Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.223/
Ședința publică de la 17 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 329/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în S, sat, județul G, cauza având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate - 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, timbrată corespunzător, cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Procurorul nu are cereri.
După verificare, Curtea constată taxa de timbru legal satisfăcută, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat considerând sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta Direcția Generală de pașapoarte a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța a pârâtului.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 17.12.2008 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin HG nr. 278/1994 și că potrivit dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Reclamanta a mai arătat că art. 5 din Legea nr. 248/2005 reglementează obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii în străinătate, că dreptul la libera circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și că România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală.
Reclamanta a precizat că în declarația dată pârâtul a recunoscut că a locuit cu chirie în Franța, unde a muncit la negru până la data de 14.12.2008, ulterior fiind returnat în România.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5,38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 329/23.02.2009, Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost returnat din Franța la data de 17.12.2008.
În declarația sa pârâtul a arătat că a locuit cu chirie în Franța, unde a muncit și că a fost reținut de autoritățile franceze pentru muncă la negru.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 e poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate cu privire la cetățeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Este de menționat însă că ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează, dar în concordanță cu legislația comunitară.
Potrivit art. 2 alin. 2 și 3 din Protocolul nr. 4 la Convenție, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, exercitarea acestor drepturi neputând face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Potrivit art. 27 din Directiva CE nr. 38/2004, cetățenilor Uniunii Europene sau membrilor lor de familie li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru al uniunii pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, iar măsurile care afectează libera circulație și rezidența trebuie să se bazeze pe conduita proprie a persoanei în cauză.
Rezultă din acestea că măsura de returnare a unui cetățean român dispusă de autoritățile unui stat membru al uniunii nu este suficientă prin ea însăși pentru ca instanța română să interzică dreptul de circulație al cetățeanului său pe teritoriul statului din care a fost returnat, necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație urmând a se aprecia de către instanța națională prin raportare la situația concretă a cetățeanului în cauză.
În cauză nu a fost făcută nici o dovadă în sensul unei conduite a pârâtului care să se constituie într-o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, de natură a aduce atingere ordinii publice, securității publice ori sănătății publice a statului din care a fost returnat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta.
În motivarea cererii de apel a arătat aceasta că autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile statului străin fără a putea cenzura returnarea intimatului.
Că în temeiul dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea dreptului de circulație a unui cetățean român care a fost returnat dintr-un stat în baza acordului de readmisie.
Că acest text de lege nu contravine nici art. 17 din Constituție nici art. 2 alin. 1 din Protocolul nr. 4 la CEDO.
Apelanta a mai arătat și faptul că România a negociat o perioadă de tranziție de 2 până la 7 ani începând cu 01.01.2007 la capitolul privind libera circulație a persoanelor, astfel încât unele state membre pot aplica restricții cetățenilor români.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În alin. 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Constituția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Intimatul a fost returnat din Franța pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru săvârșirea unei fapte penale.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Franța, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de aceste considerente, urmează să se respingă prezentul apel ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 329/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iulie 2009.
pt. Președinte, - - aflat în cf. art. 261 Cpc. Președinte, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. G/21.07.2009
Tehno: 6 ex./23.07.2009
Fond:
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Simona Gavrila
