Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.663
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Justiției B, Curtea de Apel Iași și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr.1472din8 august 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - Litigii de muncă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâtului intimat Tribunalul Iași, precum și reclamanții intimați, -, -, -, R, --, I, -, - și - în calitate de reprezentant legal al minorei -,
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a lăsat cauza în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Iași, înregistrată sub nr-, reclamanții, -, -, -, R, --, I, -, - și - în calitate de reprezentant legal al minorei -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora în solidar la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 25 mai 2004 și până la data de 1.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007 și obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și, că ulterior, prin art.50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință ce rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acest condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, susținând că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin dispozițiile art.1 din nr.OG 83/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat alegerea domiciliului procedural la sediul I, anexând copia Ordinului nr.349/2.03.2007, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive susținând inexistența unor raporturi juridice de muncă încheiate cu reclamanții.
Din oficiu instanța de fond a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 25.05.2004 - 31.05.2005.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr.1472 din 8 august 2007, dispus următoarele:
- respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B;
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, -, -, -, R, --, I, -, - și - în calitate de reprezentant legal al minorei -, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Iași,- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin reprezentanți legali;
- a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, I, -, R, și în calitate de reprezentant legal al minorei, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Iași,- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin reprezentanți legali, pentru perioada 25 mai 2004 - 31.05.2004 ca fiind prescris dreptul la acțiune;
- a obligat pe pârâții Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției, să plătească reclamanților sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, începând cu data de 01 iunie 2004 - 1 februarie 2007.
- a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, enunțând dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, iar în ce privește prescripția dreptului la acțiune s-au invocat prevederile art.1 din Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri, solicitând, solicitând acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în temeiul dispozițiilor art.47 din legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Instanța de fond a reținut că această lege are caracter de lege organică, conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit. b din Constituție dar abrogarea nu putea produce efecte juridice întrucât OG nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legea nr.50/1996 fiind în vădită contradictorialitate cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă argumentându-se faptul că elementele legislative pot fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior.
Față de aceste considerente acțiunea reclamanților privind obligarea pârâților a fost admisă doar pentru perioada 1.06.2004 - 1.02.2007, cu actualizarea corespunzătoare în raport de rata inflației iar în raport de prevederile OUG nr.22/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la acordarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, fiind respinse ca nefondate pretențiile pentru plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că OG nr.83/2000 este un act normativ de inferior Legii nr.50/1996, invocând dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de emite ordonanțe prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în domeniul salarizării, modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din justiție, ordonanță aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin dispozițiile OG nr.83/2000, respectiv art. 1 pct. 42, a susținut că nu există temei legal pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50% pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Recurenta Curtea de Apel Iașia susținut prin recursul formulat că nu toți reclamanții au dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50% întrucât pentru persoanele specificate în tabelul anexă au existat întreruperi de activitate în vederea creșterii și îngrijirii copilului în vârstă de până la doi ani, iar alte persoane au avut întreruptă activitatea.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin I, prin recursul formulat a susținut nelegalitatea sentinței reiterând lipsa calității procesuale pasive, arătând că obligația acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază aparține angajatorului sau ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Justiției, arătând că reprezintă Statul numai când există o prevedere expresă în lege. În lipsa unor raporturi juridice de muncă și a lipsei calității de ordonator principal de credite s-a susținut imposibilitatea alocării fondurilor necesare, solicitând respingerea acțiunii.
Analizând recursurile prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul Ministerului Justiției, din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a OG nr. 55/1997.
În temeiul art.107 alin. 3 din Constituția publicată în nr. 233/22.11.1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită, publicată în nr. 767/31.10.2003) "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin Legea nr.125/14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 331/17 iulie 2000 Guvernul a fost abilitat să emită anumite ordonanțe în unele domenii de activitate expres prevăzute în art. 1.
Astfel, în domeniul salarizării, conform celor expres specificate la art. 1 lit. Q pct. 1, s-a acordat abilitarea de modificare și completare a Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești - republicată, fără a se face referire la vreo abrogare. Abilitatea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex: art. 1 lit. Q pct. 3, care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă).
În temeiul legii de abilitare enunțată a fost emisă nr.OG 83 din 29 august 2000, publicată în nr. 425/1.09.2000 care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Din analiza Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, dar și a titlului nr.OG 83/2000 nu rezultă nici o investire pentru abrogarea unor dispoziții legale, fiind încălcate atât dispozițiile art. 108 din Constituție dar și textul lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. Mai mult se constată că fără a fi abilitat de a modifica dispozițiile Legii nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal la care, prin Legea nr. 125/2000 nu se face nici o referire, au fost abrogate nelegal unele dispoziții ale acestei legi, respectiv dispozițiile art. 2, 6, 12, 121, 13, 131, 231, deși în mod surprinzător prin Legea nr. 126 din 17 iulie 2000 fost aprobată OG nr. 55/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, acordându-se același spor magistraților asistenți și personalului de execuție.
Pe de altă parte, la emiterea OG nr. 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile legale din legea fundamentală și legea de abilitare nr. 125/2000 dar și dispozițiile legale stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii conform art. 3 la elaborarea proiectelor de lege la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel de atribuții, dar și a dispozițiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative fără a se putea depăși limitele de competență instituite printr-un act normativ și nici nu se poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.
Este de menționat și faptul că potrivit Legii nr. 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Concluzia ce se impune în cauză este aceea că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 au fost încălcate atât normele legale de principiu referitoare la delegarea legislativă, dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe dar și dispoziții de tehnică legislativă așa cum au fost stabilite prin Legea nr. 24/2000. Ori încălcarea acestor norme nu poate fi acoperită prin Legea nr. 334/2001 din moment ce aceasta se referă doar la modificările și completările Legii nr. 50/1996.
Potrivit art. 53 din Constituția României se prevede că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai de lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav", legea fundamentală stabilind și anumite condiții în cazul restrângerii unor drepturi, în sensul că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
Este de reținut și faptul că România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale cât și protocoalele adiționale prin Legea nr. 30/1994 iar conform art. 11 corelat cu art. 20 din Constituția României atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern. Ori prin eliminarea acordării unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, situație constatată printr-o decizie de speță a instanței supreme, respectiv decizia XXXVI/7.05.2007 publicată în nr. 715/23.10.2007, în condițiile în care atât activitatea magistraților cât și a personalului auxiliar se desfășoară în condiții de risc, stres și suprasolicitare, sunt încălcate prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, așa încât eliminarea menționată nu este justificată în mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrară legislației interne și internaționale.
Totodată se constată că prin decizia nr. XXI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite în dosarul nr. 5/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, instanța supremă constatând că judecătorii, procurorii, magistrații, asistenții și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobat prin Legea nr. 334/2001 iar potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Cât privește recursul formulat de Curtea de Apel Iași și acesta se dovedește a fi nefondat, față de considerentele sus-menționate dar și pentru faptul că susținerile recurentei nu au fost probate în cauză.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este de reținut faptul că potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 al. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Față de cele reținute, constatându-se că nu sunt date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, sentința instanței de fond fiind legală, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Iași și Ministerul Finanțelor Publice B, împotriva sentinței nr. 1472 din 8 august 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - Litigii de muncă, în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru jud.- aflată
în semnează, președintele
instanței,
Red.
Jud.fond: și.
Asistenți judiciari: și
Tehnored.
Ex.2/ 29.06.2009
Președinte:Gheorghiu NicolaeJudecători:Gheorghiu Nicolae, Maierean Ana, Andronic Tatiana
