Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți și, domiciliați în C,-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C,-, împotriva deciziei civile nr.208 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect servitute și obligația de a face.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 23 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la 30 noiembrie 2009 și 14 decembrie 2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 208/24.03.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respins apelul formulat de apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 15398/15.09.2008 a Judecătoriei Constanța, fiind totodată obligați la plata cheltuielilor de judecată de1785 lei către intimații pârâți.
Instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr.15398/2008, Judecătoria Constanțaa respins cererea principală, dar a admis cererea reconvențională formulată de pârâții () și în contradictoriu cu reclamanții și, obligând pe reclamanți la închiderea terasei circulabile amplasate la nivelul mansardei imobilului proprietatea lor, pe latura dinspre proprietatea pârâților reconvenienți, precum și să readucă acoperișul casei proprietatea lor, situată în C,-, în limitele terenului aferent construcției, prin retragerea țiglei de capăt care depășește proprietatea cu 5 cm spre proprietatea pârâților reclamanți.
Prima instanță a avut în vedere că prin actul de schimb autentificat sub nr. 10146/1.10.1985 la fostul notariat de Stat Jud. C, reclamanții și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun.C,-, compus din trei camere și dependințe, autorii lor având proprietatea imobilului din anul 1982, conform mențiunilor din act. Dreptul de proprietate al reclamanților a fost întabulat în Cartea funciară în anul 2002, fiind consemnată existența și a terasei circulabile cu acces; a fost întocmită documentația cadastrală înregistrată la. C sub nr. 17159/2002. Potrivit planului releveu al parterului și beciului locuinței, la B aflată la parter exista un geam în partea de nord-vest, în legătură cu care reclamanții au invocat dobândirea servituții de lumină și aerisire, solicitând instanței să se recunoască dreptul dobândit prin uzucapiune.
Urmare precizărilor formulate asupra acțiunii s-a stabilit că reclamanții tind ca, pe calea acțiunii confesorii, să se stabilească faptul că sunt titularii unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, reprezentat de servitutea pentru aerisire și lumină și să fie obligați pârâții să îl respecte (art. 623 și 624 cod civil prevăd posibilitatea dobândirii servituților continue și aparente prin posesia neîntreruptă și utilă timp de 30 de ani).
Instanța de fond a apreciat, în raport de probele administrate, că inițial, deschiderea de geam prezenta dimensiuni mai mari, însă urmare lucrărilor de renovare și modificare realizate de către reclamanți la imobil acestea au fost micșorate până la 0,57m x 0,56, fiind totodată executată cu 23 de cm mai jos față de înălțimea fostului parapet și la o înălțime cu 15 cm mai jos față de nivelul tavanului.
S-au înlăturat, pentru lipsa probelor, susținerile reclamanților privitoare la existența acestei deschideri încă de la momentul dobândirii imobilului de către autorii lor și, respectiv, la curgerea termenului de 30 de ani necesar pentru intervenția prescripției achizitive apte să ducă la dobândirea servituții aparente și continue invocate; a fost apreciată ca irelevantă proba testimonială administrată pe acest aspect.
S-a apreciat pe aceste considerente ca nefondat și cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâților să desființeze construcția garaj construită - conform susținerilor acestora - abuziv, arătându-se că prin autorizația de construire nr. 1889/4.10.2007 reconvenienta a fost autorizată să execute lucrări de construire a garajului auto conform proiectului întocmit de -- Potrivit acestei documentații, garajul urma a fi construit în spatele imobilului învecinat, fără vedere la stradă, în spatele garajului practicându-se o curte cu trecere prin garaj.
Judecătorul fondului a arătat că deși reclamanții au solicitat desființarea garajului pentru că nu respectă distanțele legale minime necesare, singurele dispoziții ale Codului civil în legătură cu distanța legală între construcții sunt cele ale art. 610, care nu sunt incidente în speță. Că acordul reclamanților în formă autentică pentru amplasarea garajului pârâților ar fi fost necesar doar dacă se impuneau măsuri de intervenție pentru protejarea construcției reclamanților sau se schimbă destinația construcției existente.
S-au înlăturat din cuprinsul raportului de expertiză opiniile apreciate ca personale ale expertului privitoare la obținerea autorizației de construire cu încălcarea normelor legale și a condițiilor impuse de Legea 50/1991, pe considerentul că aceasta fiind un act emis de o autoritate publică, are valoarea unui act autentic care face deplină credință asupra mențiunilor sale, păstrându-și valabilitatea cât timp instanțele nu au constatat contrariul.
Instanța de fond a admis cererea reconvențională prin raportare la disp. art. 612 civ. ale art. 613 civ. și ale art. 615 civ. arătând cu privire la situația de fapt că prin autorizația de construire nr. 2251/2005, reclamanților li s-a încuviințat efectuarea de lucrări de extindere și renovare a imobilului conform proiectului nr. 009/2005, pentru realizarea unei construcții de destinația de locuință de tip. Din cuprinsul rapoartelor de expertiză a reieșit că lucrările de construcție au fost efectuate în perimetrul construcției inițiale a fostului imobil de tip parter și în conformitate cu planul de amplasament. S-a avut în vedere că deși expertul desemnat a constatat că elementele marginale de închidere ale învelitorii din țiglă ceramică profilată sunt realizate printr-o țiglă de capăt care are o ce îmbracă pazia acoperișului și care depășește pe o distanță de 5 cm fațada imobilului spre proprietatea reconvenienților, precum și că acoperișul locuinței refăcute a reclamanților a fost proiectat cu o singură de scurgere a apelor pluviale (astfel că toată apa se scurge prin jgheaburi și burlane în curtea imobilului lor), nu a determinat și dacă respectiva porțiune de acoperiș este prevăzută cu sistem de colectare a apelor pluviale.
S-a dat eficiență probatorie constatărilor efectuate în condițiile art. 215 și urm. Cod proc. civilă, judecătorul fondului identificând terasa descoperită aflată la nivelul mansardei locuinței reclamanților ca fiind realizată de așa natură încât de la a parapetului de 0,95 se poate vedea în curtea pârâților reconvenienți. S-au înlăturat susținerile reclamanților privitoare la existența unui balcon cu aceeași deschidere asupra curții pârâților la un alt imobil învecinat, apreciindu-se că acest fapt nu este în legătură cu raportul litigios al părților din proces și nici nu este de natură a justifica încălcarea dispozițiilor legale incidente în materie.
Analizând modalitatea de conformare a soluției primei instanțe la situația de fapt și la temeiurile în drept incidente, Tribunalul Constanțaa avut în vedere, în principal, că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 297 cod proc. civilă, întrucât apelanții reclamanți nu pot evoca nepronunțarea asupra unui petit al acțiunii pârâților reconvenienți. Cum aceștia din urmă nu au înțeles să declare apel, temeiul de nelegalitate invocat de reclamanți - care ar implica desființarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare - nu este operant în cauză.
Asupra chestiunii existenței unei servituți de lumină și de aerisire, invocate de apelanții reclamanți, instanța de apel a arătat că deși nu există într-adevăr reglementată în Codul civil o atare servitute, existența ei a fost acceptată de doctrină și de jurisprudență, pornind de la interpretarea dispozițiilor art. 612 civ. S-a arătat că s-a achiesat în doctrină, astfel, că în măsura în care deschiderile servesc aerisirii și iluminatului al imobilului, nu se mai impune respectarea distanței minime, aceste deschideri putând fi practicate la orice înălțime și distanță față de fondul vecin deoarece constituie un atribut al dreptului de proprietate și nu este de natură a-l prejudicia pe proprietarul vecin.
Pornind de la aceste considerații de ordin doctrinar, tribunalul a analizat dacă soluția instanței de fond este corectă sub aspectul reținerii lipsei probelor privitoare la dobândirea de către reclamanții, ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani, a servituții de lumină și reluând până la identitate de exprimare considerentele instanței de fond, a conchis în sensul că prin refacerea constructivă a ferestrei de lumină și aerisire pe zidul despărțitor și prin folosirea prelungită a acesteia nu se poate ajunge la dobândirea pe cale de prescripție a unei adevărate servituți de lumină asupra fondului vecin. S-a arătat că această situație de fapt nu putea constitui un impediment pentru pârâții reconvenienți ca, ulterior realizării respectivei ferestre, să construiască și ei pe aceeași linie despărțitoare și să acopere folosința acelei ferestre cu propria lor clădire, în speță, garajul.
S-au redatidentictoate considerentele instanței de fond legate de temeinicia capătului de cerere din acțiunea reclamanților, privitoare la obligarea pârâților de a desființa garajului construit în mod abuziv, cât și cele consemnate de judecătorul fondului asupra cererii reconvenționale și s-a constatat în final că nu sunt temeiuri de reformare a soluției Judecătoriei Constanța.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal, reclamanții și, care au criticat decizia pronunțată în apel pe următoarele motive de nelegalitate:
1- greșita soluționare a temeiului de desființare cu trimitere în vederea rejudecării la judecătorie, fondat pe prevederile art. 297 cod proc. civilă și formulat prin prisma nesoluționării integrale, de către instanța de fond, a petitului cererii reconvenționale.
Recurenții reclamanți au susținut că prin absența unei dezlegări în fapt și în drept date capătului de cerere privitor la respectarea servituții de scurgere a apelor pluviale, au fost vătămați ca urmare a interdependenței dintre acest petit al cererii pârâților reconvenienți și cel de obligare a reclamanților la readucerea acoperișului proprietății lor în limitele ternului aferent construcției.
S-a susținut, astfel, că solicitarea pârâților de retragere de către reclamanți a limitelor acoperișului proprietatea lor a fost motivată în cererea reconvențională prin faptul că modalitatea de montare a țiglei de capăt permite scurgerea apelor pluviale pe terenul pârâților.
2-neadministrarea, de către instanța de apel - în raport de contrarietatea concluziilor deduse din probele administrate la fond și de disp. art. 295 al. 2 cod proc. civilă, a unei noi expertize - cât și nevalorificarea primei expertize efectuate; acordarea în apel a valorii probante a expertizei întocmite de expertul parte al pârâților.
Recurenții reclamanți au arătat, în susținerea acestei critici, că nu s-a acordat prevalență expertizei tehnice judiciare dispuse și efectuate de către un expert tehnic desemnat în condițiile legii ( ), ci expertizei efectuate de expertul consilier al pârâților reconvenienți ( -). S-a considerat că în condițiile în care se puteau observa contradicțiile dintre concluziile celor două lucrări, instanța de apel avea posibilitatea de a dispune refacerea probei sau administrarea uneia noi, iar îmbrățișarea soluției expertului parte a configurat o soluție subiectivă, părtinitoare.
3- încălcarea dispozițiilor art. 295 cod proc. civilă sub aspectul respingerii cererii de completare a probatoriului în apel cu declarații testimoniale asupra existenței ferestrei de lumină și de aerisire obturate de edificiul pârâților reconvenienți.
S-a invocat faptul că impedimentul în probarea aspectelor de fapt a fost determinată de înseși dispozițiile instanței, care a respins această probă; chiar instanța a recunoscut astfel necesitatea administrării de probe suplimentare în legătură cu această chestiune, probe pe care însă nu le-a îngăduit.
4- greșita înlăturare a criticilor din apel referitoare la soluția instanței de fond pe cererea de respectarea a dreptului reclamanților la aerisire și lumină prin deschiderea înspre proprietatea pârâților.
Recurenții reclamanți au susținut, în acest motiv de critică, faptul că instanța de apel nu a avut în vedere că soluția de primă instanță sa raportat exclusiv la distanța dintre imobilul proprietatea reclamanților și garajul pârâților, fără se pronunța asupra temeiurilor în drept care ocrotesc acest drept de servitute.
S-a susținut că tribunalul a admis, infirmând ideea exprimată de judecătorul fondului, că în cauză se pune în discuție existența unei servituți, iar nu a unui atribut al dreptului de proprietate, dar a menținut hotărârea de respingere a petitului acțiunii pe considerentul că nu există nici o interdicție legală în privința distanțelor dintre edificii, cu excepțiile reglementate de lege dar în care nu se încadrează prezentul litigiu.
Au fost evocate normele speciale cuprinse în Legea nr. 50/1991 în ce privește condițiile de obținere a autorizației de construire, precum și ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997, Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului.
Instanța nu a rezolvat problema dacă există mijloace legale de ocrotire a servituții de lumină și de aerisire, dacă apelanții au dobândit un asemenea drept și care este mijlocul procedural de ocrotire a acestei servituți.
S-a arătat de către recurenți că nici o probă nu a atestat că deschiderea are rolul de asigurare a vederii înspre fondul învecinat, că s-a aplicat o sancțiune contravențională la data executării ei, ori că aceasta nu ar fi existat și în configurația inițială a imobilului vechi de peste 80 de ani; că expertiza efectuată a concluzionat că deschiderea asigură aerisirea și iluminatul, precum și că amplasarea garajului la câțiva cm de ea a determinat obturarea facilităților asigurate, fiind imposibilă practicarea unei alte deschideri pentru ventilația
5- greșita statuare a instanței de apel cât privește legalitatea edificării garajului prin prisma efectelor autorizației de construire; greșita soluționare a cererii de demolare a acestui garaj care încalcă dreptul preexistent al reclamanților pe servitutea menționată.
Au fost făcute considerații legate de menținerea opiniei instanței de fond în ce privește legalitatea edificării garajului, fără a se observa că acesta a fost ridicat mai înainte de a se obține autorizația de construire și fără a se ave în prealabil acordul reclamanților.
6- încălcarea legii cu ocazia dezlegării în drept a cererii privitoare la servitutea de vedere (închiderea terasei reclamanților pe latura dinspre proprietatea pârâților reconvenienți) și incorecta interpretare a probelor.
Recurenții reclamanți au arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au ignorat împrejurarea că terasa circulabilă a existat dintotdeauna cu deschidere către proprietatea pârâților și că amplasamentul ei nu s-a modificat, fiind plasată tot pe parterul construcției.
S-a susținut că sancțiunea contravențională aplicată a fost anulată prin hotărâre judecătorească, astfel că amenajarea a fost apreciată ca fiind conformă autorizație de construire. Că în privința acestei terase circulabile se poate invoca prescripția achizitivă de 30 de ani în condițiile în care imobilul a fost transmis prin acte de proprietate succesive, el păstrându-și configurația până în prezent.
S-a apreciat că din acest punct de vedere soluția dată acestui petit al cererii reconvenționale este nefondată.
7- greșita soluționare a cererii de retragere a acoperișului recurenților reclamanți cu 5 cm spre proprietatea acestora.
În susținerea acestei critici s-a arătat că soluția îmbrățișată în fond și în apel s-a bazat pe părerea expertului parte -, cu excluderea concluziilor raportului întocmit de expertul judiciar, care a stabilit că închiderea acoperișului s-a realizat cu respectarea proiectului autorizat și că nu există alte soluții constructive pentru finalizarea acoperișului acoperit cu țiglă.
S-a arătat că instanțele au înlăturat nelegal concluziile expertizei referitoare la colectarea apelor pluviale în burlanele adiacente și în jgheaburile construite pe terenul proprietatea reclamanților, expertul fundamentându-și aceste puncte de vedere pe măsurătorile dispuse și pe datele de proiectare.
Afirmația reținută de instanța de apel din lucrarea expertului parte -, potrivit cu care elementele marginale necesare închiderii și protecției acoperișului ar favoriza scurgerea apelor pluviale pe teritoriul pârâților reconvenienți este nefondată și are caracter subiectiv, câtă vreme același expert nu contestă existența planului înclinat al întregului acoperiș și existența jgheaburilor de scurgere. Recurenții au solicitat totodată să se constate că deși instanța a făcut referire la anumite omisiuni ale expertului, nu a înțeles să solicite completarea obiectivelor expertizei și să clarifice neclaritățile prin administrarea altor probe.
La termenul din 26.10.2009 au fost depuse,precizări la motivele de recurs, care însă în raport de dispozițiile art. 303 al. 1 corob. cu art. 3021al. 1 lit. b cod proc. civilă au fost apreciate ca fiind concluzii scrise, nefiind posibilă completarea temeiurilor de nelegalitate formulate în recurs.
Au fost depuse note de ședință ale intimaților și, care au arătat că toate criticile formulate exced prevederilor art. 304 cod proc. civilă.
Analizând legalitatea deciziei recurate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă și art. 312 cod proc. civilă, vor fi reținute următoarele considerente:
Norma instituită prin art. 295 al. 1 cod proc. civilă exprimă rolul atribuit principial instanței de apel în verificarea, în limitele impuse potrivit regulii disponibilității părții în procesul civil, a corectitudinii soluției primei instanțe în ce privește stabilirea situației de fapt și aplicarea legii.
Caracterul devolutiv al apelului presupune așadar o analiză obiectivă, logică, a raționamentului care a consacrat hotărârea atacată, putând fi realizată totodată cenzurarea argumentelor elaborate de judecătorul instanței de fond, în condițiile în care ele nu-și găsesc fundamentul în temeiul în drept.
Pe de altă parte, rolul conferit instanței de recurs este acela de a stabili dacă în cauză s-a dat o corectă interpretare sau aplicare legii ( în ipoteza reglementată prin art. 304 pct. 9 cod proc. civilă ) și dacă instanța de apel a intrat în cercetarea fondului criticilor formulate, statuând în deplină corelare cu probele administrate asupra legalității soluției de primă instanță.
Pornind de la aceste premise, se constată fără echivoc că în cauză Tribunalul nu a avut o contribuție concepțională și de argumentație juridică proprie, care să răspundă punctual celor patru motive de apel evocate de reclamanți și care vizau, în esență, greșita stabilire a situației de fapt de către Judecătoria Constanța și ignorarea temeiurilor în drept, instanța de apel mărginindu-se la a prelua ad literam considerațiile primei instanțe pe chestiunile în dezbatere ( filele 55 - 57 apel, filele 217 - 219 fond ).
Or, preluarea mecanică, necenzurată în nici o modalitate și neanalizarea - prin raportare la motivele de apel - a considerentelor instanței a cărei hotărâre este atacată echivalează indiscutabil cu necercetarea fondului, situație supusă temeiului de casare reglementat prin art. 312 al. 5 cod proc. civilă.
În concret, în condițiile în care Tribunalul a decis ( contrar opiniei judecătoriei ) că dreptul evocat de apelanții reclamanți în primul capăt de cerere al acțiunii ar constitui o servitute, care însă nu se raportează la cea reglementată prin art. 612 cod civil, urma să stabilească și dacă aceasta este una continuă și aparentă în înțelesul dat de art. 620 - 622 cod civil și dacă este susceptibilă a fi dobândită prin posesia de 30 de ani în conformitate cu art. 623 - 625 cod civil.
Instanța de apel nu a clarificat neechivoc acest aspect, având totodată și considerații ambigue, pentru că deși admite că reclamanții au de principiu dreptul de a invoca o asemenea servitute, preia în final motivația judecătorului fondului potrivit cu care,prin construirea unei ferestre de lumină și aerisire pe zidul despărțitor și prin folosirea prelungită a acesteia nu se poate ajunge la dobândirea pe cale de prescripție a unei adevărate servituții ( ) asupra fondului vecin, ipoteză contrazisă de chiar art. 623 cod civil.
Instanța de apel a reținut, în egală măsură, că apelanții reclamanți nu au fost în măsură să probeze, într-o modalitate de netăgăduit, care a fost momentul de început al termenului de curgere a prescripției achizitive, fără însă a argumenta motivat pentru care considerente a respins suplimentarea probei testimoniale propuse în cond. art. 295 al. 2 cod proc. civilă.
În același mod s-a raportat și soluția Tribunalului pe chestiunea corectei dezlegări în fapt și în drept, de către instanța de fond, a legalității edificării garajului, reținându-se fără nici o rezervă punctul de vedere al judecătoriei, anume, că dacă autorizația de construire a fost emisă și nu a fost contestată în termen, construcția nu poate face obiectul unei alte verificări. Nu s-a observat, însă, că deși din perspectiva Legii nr. 554/2004 cel interesat nu mai poate acționa în contencios administrativ ( față de emitentul actului ) pentru a contesta legalitatea actului administrativ, situația de fapt a edificiului poate fi analizată într-un litigiu civil în care se reclamă încălcarea unui drept prin fapta proprietarului fondului învecinat. Astfel, ceea ce aveau a stabili instanțele nu era legalitatea autorizației de construire, ci dacă există dreptul evocat de reclamanți și dacă a fost adusă acestuia vreo atingere de natură să suprime acest drept.
În egală măsură, Tribunalul nu a clarificat chestiunea dedusă judecății în motivul 3 de apel, legat de aplicabilitatea normelor referitoare la servitutea de vedere pentru situația de fapt evocată de apelanții reclamanți, fiind preluate fără obiecții sau modificări soluția avută în vedere la fond.
În fine, nu s-a clarificat nici motivul de critică formulat în pct. 4 din apel potrivit cu care instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al expertului parte, contrar celui formulat de expertul judiciar desemnat în cond. art. 201 și urm. cod proc. civ. devreme ce instanța de apel a preluat aceleași considerente ale judecătoriei și, implicit, și părerea expertului consultant - - consemnată în considerentele deciziei recurate.
Concluzionând, se constată că în speță nu au fost respectate dispozițiile art. 295 al. 1 cod proc. civilă, în sensul realizării unei efective evaluări jurisdicționale a soluției pe fond; instanța de recurs nu pune în discuție, sub acest aspect, justețea ori interpretarea probatoriului în calea devolutivă, ci doar corecta raportare a tribunalului la normele de drept procesual.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 5 cod proc. civilă, constatând că recursul este fondat, se va dispune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite civil declarat de recurenții reclamanți și, domiciliați în C,-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C,-, împotriva deciziei civile nr.208 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Pt. gref. - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2 cp.
Grefier șef,
Jud.fond
Jud.apel;
Tehnored.dec.jud.
21.01.2010
Dact.disp.gref.
4 ex./21.01.2010
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Data:
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția civilă
Vă înaintăm dosarul civil cu nr. de mai sus, privind pe recurenții reclamanți și intimații pârâți, întrucât prin decizia civilă nr. 449/C pronunțată de această instanță la 14.12.2009 a fost admis recursul reclamanților, casată decizia recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Dosarul conține______ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța ce conține 61 file și - al Judecătoriei Constanța, ce conține 213 file.
Președinte de complet, Grefier,
- -
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Data:
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția civilă
Vă înaintăm dosarul civil cu nr. de mai sus, privind pe recurenții reclamanți și intimații pârâți, întrucât prin decizia civilă nr. 449/C pronunțată de această instanță la 14.12.2009 a fost admis recursul reclamanților, casată decizia recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Dosarul conține______ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța ce conține 61 file și - al Judecătoriei Constanța, ce conține 213 file.
Președinte de complet, Grefier,
- -
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Gabriel Lefter
