Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.226/
Ședința publică de la 17 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 827/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, sat, județul G, cauza având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate - 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, timbrată corespunzător, cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Procurorul nu are cereri.
După verificare, Curtea constată taxa de timbru legal satisfăcută, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat considerând sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea dreptului la liberă circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani pârâtului (CNP: -).
A arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 27.02.2009 în baza Decretului de îndepărtare emis de către Prefectul Provinciei din ce menționează faptul că acesta a fost arestat pentru tentativă de omor, infracțiune ce face parte din cele împotriva vieții și a integrității persoanei, astfel încât comportamentul său a constituit o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și integrității publice făcând ca permanența sa pe teritoriul italian să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță și de asemenea acesta a primit o interdicție de a mai intra pe teritoriul statului italian pe o perioadă de 5 ani.
În punctul de trecere lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a întocmit talonul, înscrisul care constată măsura dispusă de autoritățile italiene.
Prin sentința civilă nr. 827/2009, Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit normei comunitare ( art. 27 alin. 2 din Directiva nr. 2004/38/CE) restrângerea liberei circulații a persoanei se poate face doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Or, astfel de motive nu pot rezulta în mod suficient din faptul însuși al expulzării pentru că ar însemna că principiul proporționalității în adoptarea măsurii dă nu mai intereseze și astfel, să fie ignorată exigența normei comunitare care a enunțat în art. 14 din tratatul principiul liberei circulații a cetățenilor europeni care are aplicabilitate diversă și se bucură de supremație în raport de reglementarea internă.
Cetățeanului român nu i se mai poate interzice ieșirea de pe teritoriul țării cu referire la art. 39 lit. a din Legea nr. 248/2005, normă ce și-a găsit aplicabilitatea atâta vreme câr România nu aderase la Uniunea Europeană și cât timp nu venea în conflict cu norme de drept comunitar cărora trebuie să li se asigure preeminență.
Tribunalul ca instanță, deci autoritate a statului, îi revine obligația de transpunere în legislația internă a normei comunitare, aplicând dreptul comunitar rezultanta este protejarea drepturilor conferite de aceasta persoanelor.
Altminteri, ar însemna că, prin măsurile dispune înainte de transpunerea normelor comunitare să nu mai poată fi realizat obiectivul propus de aceasta, ceea ce ar contraveni jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, potrivit căreia " jurisdicțiile naționale sunt obligate să se abțină să interpreteze dreptul într-un mod care ar risca serios, după epuizarea termenului de transpunere, realizarea obiectivului propus de respectiva directivă".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamanta, criticând-o sub aspectul temeiniciei.
În motivarea apelului a arătat aceasta că pârâtul a fost returnat din Italia la 27.02.2009 pentru faptul că săvârșise o tentativă de omor.
Că potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 restricția poate fi instituită împotriva unui cetățean numai în baza unui acord de readmisie și că prevederile acordului de readmisie încheiat de România și de Italia, ratificat prin Legea nr. 173/1997 stabilesc ca fiecare parte contractantă să readmită pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părți, fără formalități, orice persoană care nu mai îndeplinește cerințele privind șederea.
Că măsura instituită prin Legea nr. 248/2005 se circumscrie situațiilor prevăzute de art. 53 din Constituție, conform Deciziilor Curții Constituționale nr. 855/2006 și 901/2006.
A mai arătat apelanta că aceste dispoziții legale rămân aplicabile și după momentul aderării României la și că ele nu încalcă dispozițiile Directivei nr. 2004/38/CE.
Apelul declarat de reclamantă este nefundat, urmând sp fie respins ca atare pentru următoarele considerente:
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În alin. 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Constituția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Pârâtul a fost returnat din Italia pentru motive de siguranță publică pentru faptul de a fi săvârșit o tentativă de omor.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Italia, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de considerentele de mai sus urmează să respingă ca nefondat prezentul apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 827/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /20.07.2009
Tehno: 6 ex./22.07.2009
Fond:
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Simona Gavrila
