Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.224/
Ședința publică de la 17 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin procuror.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 371/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna Răcoasa, sat Răcoasa județul V, cauza având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate - 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, timbrată corespunzător, cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Procurorul nu are cereri.
După verificare, Curtea constată taxa de timbru legal satisfăcută, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Procurorul solicită respingerea căii de atac considerând că în mod corect Tribunalul Vranceaa respins acțiunea reclamantului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia pentru pârâtul.
A arătat reclamantul că pârâtul a fost expulzat din Italia la 12.03.2009 în baza Decretului Prefecturii Provinciei datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia.
Și-a întemeiat cererile pe dispozițiile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 371/21.05.2009, Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată această acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost expulzat din Italia la 12.03.2009 potrivit decretului prefectului Romei.
Potrivit art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație "cu privire la persoana a cărei prezență, pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acest stat".
În speță, nu s-a făcut vreo dovadă că pârâtul a săvârșit vreo faptă care să se încadreze în textul legal invocat.
Cele consemnate în decretul emis nu sunt fapte concrete care să permită concluzia cerută de lege, de a afecta grav interesele României sau relațiile bilaterale.
Faptul că pârâtul așa cum recunoaște în declarația sa a fost judecat și condamnat la 2 ani și 4 luni închisoare pentru violență sexuală nu este de natură să afecteze grav interesele României sau relațiile bilaterale cu Italia.
Pe de altă parte, aplicarea unei alte sancțiuni de către statul român ar conduce la o dublă sancționare pentru aceleași fapte, ceea ce conform dreptului român este nelegal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o sub aspectul temeiniciei și solicitând admiterea acțiunii sale.
În motivarea cererii de apel a arătat acesta că potrivit art. 2 lit. d din HG nr. 1347/2007 instanțele judiciare trebuie să pronunțe o decizie pentru interzicerea deplasării cetățenilor expulzați din Italia pe o perioadă determinată și că din Decretul Prefectului Provinciei rezultă că pârâtul a avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, făcând ca prezența sa pe teritoriul Italiei să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță.
A mai arătat apelantul că cererea sa este admisibilă și prin prisma art. 5 din Legea nr. 248/2005 și a art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE.
Apelul este nefondat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Art. 2 lit. d din HG nr. 1347/2007, invocat de apelant face referire la formularea unei cereri în condițiile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005. Acest text de lege nu indică posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație pentru persoanele care prin a căror prezență pe teritoriul unui stat pun în pericol interesele României sau relațiile bilaterale dintre România și acel stat.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada exercitării de către pârât a unei activități care să se încadreze în aceste condiții, în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantei.
Pentru aceste considerente urmează să se respingă ca nefondat prezentul apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.371/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iulie 2009.
pt. Președinte - - aflat în cf.art. 261 Cpc. Președinte, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /21.07.2009
Tehno: 6 ex./ 22 Iulie 2009
Fond:
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Simona Gavrila
