Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - limitarea exercitării dr. la libera circulație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.77
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
MINISTERUL PUBLIC este reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 483 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru pârâtul intimat, lipsă fiind acesta cât și reprezentantul apelantei Direcția Generală de Pașapoarte
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședințe, după care:
Apărătorul pârâtului intimat arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat.
Avocat, pentru pârâtul intimat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.483/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, ca fiind legală și temeinică, în cauză nefiind dat motivul de apel invocat, măsura solicitată de Direcția Generală de pașapoarte nefiind proporțională cu situația ce a determinat-o și cu circumstanțele concrete ale cauzei, pârâtul intimat având permis de muncă în Belgia, pentru perioada 20.10.2008-19.10.2009.
Totodată depune la dosar note de concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 1244/86/6.02.2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia pe o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 8.10.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Belgia, aprobat prin nr.HG 825/1995. Conform declarației dată în fața lucrătorului de trecere a frontierei, pârâtul a recunoscut că a fost surprins de autoritățile belgiene muncind fără forme legale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
După administrarea probelor, Tribunalul, prin sentința civilă nr. 484/10.03.2009 respins cererea ca nefondată.
Pentru a hot astfel, prima instan ță a re inut:
Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare.
Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. In alin. (2), textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține reclamanta.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/3 8/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație, în condițiile în care acesta a fost returnat din Belgia pentru ședere ilegală, fără să fie judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
De aceea, față de art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului doar pentru motivul șederii ilegale în Belgia nu se respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit.
Mai mult, din înscrisul depus la termenul de judecată din data de 10 martie 2009, respectiv permisul de muncă pentru un muncitor de naționalitate străină, reiese că în urma verificării cererii de obținere a unui permis de muncă și a cărții de muncă modelul B, domnului i s-a dat permisiunea de a-1 angaja pe pârât în serviciul său pe perioada 20 octombrie - 19 octombrie 2009.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor a arătat, în esență, că în temeiul dispozițiile art. 38 lit. (a) din nr. 248/2005, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea. Mai mult, potrivit acordului încheiat de cele două țări, fiecare parte contractantă s-a obligat să readmită pe teritoriul său fără formalități orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește condițiile de ședere.
În conformitate cu dispozițiile art. 23 și 53 din Constituție și ale art. 2 al Protocolului Adițional la CEDO, libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea putând suporta anumite restricții, reglementate prin chiar documentul comunitar, cât și prin art. 5 din Legea nr. 248/2005. Prin urmare, nerespectarea de către cetățenii români a obligațiilor prevăzute de art. 5 din lege, inclusiv pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau a rămâne pe teritoriul acelui stat, atrage posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în statul respectiv.
Pârâtul s-a opus apelului, arătând că imediat după ce a fost returnat în țară a primit permis de lucru în Belgia, sens în care a atașat la dosarul de fond dovadă; că reclamanta nu cunoaște condițiile concrete în care a fost returnat, măsura propusă fiind contrară Directivei 2004/38/CE; că dispozițiile nr.HG 825/1995 au devenit desuete de la 1.01.2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în cauză, curtea constată neîntemeiat apelul.
Astfel, singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Or, în conformitate cu prevederile Directivei CE/38/2004, privind dreptul la libera circulație și șederea pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la libera circulație poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare sau prin aplicarea măsurii expulzării.
Aceste norme au fost transpuse în legislația internă prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European.
În ce privește dispozițiile art. 35 lit. a din Legea nr. 248/2005, acestea nu sunt în concordanță cu actul normativ comunitar menționat.
Începând cu data de 1.01.2007, cetățenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale UE, în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate limita exercițiul dreptului la libera circulație pe teritoriul altor state ale uniunii.
Prin urmare, coroborând dispozițiile cuprinse în actele normative menționate, în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, curtea apreciază că dreptul la libera circulație a cetățenilor români în celelalte state membre ale Uniunii Europene poate fi restrâns doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva CE nr. 38/2004.
Prin raportare la dispozițiile art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la CEDO, Directiva CE nr. 38/2004 impune condiții mai severe în ce privește protecția dreptului la libera circulație, încât dispozițiile acesteia au a fi aplicate cu prioritate.
Câtă vreme prin acțiunea introductivă nu s-au invocat și alte circumstanțe, reale sau personale, referitoare la conduita pârâtului, curtea reține că simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere nu constituie "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", cu atât mai mult cu cât, în sensul prevederilor Directivei "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală", iar "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri".
Conform declarației olografe dată la punctul de trecere a frontierei (fila 5 dosar fond), pârâtul a părăsit țara la 25.07.2008, iar la 6.10.2008 a fost surprins de autoritățile belgiene muncind fără forme legale. La 16.10.2008 pârâtului i s-a eliberat de către autoritățile belgiene permis de muncă la firma respectivă pentru perioada 20.10.2008 - 19.10.2009.
Față de cele preced, Curtea, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 483 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru grefier plecat la altă instanță, semnează prim grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4
4.06.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
