzie, se reține că în speță, reclamantul nu a produs nici o dovadă din care să rezulte, fără putință de tăgadă că ființează potrivit dispozițiilor legale aplicabile persoanelor juridice, împrejurare ce determină, însă a se constata că acesta nu are personalitate juridică și astfel nu poate sta în judecată în nume propriu, câtă vreme îi lipsește capacitatea de folosință (art.33 din Decretul nr.31/1954).
Un alt argument ce a condus la respingerea acțiunii civile formulate de reclamant, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, l-a constituit aceea că în ceea ce privește denumirea reclamantului există anumite neconcordanțe.
Astfel în cuprinsul sent.civ.nr.89/1952 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului B M se reține că imobilul trecut în proprietatea Statului Român, a aparținut Ordinului Călugărilor Minoriți, în cuprinsul adresei nr.5057/23.08.2004 se face referire la Ordinul Minori despre care s-a arătat că activează ca parte componentă a Episcopiei Romano- de T, iar reclamantul, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, arată că poartă denumirea de Ordinul Minoriților.
Toate aceste neclarități au condus, așa cum s-a arătat mai sus, la respingerea acțiunii reclamantului, care de asemenea, nu a adus nici o dovadă în acest sens.
În urma apelului declarat de reclamantul Ordinul Minoriților cu sediul ales la Societatea Civilă Profesională de avocați " și cu sediul în B M, Tribunalul Maramureș, prin dec.civ.nr.330/A/23.11.2006, admițând apelul a desființat sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.
S-a reținut în considerentele deciziei că în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantului Ordinul Minoriților deoarece acesta este un ordin călugăresc în cadrul ritului romano-catolic care funcționează în temeiul Decretului 177/1948. Potrivit art.7 din actul normativ indicat, cultele religioase se organizează după norme proprii, putând organiza conform acelorași reguli, asociații, ordine și congregații, iar Ministerul Cultelor și Episcopiei Romano- au recunoscut existența acestui ordin, înființat cu trei secole în urmă.
Problema care se ridică este aceea dacă Ordinul Minoriților sau Ordinul Călugărilor Minori are personalitate juridică ce-i conferă calitatea procesuală în cauză.
În cauză existența Ordinului nu poate fi contestată, acesta ființând pe teritoriul României în anul 1924 la data apariției Legii persoanelor juridice iar faptul că era titular al dreptului de proprietate din CF dovedește că avea un patrimoniu propriu.
Decretul 111/1951, în baza căruia imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român, conform sent.civ.89/1952 a Tribunalului Popular al Orașului BMa fost încadrat în categoria actelor de preluare abuzivă și deposedare a vechilor proprietari.
Ca urmare, concluzia tribunalului a fost aceea că Ordinul Minoriților același cu ordinul Călugărilor Minoriți și cu Ordinul Minoriți are calitatea de a sta în proces, beneficiind de toate drepturile persoanelor juridice.
Rejudecând cauza, judecătoria Baia Mare prin sent.civ.nr.2706/27 mai 2007, pronunțată în dos.civ.nr- admițând din nou excepția lipsei calității procesuale active reclamantului Ordinul Minoriților cu domiciliu ales, a respins acțiunea intentată de reclamant, obligându-i să le plătească pârâților suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
astfel, judecătoria a avut în vedere că potrivit CF 405 B M, parcelele cu nr.top.434 și top.436, constituiau la 20.12.1870 dată a înscrierii în CF a imobilului proprietatea tabulară a Ordinului Minoriților din B M și așa cum rezultă din înscrierile de sub 11 actele de dispoziție cu privire la imobile erau aprobate de "Adunarea a Ordinului Călugărilor Minoriți din Transilvania din A".
Prin sent.civ.nr.89/29.09.1952 a Tribunalului Popular BMi mobilele sus arătate au fost trecute în proprietatea Statului Român ca bunuri fără stăpân conform art.1 lit.d din Decretul 111/1951, fiind transcrise în CF 5644 B
Ulterior, parcela cu nr.top.434 a fost transcrisă în CF 9359 B M, imobilul fiind compus din casă familială cu 4 apartamente și curte intravilan de 2140 mp în- și 4.
Parcela cu nr.top.436 a fost dezmembrată în anul 1997 în două parcele cu nr.top. noi: nr.top.436/1 în suprafață de 90 mp, transcrisă în CF 15615 B M în favoarea Statului Român.
Pe acest nr.top. nou s-a notat casă de locuit conform schiței de dezmembrare 1238/1997 a M, nr.top.nou 436/2 este format din teren în suprafață de 2050 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare 296/11.07.1997, RA a consimțit la vânzarea imobilului apartament situat în B M-.1, parter jud.M, iar pârâta și defunctul soț, au consimțit la cumpărarea acesteia, vânzare-cumpărare realizată în temeiul Legii 112/1995, pârâții anterior acestei convenții, având calitatea de chiriași conform contractului de închiriere nr.69716/1993 încheiat între aceleași părți.
În baza acestui contract de vânzare-cumpărare și a Ordinului prefectului nr.1797/1998, cumpărătorii au procedat la întabularea în CF 15615 BMa dreptului de proprietate asupra imobilelor reprezentate de top.436/1 curte și casă de locuit compusă din 2 camere și dependințe.
De principiu, singura îngrădire adusă atribuțiilor instanțelor de fond care rejudecă procesul este aceea că hotărârile instanței de control judiciar sunt obligatorii cu privire la punctele de drept dezlegate. Starea de fapt a procesului urmează să fie stabilită numai de instanța de trimitere.
În speță, decizia civilă nr.330/A/23.11.2006 pronunțată de Tribunalul Maramureșa tranșat problema capacității de exercițiu a reclamantului, stabilind că acesta are personalitate juridică, beneficiind de toate drepturile persoanelor juridice, având deci, folosința dreptului de a angaja și conduce personal procesul, îndeplinind obligațiile și realizând drepturile procesuale, pentru a valorifica în justiție dreptul litigios.
Spre deosebire de capacitatea procesuală, calitatea procesuală se determină în concret "la speță" în raport de litigiul dedus judecății.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, instanța apreciază că reclamantul nu a dovedit conform art.1169 civ. că este continuatorul proprietarului înscris în cartea funciară.
Ordinul Minoriților nu mai exista la data pronunțării sentinței civile nr.89/1952 a Tribunalului Popular B M, sentință dată în baza Decretului 111/1951 care la art.1 lit.d se referă la bunurile fără stăpân, precum și la cele considerate abandonate prin efectul unor legi sau decrete.
Adresa nr.4357/14.05.2007 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor, are la bază informațiile furnizate de către cultul romano-catolic, învederându-se faptul că Ordinul Minori este o organizație monahală în cadrul cultului Romano- ce a funcționat în S M în localitatea B M, până în anul 1984 când, datorită presiunilor regimului comunist a fost nevoit să se retragă în centrul Provinciei din
Față de cele reținute și având în vedere faptul că reclamanta nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite instanței constatarea că Ordinul Minoriților este continuatorul proprietarului înscris în cartea funciară, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active și în consecință a respins acțiunea formulată.
Împotriva sentinței civile nr.2706/24 mai 2007, reclamantul Ordinul Minoriților a declarat apel și în urma soluționării, Tribunalul Maramureș prin.civ.nr.243/A/20 sept.2997, admițându-l a desființat sentința primei instanțe, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași judecătorii.
Decizia de desființare a sentinței s-a bazat pe aceea că pornind de la efectul devolutiv al apelului și motivele invocate, se constată că instanța de rejudecare nu s-a conformat dispozițiilor art.315 alin.1 și 3.proc.civ. conform cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezbătute, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, la judecata din nou urmând să se țină seama de motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Judecătoria nu s-a conformat prevederilor legale de mai sus, ci a făcut o analiză a deciziei tribunalului exprimând un punct de vedere contradictoriu în condițiile în care, dispozitivul deciziei de desființare era clar formulat și viza rejudecarea pe fond a cauzei, reținându-se că Ordinul Minoriților are calitate procesuală activă.
Tribunalul a reținut textual că "trecând peste teoretizarea excesivă și analizând în concret, la speță calitatea reclamantului Ordinul Minoriților de a sta în proces în nume propriu, tribunalul a constatat că acesta are personalitate juridică, are calitate procesuală activă și justifică un interes. Și aceasta fără a se referi la problemele de fond, cu privire la care judecătoria trebuia să dea o soluție".
Se arată apoi că reclamantul are personalitate juridică conferită de art.28 din Decretul 177/1948 privind regimul general al cultelor. La data apariției acestui decret, precum și la cea a apariției Legii nr.21/1924 privind regimul persoanelor juridice, Ordinul Minori avea o existență de sine stătătoare și prin urmare acesta nu ar fi avut nevoie de înregistrare în sensul prevăzut de Legea nr.21/1924.
Tribunalul arată că acest aspect ar rezulta din declarația fostului Ministru General al Ordinului Minori din 22 sept.2006 și adeverința nr.2769/2006 a Episcopiei Romano i Provincia Sf. de Transilvania făcând parte din Ordinul Minori instituită prin bula al VIII-lea din 15 mai 1627 cu o existență de peste 300 de ani.
S-a mai statuat că reclamantul este continuatorul și succesorul în drepturi al proprietarului tabular Ordinul Minoriților, diferența de terminologie fiind legată de zone în care era folosită în fostul Ungar.
Calitatea procesuală activă se justifică în cauză și prin interesul pe care Ordinul Minoriților îl are în cererea de constatare a nulității actului atacat, probat prin aceea că anterior trecerii imobilului în proprietatea statului prin Decretul 111/1951 fostul proprietar al imobilelor din CF 405 BMe ra Ordinul Călugărilor Minoriți care în anul 1951 nu mai putea funcționa din cauza aprobiului la care erau supuse cultele religioase de catolic.
Se mai reține în considerente că reclamantul nu trebuia să formuleze petit separat pentru a i se recunoaște calitatea de continuator al fostului Ordin deoarece acest aspect se probează și tribunalul a constatat că acest aspect a fost dovedit.
Ca urmare sentința a fost desființată iar cauza trimisă spre rejudecare pe fondul ei cu mențiunea de soluționare în raport de petitele ce au investit instanța, stabilindu-se în rezumat că Ordinul Minoriților are calitate procesuală activă, justifică un interes legitim, are personalitate juridică și este continuatorul proprietarului tabular.
Împotriva deciziei civile nr.243/A/20 sept.2007, pârâții și au declarat recurs solicitând admiterea lui în baza dispozițiilor art.304 pct.9 și 312 alin.3 proc.civ. și modificarea în totalitate a deciziei atacată în sensul menținerii ca temeinice și legale a sent.civ. nr.2706/2007 a Judecătoriei Baia Mare.
Se solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.315 alin.1 și 3.proc.civ. tribunalul prin decizia anterioară nr.4213/2006 analizând excepția lipsei capacității de folosință a intimatei pe care instanța fondului a admis-
După casare și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de fond a respectat întocmit dispozițiile instanței de apel fără a relua dezbaterea excepției lipsei capacității de folosință, problemă tranșată definitiv de instanța de apel.
Ceea ce a analizat instanța de fond este lipsa calității procesuale active, noțiune și instituție de drept distinctă de capacitatea de folosință a persoanei juridice.
Făcând trimitere la doctrina juridică recurenții arată că lipsa capacității de folosință se referă la "aceea parte a capacității civile a subiectului colectiv de drept civil care constă în aptitudinea sa de a avea drepturi și obligații civile" pe când lipsa calității procesuale active se referă la "îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară".
În măsura în care s-a stabilit că apelanta are capacitate de folosință, trebuia determinat dacă ea are calitate procesuală activă adică, dacă îndeplinește condiția de a fi îndreptățită să formuleze cereri în instanță iar aceasta se determină în concret.
Legitimarea procesuală a reclamantei presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului subiectiv dedus judecății dar în cauză nu s-a făcut dovada că apelanta este continuatoarea titularului dreptului de proprietate din CF și nici nu s-a solicitat instanței de fond a se constata acest fapt.
Toate cererile de retrocedare precum și acțiunea în instanță au fost pornite de o altă persoană juridică decât Ordinul Minoriților.
Mai arată recurenții că diferența de terminologie dintre Ordinul Minoriți și Ordinul Minoriților nu poate fi explicată prin denumirea regională prescurtată folosită în fostul -Ungar pe baza enciclopediei informative prezentate pe site-ul Ministerului Culturii și Cultelor.
În procesul civil "numele" ca element de identificare al persoanei este supus legislației în vigoare la data judecății și ea se constată în instanță în urma solicitării părții.
Dacă membrii ordinului au dorit să-și modifice denumirea din Frații Minori în Minoriți atunci aceasta trebuia solicitat conform Legii persoanelor juridice nr.21/1924 sau modulului de organizare și înregistrare a ordinelor de către Romano-
Adresele emise de Episcopia Romano-ă privitor la Ordinul Minoriților sunt înscrisuri pro-causa dacă se are în vedere că cererile de retrocedare au fost formulate de episcopie și "nu explică unde era Ordinul Minoriților atunci când nu stăpânea imobilul în litigiu, care fiind considerat abandonat, a fost trecut legal în proprietatea statului".
În concluzie recurenții consideră corectă soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale active.
Prin întâmpinarea și scriptele depuse în copie la filele 16-19 și 22-39 dosarului instanței de recurs intimatul Ordinul Minoriților a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Recursul pârâților este fondat pentru cele ce urmează:
Așa după cum rezultă din considerentele deciziei recurată, instanța de apel și-a întemeiat în drept decizia de desființare a sentinței și trimitere pentru a doua oară a cauzei spre rejudecare la prima instanță, invocând atât prevederile art.315 alin.1 și 3.proc.civ. cât și pe cele ale art.297 proc.civ.
Procedând în acest fel instanța își asumă atât rolul de instanță de recurs cât și acela de instanță de apel, ceea ce nu este posibil deoarece calea de atac examinată fiind aceea a apelului dispozițiile art.315 proc.civ. aplicabile exclusiv recursului nu-și găseau aplicarea în apel.
Conform prevederilor art.295 proc.civ. tribunalul ca instanță de apel era îndatorat să verifice în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Ori în această privință judecătorii tribunalului confundând situațiile de fapt cu cele de drept, restrângând și legând calitatea procesuală a persoanei juridice de personalitatea juridică a acesteia au pronunțat o hotărâre nelegală.
Așa după cum corect a reținut judecătorul fondului, calitatea procesuală a persoanei reclamantă constituie o chestiune de fapt ce se determină în concret și ține de competența instanței de trimitere pe baza dovezilor din dosar și nicidecum de considerente istorice deduse și lăsate la libera apreciere a judecătorului.
Totodată calitatea procesuală a persoanei juridice nu se confundă și rezumă la capacitatea procesuală.
Apoi constituie o chestiune de abecedar juridic cunoașterea faptului că existența personalității juridice conferă persoanei juridice doar capacitate civilă procesuală de a putea figura ca parte într-un proces.
Aceasta este doar prima dintre condițiile cerute de lege pentru ca o persoană să poată sta ca parte într-un proces civil, condiție analizată doar teoretic în cuprinsul primei decizii de desființare nr.330/A/23.11.2006 a Tribunalului Maramureș.
Potrivit acelei decizii statuarea instanței că reclamanta ar avea calitate procesuală activă fiind așadar examinată strict sub condiția existenței personalității juridice a Ordinului, era nu doar dreptul ci și obligația instanței de trimitere ca examinând excepția invocată înaintea sa să se pronunțe și asupra celei de a doua condiții cerută de lege pentru ca persoana să poată sta ca parteîntr-un anumit procescivil, respectiv acalității juridice procesuale invocată de reclamantpe care aceasta și-a afirmat îndreptățirea de a figura ca parte reclamantă în procesul promovat în nulitatea contractului și rectificare CF.
Ori în această privință, judecătoria prin sent.civ.2706/24 mai 2007, pe baza probelor de la dosar a stabilit cu maximă acuratețe că spre deosebire de capacitatea procesuală - examinată prin dec.civ.330/23.11.2006 - calitatea procesuală se determină în fiecare cauză în concret "la speță și în raport de litigiul dedus judecății.
Calitatea procesuală activă presupune în mod obligatoriu existența unei identități între persoana reclamantă și persoana care se pretinde titular al dreptului în raportul dedus judecății. În cauză o asemenea identitate nu există, denumirile persoanelor fiind evident diferite, sediile necunoscute și inexistente.
Cum în acțiunea introductivă și în toate căile de atac reclamantul Ordinul Minoriților și-a întemeiat acțiunea și justificat interesul pe existența dreptului său de proprietate - anterior trecerii la stat - asupra imobilului din CF 405 B M cu titlu de posesiune încă din momentul introducerii sistemului de carte funciară, atunci cel ce reclamă dreptul și interesul în promovarea acțiunii în nulitate și rectificare de CF Ordinul Minori Provincia - potrivit mandatului de la fila 19 dosarului de fond - trebuia mai întâi să solicite pe cale de acțiune să se stabilească calitatea de continuator al proprietarului tabular originar - Ordinul Minoriților din BMi ar în condițiile în care și-a reluat activitatea după 22 dec.1989 sub un alt nume, că este succesorul legal asupra patrimoniului proprietarului tabular.
În lipsa dovezilor legale și concludente care să identifice sub toate elementele de identificare persoana juridică reclamantă, să demonstreze identitatea acesteia cu proprietarul inițial al bunului, ori a dreptului legal la succesiunea acestuia, decizia tribunalului d e desființare a sent.civ. nr.2706/24.2007 și trimitere a cauzei spre rejudecare este nelegală, tribunalul ignoră faptul că apartenența unei persoane la un cult religios și funcționarea ei după, ori în cadrul regulilor cultului, potrivit regulilor ecleziastice nu constituie dispensă în dovada drepturilor civile afirmate, cum ar fi acela al dreptului de proprietate și de preluare nelegală a acestuia.
Dimpotrivă, persoana juridică, obiectul de activitate, sediu ce se pretinde titulara unui drept real asupra unui bun imobil preluat fără drept, indiferent de denumirea ori apartenența ei este supusă din punct de vedere al dovezii proprietății, transmisiunii ei și a identificării titularului dreptului regulilor dreptului civil român și nicidecum celor ecleziastice, legea nefăcând în această privință nici o distincție între persoane.
În consecință, reclamantul prin mandatar, prevalându-se în acțiunea promovată de dreptul de proprietate, atunci era dator să probeze orice modificare în timp a denumirii persoanei cât și a actualității dreptului său la data trecerii în proprietate de stat și aceasta cu atât mai mult cu cât este de asemeni la fel de bine cunoscut că Ordinul Minoriților fondat în anul 1209 în Italia de către călugărul de Assisi cuprinde practic trei subdiviziuni și anume:, și.
În cadrul Ordinul Minoriților în trecut activau alte două ordine distincte și anume Ordinul Minori Provincia, organizația călugărească transfrontalieră și transnațională pentru teritoriile ardelenești și Ungaria precum și Ordinul Minori "S " din România.
Cum bunul imobil asupra căruia mandatarul "Ministru Provincial al Ordinului Minori din Transilvania" a promovat procesul în numele Ordinului Minoriților aparținea conform CF 405 B M, Ordinului Minoriților din B M, decizia Tribunalului Maramureș pentru toate considerentele sus arătate este nelegală.
În consecință, fiind întrunit cazul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. în baza art.312 ale aceluiași cod, recursul pârâților va fi admis iar decizia tribunalului modificată în sensul respingerii apelului reclamantului și menținerii ca legală a sentinței 2706/24.05.2007 a Judecătoriei Baia Mare.
În temeiul art.274 proc.civ. intimatul va fi obligat la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții ȘI împotriva deciziei civile nr. 243/A din 20 septembrie 2007 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul ORDINUL MINORIȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2706/24.05.2007 a Judecătoriei Baia Mare pe care menține.
Obligă pe intimatul ORDINUL MINORIȚILOR să plătească recurenților suma de 304 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red.CV
Dact./3ex.
16.05.2008
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian
