Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/a/
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/2009 -
Ședința publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în comuna, satul, nr. 2, județul S M și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1676 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: restrângerea dreptului la liberă circulație în baza Legii nr. 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA este reprezentat de doamna procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și în consecință, a se dispune restrângerea dreptului la liberă circulație în statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce-l privește pe intimatul pârât.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1676 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins cererea pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva intimatului, fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declarația pârâtului rezultă că a ieșit legal din România la data de 27.02.2002, prin Vama, și a lucrat în Franța în domeniul construcții fără permis de muncă, iar în data de 21 octombrie 2008 fost reținut de către autoritățile franceze, fiind returnat în România.
Din decizia de returnare a Prefectului Regiunii -De- La Loire, Prefectul din Loire- din 22 octombrie 2008, rezultă că pârâtul prin actele comise, furt flagrant de carburant în grup, constituie o amenințare la adresa ordinii publice care trebuie să înceteze imediat, fiind astfel obligat să părăsească teritoriul Franței.
Tot potrivit declarației pârâtului, acesta arată că a fost oprit de poliția franceză în urma unui control de rutină și în mașina cu care se deplasa au fost găsite 3 canistre combustibil utilizat pentru consum propriu, însă autoritățile franceze l-au acuzat de un pretins furt, pentru care au fost întocmite măsurile de îndepărtare de pe teritoriul țării în cauză.
Pe parcursul judecării cauzei în fața instanței naționale ca urmare a demersului inițiat de petentă, pârâtul a depus contractul de locațiune care justifică deținerea unei locuințe, precum și contractul de muncă, alături de înscrisuri care confirmă încasarea unor sume de bani în urma unor tranzacții derivate din activitatea pe care o desfășoară în Franța.
Prin concluzii scrise, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamantă, invocând în apărare prezumția de nevinovăție, câtă vreme a fost acuzat pe nedrept de săvârșirea unei fapte de către autoritățile franceze, dar autoritățile naționale al cărui cetățean este, ar trebui să-l protejeze fără a mai lua măsuri restrictive în privința dreptului de liberă circulație pe teritoriul țării în cauză.
În opinia tribunalului, faptele comise și arătate în cadrul declarației pârâtului nu reprezintă o amenințare serioasă la ordinea publică care să afecteze interesele fundamentale ale societății, conform art. 27 alin. 2 din Directiva nr. 2004/38/CE din 29.04.2004 privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, măsurile luate de ordine publică sau siguranța publică trebuie să respecte principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. În continuare se arată în articolul suscitat că, conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Din conduita pârâtului nu se poate constata o amenințare reală și suficient de gravă care să afecteze un interes fundamental al societății, de natură să limiteze dreptul la liberă circulație care poate fi restrâns doar în condiții limitativ prevăzute de lege, nefiind suficient doar să obiectul unui Acord de readmisie în temeiul căruia să fie dispusă expulzarea, fără a se analiza dacă măsura reprezintă cu adevărat o restabilire a ordinii publice sau siguranței, precum și motivele care au stat la baza activării acestui Acord de către cealaltă parte contractantă.
În raport cu autoritățile franceze, pârâtul va trebui să obțină anularea deciziei emisă de Prefect, dar această decizie se consideră de către instanța autorităților naționale al cărui cetățean este pârâtul, că nu este de natură să îngrădească dreptul la liberă circulație pentru faptele prezentate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B pentru restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Franței, considerând că măsura prevăzută de art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2008 nu se justifică.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat apel petenta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, solicitând admiterea cererii de restrângere a dreptului de liberă circulație privind pe pârâtul numai în Franța.
În motivarea apelului se arată că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 23.10.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, pe motive că a fost surprins furând carburant.
În baza acestui acord, nici autoritățile și nici instanțele române nu pot cenzura actele și măsurile dispuse de autoritățile franceze, măsura returnării fiind de natură să facă dovada deplină că pârâtul în cauză nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Franța.
Se mai arată că dreptul la liberă circulație este supus unor îngrădiri, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, în cauza în speță problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezentând interes atât pe plan intern cât și pe plan extern.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Articolul 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului statuează că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitate națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Potrivit normelor comunitare, accesul la libera circulație nu poate fi limitat pentru simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea străinilor din țară, o astfel de măsură putând fi luată doar dacă este pusă în pericol securitatea națională, siguranța publică, protecția sănătății sau a moralei, ceea ce presupune o amenințare serioasă și suficientă care să afecteze interesele fundamentale ale societății, ceea ce în speță nu s-a dovedit. Astfel, conform actelor aflate la dosar și declarațiilor intimatului pârât, acesta a ieșit din România la data de 27.08.2008, a locuit fără forme legale în Franța, fiind surprins de autoritățile statului francez și returnat în România la data de 23 octombrie 2008.
Este important totodată a se sublinia faptul că după data de 01 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, restrângerea libertății de circulație a cetățenilor români - deveniți conform articolului 17 din Tratatul Comunității Europene cetățeni ai Uniunii Europene - nu se mai poate face decât cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu și anume a Directivei nr. 38/2004 și a Regulamentului nr. 1612/1968.
În același context, prezintă relevanță dispozițiile Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, act care prin articolul 2 statuează că cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia, iar la articolul 22 prevede că "Tratatul permite introducerea de restrângeri ale dreptului de liberă circulație și de ședere liberă pentru motive ce țin de ordinea publică, siguranță publică sau sănătatea publică".
În ce privește susținerea apelantei potrivit căreia pârâtul prin actele comise, furt flagrant de carburant în grup, ce constituie o amenințare la adresa ordinii publice și care trebuie să înceteze imediat, se reține că în speță nu s-a făcut dovada acestor susțineri, intimatul pârât nu a fost condamnat pentru fapta sa, astfel, nu s-a probat că acesta ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, siguranță publică sau sănătatea publică.
Față de considerentele anterior evocate și văzând și prevederile articolului 25 din Constituția României, dreptul la liberă circulație fiind unul din drepturile fundamentale ale omului, consacrat constituțional, concluzia ce se impune este aceea că, în speță, apare ca fiind nejustificată o măsură de limitare a exercitării dreptului intimatului la liberă circulație în străinătate, motive în considerarea cărora urmează a se respinge apelul declarat în cauză ca nefondat, în baza articolului 296 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în comuna, satul, nr. 2, județul S M și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1676 din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
red.R
jud.fond.
dact.
5 ex./11.03.2009.
- 3 com. /
- DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI
ADMINISTRATIVE - B,-, sector 1,
- - comuna, satul, nr. 2, județul S M,
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA - O,-, județul
B,
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Chivari Alexandrina
