Speta Legea 10/2001. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/a/
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/2009 -
Ședința publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de completare a dispozitivului, formulată de petenții și domiciliați în S M,-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL S M, prin PRIMAR, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, prin mandatar, domiciliat în S M, 25 Octombrie, nr. 9,. 27 și intimata intervenientă " " - cu sediul în S M, Drumul, nr. 154, privind decizia civilă nr. 206 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, cauza având ca obiect: plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă petenții și - ambii personal, și reprezentantul intimatei interveniente " " - S M, consilier juridic, în baza delegației din 3.03.2009, lipsă fiind intimații pârâți MUNICIPIUL S M, prin PRIMAR, și, prin mandatar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta cerere este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, intimatul pârât Municipiul S M și intimata intervenientă, fiecare, au depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în fond.
Apelanții reclamanți solicită admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 281 indice 2 Cod procedură civilă, astfel cum a fost formulată și motivată în scris, iar în consecință a se dispune completarea hotărârii pronunțată în apel în sensul că spațiul comercial ce face obiectul litigiului se compune și din subsol în suprafață de 151,42 mp. avându-se în vedere și concluziile scrise aflate la fila 396 din volumul II al instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei interveniente solicită respingerea cererii formulată de petenți ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată. Arată că prin cererea formulată, petenții au invocat omisiunea instanței de a trece și subsolul în minuta și dispozitivul deciziei, ori omisiunile din hotărâri judecătorești se soluționează pe calea îndreptării erorii materiale și nu pe calea completării hotărârii, astfel cum s-a solicitat în cauză. Petenții tind la schimbarea soluției pronunțate, solicitând un bun ce nu a fost discutat pe calea apelului, astfel că nu poate fi admisă prezenta cerere. Arată apoi că acțiunea introductivă a avut ca obiect spațiul comercial în suprafață de 173 mp. ori admiterea solicitărilor de azi ar echivala cu încălcarea dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă, formularea de cereri noi pe calea apelului fiind inadmisibilă.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin decizia civilă nr. 206 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil declarat de reclamanții și în contradictoriu cu intimatul pârât Municipiul S M, prin Primar, intimata intervenientă " " - S M și intimata pârâtă, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 53 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost schimbată în parte în sensul că s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contra Municipiului S M, prin Primar, ca fiind fondată și în consecință a fost obligat pârâtul să treacă în lista bunurilor disponibile în înțelesul art. 1/5 din Legea nr. 10/2001, următoarele imobile: spațiul comercial d e 58 mp. de pe- din Municipiul S M, înscris în nr. 32 S M, nr. top. 29; spațiul comercial în suprafață de 173 mp. situat în S M, -, nr. 14, înscris în nr. 4488 S M, nr. top.761/2; centrala termică dezafectată în suprafață de 243,8 mp. situată pe-, înscrisă în nr. 10485 S M, nr. top. 514/1 și teren în suprafață de 281 mp. precum și nr. top. 514/5 S M, teren în suprafață de 219 mp.; a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului S M să emită Dispoziție conform art. 25, 26 din Legea nr. 10/2001, prin care să se acorde reclamanților în compensare imobilele mai sus descrise, ca măsură reparatorie pentru construcția demolată, înscrisă în nr. 23085 S M, sub nr. top. 757, în natură casă cu subsol și teren de 116 mp.; s-a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta " " - S M și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanța de apel a reținut următoarele:
În speță, reclamanții au încheiat un contract de cesiune cu moștenitorii fostului proprietar de carte funciar de la care Statul Român a preluat abuziv mai multe imobile în Municipiul S M, contract prin care reclamanții au achiziționat toate drepturile născute în persoana moștenitorilor în temeiul Legii 10/2001.
Urmare a cererii formulate la Legea nr. 10/2001 de către moștenitorii defunctului, prin Dispoziția nr. 834/2005 emisă de Primarul Municipiului SMs -a recunoscut petenților, născută și, calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul art. 4 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele înscrise în nr. 23085 S M cu nr. top. 757 și 758, imobil preluat de Statul Român ca fiind imobil abandonat. Prin dispoziția arătată s-a restituit în natură succesorilor notificanți apartamentele din imobilele respective, care erau proprietatea Statului Român. Au fost excluse de la restituire un număr de 9 apartamente ce au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 către chiriașii cumpărători, la care se adaugă casă demolată (situată pe-) și terenul aferent acesteia.
În concluzie, autoritatea administrativă a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii instituite de legea de retrocedare prin dispoziția mai sus arătată, inclusiv pentru imobilele ce nu au mai putut fi restituite în natură.
Legea nr. 10/2001 a prevăzut ca măsură de despăgubire a foștilor proprietari și aceea de acordare de bunuri în compensare, astfel art. 26 prevede că entitatea investită cu soluționarea notificării are ca obligație principală să propună persoanei îndreptățite bunuri sau servicii în compensare ori în subsidiar să propună acordarea de despăgubiri, potrivit legii speciale.
Prin urmare, Municipiul SMa vea obligația de a-și inventaria bunurile din domeniul privat și chiar din domeniul public, în măsura în care nu mai sunt de utilitate publică să le treacă în domeniul privat și să propună notificanților acordarea acestor bunuri în schimbul celor preluate abuziv de stat.
Acest aspect este esențial în dezlegarea prezentei cauze.
Pârâtul se apără invocând principiul autonomiei locale și a interesului public care este prioritar, sens în care a arătat că nu poate fi obligată unitatea administrativ teritorială să declare disponibile anumite bunuri, fără a se încălca principiile mai sus enunțate.
Această susținere este greșită, așa cum greșită este și însușirea ei de către instanța de fond.
A lăsa la latitudinea exclusivă și arbitrară a pârâtei întocmirea listei cu bunurile disponibile, în temeiul legii de retrocedare, fără ca pasivitatea pârâtei ori refuzul de a declara bunuri disponibile să fie cenzurat de instanțe, ar însemna că se îngrădește accesul la justiție al reclamanților și de asemenea pârâta nu ar fi sancționată pentru o eventuală atitudine abuzivă, cât timp se admite că refuzul acesteia scapă controlului judecătoresc.
Obligarea pârâtei la conformare față de o dispoziție legală nu se constituie într-un exces de putere judecătorească. Astfel, Legea nr. 10/2001 prevăzând modalitatea de despăgubire prin compensare a foștilor proprietari, refuzul entităților sesizate cu notificarea de a se conforma acestei conduite legale se constituie într-un abuz pe care instanțele sesizate se impune a-l sancționa.
Acesta este cazul în speță și singura probă ce se impunea a fi făcută de reclamanții care invocă conduita abuzivă a pârâtei este aceea că unitatea administrativ teritorială deține în proprietate privată bunuri ce pot fi acordate în compensare foștilor proprietari.
Reclamanții au făcut această probă și au dovedit că cele trei bunuri solicitate în compensare, sunt proprietate privată a Municipiului S Pe de altă parte pârâta nu a dovedit că aceste bunuri sunt de utilitate publică și acordarea lor în compensare foștilor proprietari ar aduce atingere interesului general al colectivității locale, deși această probă îi incumba pârâtei.
În speță, reclamanții au depus rapoarte de evaluare atât a bunurilor ce au fost preluate abuziv de stat de la autorul lor, cât și evaluare a bunurilor pe care le solicită în compensare, valoarea imobilelor fiind sensibil egală.
Astfel, imobilul casă ce a fost demolat, cu terenul aferent, situat pe-, conform expertizei efectuate ar avea valoare de circulație de 445.369 Euro, fila 170, volumul I, iar cele trei imobile solicitate în compensare de reclamanți au valoare totală de 333.059 Euro, conform expertizelor aflate la filele 225, 258 Volumul I și fila 339 Volumul II.
De menționat, că aceste valori nu au fost contestate de pârâtă.
Pârâta s-a mai apărat și cu aceea că pentru unul din imobile (spațiul comercial d e pe strada -) a fost obligată să-l înstrăineze în temeiul Legii nr. 550/2002, hotărâre care nu este opozabilă reclamanților și de altfel vânzarea nu s-a mai perfectat, cumpărătoarea fiind lichidată în anul 2007.
Este de asemenea nerelevantă și existența unor contracte de închiriere asupra imobilelor solicitate în compensare, aceste contracte în măsura în care sunt pe durată determinată, fiind obligații scriptae in rem, vor fi opozabile dobânditorilor.
Așa cum am arătat mai sus, reține instanța de apel, pârâta nefăcând dovada existenței unui interes public explicit și concret asupra imobilelor solicitate, nu se poate opune acordării acestora cu titlu de compensare în favoarea foștilor proprietari, atare opunere constituindu-se într-un abuz.
De altfel despăgubirea foștilor proprietari care au fost deposedați de bunurile lor în perioada anilor 1945- 1989 este prioritară față de toate aspectele invocate în apărare de pârâtă.
În acest sens România a fost în mod repetat condamnată de Curtea Europeană (Străin contra României, Păduraru contra României, Porteanu contra României, Radu contra României) tocmai pentru că a recunoscut caracterul abuziv al deposedării de către stat a foștilor proprietari și cu toate acestea nici după 18 ani nu a acorda acestora o compensare corectă, eficace și utilă, reținându-se că foștii proprietari sunt victime ale violării art. 1 Protocolul I din CEDO, încălcându-li-se dreptul de proprietate.
Prin hotărârea CEDO "Viașu contra României" din data de 09.12.2008, Curtea în baza art. 46 din Convenție a obligat Statul Român ca de urgență să adopte un regim eficace și util de calculare și plată a despăgubirilor față de foștii proprietari, reținându-se culpa Statului Român pentru crearea unui climat de incertitudine juridică prin supralegiferarea procedurilor de despăgubire și prin ineficacitatea acestora.
Prin urmare, atât Convenția cât și practica Curții Europene fiind obligatoriu pentru instanțe a fi aplicată conform art. 20 alin. 2 din Constituție, cu prioritate față de dreptul intern, în măsura în care este mai favorabilă și privește drepturile fundamentale cum este cel de proprietate, dispozițiile legilor de retrocedare se impun a fi interpretate în lumina practicii mai sus invocate, iar despăgubirea în orice modalitate a foștilor proprietari este prioritară față de considerentele și aspectele nerelevante invocate de pârâtă.
Restul aspectelor dezlegate de instanța de fond, privind valabilitatea contractului de cesiune și excepțiile lipsei calității procesuale invocate, nu au fost apelate și au intrat în puterea lucrului judecat.
Pentru aceste considerente apelul declarat în cauză a fost admis, iar în consecință a fost schimbată sentința de fond potrivit dispozitivului deciziei Curții de Apel Oradea.
Prin cererea înregistrată în termen legal și scutită de plata taxei judiciare de timbru, petenții și au solicitat completarea deciziei de mai sus, în sensul că spațiul comercial situat în S M, -, nr. 14 este compus din suprafața de 173 mp. parter și 151, 42 mp. subsol.
În motivarea cererii s-a susținut că instanța a dispus cu privire la acest supraedificat și din eroare, la descrierea acestuia, a omis subsolul clădirii.
Intimații " " - S M și Primarul Municipiului S M, au solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului.
Intimata " " - SMa invocat inadmisibilitatea cererii de completare a dispozitivului, cu motivarea că solicitarea petenților privește o eventuală greșeală de judecată, iar pe de altă parte, subsolul la care se referă cererea, nu a fost solicitat prin acțiunea introductivă, astfel că nu poate fi solicitat nici prin apel și cu atât mai mult printr-o cerere de completare a dispozitivului, întemeiată pe dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
Analizând cererea de față, Curtea constată că aceasta este fondată.
Prin decizia civilă a cărei completare se cere, Curtea de Apel Oradeaa dispus restituirea către petenți, ca bunuri în compensare, a trei supraedificate și terenurile aferente, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Printre aceste bunuri s-a aflat și spațiul comercial situat în S M,-, înscris în nr. 4488 S
Acest supraedificat este compus din parter și subsol, iar Curtea, din omisiune, la descrierea imobilului s-a referit doar la parterul clădirii, deși subsolul, în suprafață de 151, 42 mp. a fost evaluat la fond, formează în tot unitar cu parterul și a fost solicitat încă din fața instanței de fond de către reclamanți - fila 396 dosar de fond - cerere reiterată în apel.
Că este vorba de o omisiune în înțelesul art. 281 indice 2 Cod procedură civilă, rezultă și din faptul că evaluarea spațiului comercial din -, nr. 14 - S M, aflată la fila 258 dosar de fond, cuprinde atât evaluarea parterului, cât și evaluarea subsolului, iar instanța de apel, când a comparat valoarea bunurilor preluate de stat de la autorii reclamanților cu valoarea bunurilor cerute în compensare, a avut în vedere întreaga valoare a spațiului din -, spațiu compus din parter și subsol, suprafața utilă parter fiind de 173 mp. și suprafața utilă subsol de 151,42 mp.
În concluzie, instanța de apel a omis să se pronunțe și cu privire la subsolul imobilului din -, nr. 14, S M, care face parte integrantă din supraedificatul solicitat în compensare de către reclamanți, în speță fiind incidente dispozițiile art. 281 indice 2 Cod procedură civilă, urmează a se admite cererea cum a fost formulată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE cererea de completare a dispozitivului, formulată de petenții și domiciliați în S M,-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL S M, prin PRIMAR, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, prin mandatar, domiciliat în S M, 25 Octombrie, nr. 9,. 27 și intimata intervenientă " " - cu sediul în S M, Drumul, nr. 154, privind decizia civilă nr. 206 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, și în consecință:
Completează dispozitivul deciziei în sensul că "spațiul comercial situat în S M, -, nr. 4, identificat topografic cu nr. 761/2 din nr. 4488 S M, se compune atât din suprafața de 173 mp. parter, cât și suprafața de 151,42 mp. subsol".
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
red.R
jud.apel. -R
dact.
7 ex./11.03.2009
- 5 com./
-,
- - S M,-,
- MUNICIPIUL S M, prin PRIMAR - S M, 25 Octombrie, nr. 1,
-, prin mandatar - S M, 25 Octombrie, nr. 9,. 27,
- " " - - S M, Drumul, nr. 154.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Chivari Alexandrina
