Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 295/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public
Procuror
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă, cu domiciliul procesual ales în C, b-dul -. -, nr. 106, -. 95,.3,. E la Cabinet de avocat, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 1549 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reținând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerul Public pune concluzii de respingere a apelului pârâtei ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Constanța, prin care s-a restrâns pârâtei dreptul la libera circulație în străinătate pe o perioadă de un an, măsura fiind justificată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, înregistrată sub nr-, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtei .
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta a fost returnată din Italia la data de 26.03.2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.173/199, publicată în Monitorul Oficial nr.304/1997.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5,38,39 din Legea nr.248/2005 și ale Codului d e pr. civilă.
Au fost depuse la dosar, în copii certificate conform cu originalul, declarația olografă dată de pârâtă la momentul returnării și talonul întocmit de către organele poliției de frontieră.
Soluționând cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 1549 din 24.09.2007 prin care a admis cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B și a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pârâtei pentru o perioadă de 1 an de la data rămânerii irevocabile hotărârii, pe teritoriul Italiei.
Prima instanță a reținut că pentru dispunerea măsurii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români este necesar ca persoana să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Această condiție este îndeplinită în prezenta cauză, având în vedere că pârâta a fost returnată în temeiul Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.173/1997. Potrivit art.1 din acest acord, fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără alte formalități speciale, orice persoană care a intrat în mod ilegal și/sau stă în mod ilegal pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau s-a prezumat că acesta are cetățenia părții contractante solicitate.
La stabilirea perioadei pentru care s-a dispus restrângerea dreptului, au fost avute în vedere prevederile art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și considerentele pentru care pârâta a fost returnată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Soluția instanței de fond este neîntemeiată pe de o parte, pentru faptul că cererea reclamantei este nedovedită, simpla declarație a apelantei pârâte anexată la cererea introductivă nefiind suficientă în apărare, iar pe de altă parte, măsura luată este una excesivă, cu atât mai mult cu cât textul de lege prevede că instanța nu este ținută să aplice măsura maximă, ci aceasta poate fi dozată.
De altfel și art. 25 din Constituția României garantează dreptul la libera circulație, prevăzând că legea stabilește condițiile exercitării acestui drept, iar măsura luată trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, fără a aduce atingeri dreptului sau libertății cetățenilor români.
Considerând că măsura prin care i s-a restrâns exercitarea dreptului la libera circulație în Italia pe o perioadă de 3 ani este una excesivă, apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, admiterea în parte a cererii reclamantei și să se reducă această măsură la un an.
Prin sentința civilă nr. 403/C din 17.12.2007 Curtea de Apel Constanțaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând incidența art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 modificată prin nr.OG 126/2007.
Apreciind că norma de competență teritorială aplicabilă este cea prev. de art. 39 al.1 din Legea 248/2005 în forma anterioară modificării prin G 126/200 Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 875/25.11.2008, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Constanța și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin decizia civilă nr. 7001/25.06.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a apelului declarat de pârâta în favoarea Curții de Apel Constanța.
Curtea, analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâtei, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 2 din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cetățenilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară. Limitarea exercitării dreptului cetățenilor români la liberă circulație se poate face numai temporar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Art. 38 lit."d" din același act normativ prevede că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Conform disp. art. 2 alin.(2) din Protocolul nr.4 al, "Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa".
Acest drept poate cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 paragraful 3 și 4 din Protocolul nr. 4 și anume: limitările acestui drept trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică, necesitate realizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a dreptului în discuție și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
În cauză, se reține că, deși măsura dispusă cu privire la apelanta pârâtă constituie o ingerință în dreptul său la liberă circulație, ea este compatibilă cu exigențele art.2 din Protocolul 4 al, fiind permisă de dispozițiile alin.3 și 4 ale art.2.
Astfel, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe o perioadă de până la trei ani este reglementată de o lege accesibilă - Legea nr. 248/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, urmărește un scop legitim și apare ca necesară într-o societate democratică.
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În același sens, art. 27 alin.(1) din Directiva 2004/36/CE din 29 aprilie 2004, prevede că statele membre ale pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor, indiferent de cetățenie pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Măsurile luate din motive de ordine sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
În cauză, se reține că măsura dispusă de instanța de fond de restrângere a exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație pe teritoriul Italiei pe o perioadă de un an este justificată, întrucât pârâta a practicat prostituția care dovedește încălcarea legislației statului italian, nefiind necesară efectuarea și altor dovezi în acest sens.
Prin înaintarea acțiunii intimata reclamantă a respectat prevederile legale corespunzătoare din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare.
de returnare și declarația întocmite în punctul de trecere a frontierei de către lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în temeiul măsurii de îndepărtare dispusă de autoritățile italiene materializează nerespectarea legislației statului italian.
Prin sentința civilă nr. 1549 din 24.09.2007 Tribunalul Constanțaa dispus restrângerea dreptului la libera circulație a pârâtei pe teritoriul Italiei pe o perioadă de un an. Limitarea exercitării dreptului la libera circulație, în condițiile situației apelantei pârâte, se încadrează în prev. art. 38 lit.a din Legea 248/2005, modificată și completată cu OG5/2006, potrivit cu care "Restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege. Or, aceste reguli sunt strict stabilite în cuprinsul Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, astfel:" români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară". De asemenea, disp. art. 5 din același act normativ prevăd limitativ obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate, printre care cele mai importante sunt acelea de a respecta legislația României, de a nu desfășura activități de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale, precum și aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
Așadar, dreptul la libera circulație nu este absolut, ci este supus unor limitări legale, în concordanță cu documentele internaționale la care România este parte.
Prevederile art. 38 din lege, prin formularea " restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani (.) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat" lasă la aprecierea instanței perioada pentru care se va dispune măsura, în funcție de situația concretă a persoanei în cauză.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă, cu domiciliul procesual ales în C, b-dul -. -, nr. 106, -. 95,.3,. E la Cabinet de avocat, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 1549 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
12.01.2010
Dact.gref.
7 ex./13.01.2010
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
