Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - limitarea exercitării dr. la libera circulație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 78
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
MINISTERUL PUBLIC este reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 476 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică lipsește atât reprezentantul apelantei Direcția Generală de Pașapoarte B, cât și pârâtul intimat, acesta din urmă fiind reprezentat de avocat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședințe, după care:
Avocat, pentru pârâtul intimat, depune la dosar chitanța nr.277/2009, reprezentând onorariu avocat și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, văzând că nu mai sunt de formulat alte cereri, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în totalitate a hotărârii Tribunalului Suceava, în sensul admiterii cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație a intimatului în Belgia.
Avocat, pentru intimatul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârea primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, în cauză nefiind date motivele prevăzute de art. 38 din Legea nr. 248/2005 coroborate cu dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE. Totodată solicită instanței a avea în vedere înscrisurile existente la dosar, respectiv permisul de muncă ce îi conferă intimatului dreptul de ședere până în anul 2014. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, reclamanta Direcția generală de pașapoarte B din cadrul Ministerului internelor si reformei administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia, pe o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 13 octombrie 2008, pentru ședere ilegală, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG 825/1995 - acord în baza căruia se stabilește ca Guvernul României să readmită intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, sau de. Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 248/2005 și Codului d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 476 din 10 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins cererea, ca nefondată, reținând în motivare că norma internă, invocată de reclamantă, prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu situațiile de excepție prevăzute de norma comunitară, fiind necesară aplicarea principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența sa de Curtea de Justiție a Comunității Europene în ce privește raportul dintre legislația internă și cea comunitară. Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică. Prin raportare la dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea străină referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția generală de pașapoarte - prin reprezentant legal - solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii cererii de restrângere a exercițiului dreptului pârâtului la liberă circulație în Belgia. A precizat că prin deciziile nr. 855 din 28 noiembrie 2006, nr. 901 din 5 decembrie 2006 ale Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
De asemenea, a invocat că Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează la art. 2 dreptul la liberă circulație în țară și străinătate, garanție care însă suportă anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat, și anume, în paragrafele 3 și 4 ce reglementează restrângerile la care poate fi supus dreptul la libera circulație. Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să-l urmărească privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora; în plus aceste limitări trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democratică, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui, iar în acest context paragraful 4 vizează restrângeri aplicabile în "zone determinate", pentru rațiuni de "interes public într-o societate democratică". Libera circulație a cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege, reguli care sunt strict stabilite în cuprinsul Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare. Astfel se justifică și caracterul proporțional al măsurii "într-o societate democratică", în raport de scopurile urmărite la aplicarea ei, întrucât responsabilizarea pârâtului în a conștientiza respectarea unor condiții legale pe teritoriul unor state străine se poate realiza și prin interzicerea dreptului acestuia de a se afla pe teritoriul acelor state, pe o durată de timp rezonabilă, cu atât mai mult cu cât, prin fapta sa, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 ale Legii nr. 248/2005, care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra, și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia și prin documentele internaționale încheiate cu România.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată apelul ca fiind neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:
Referitor la dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, Curtea reține că acestea nu sunt în concordanță cu Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe teritoriul statelor membre. Astfel, singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat. Or, în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 38/2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării. Aceste norme au fost transpuse în legislația română prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European.
Începând cu 01 ianuarie 2007, cetățenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale, în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate limita exercițiul dreptului la circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Prin urmare, în interpretarea coroborată a dispozițiilor cuprinse de actele normative menționate anterior, în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, Curtea apreciază că dreptul la liberă circulație a cetățenilor români în celelalte state membre nu poate fi restrâns decât în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004, iar, în speță, singurul motiv invocat de reclamanta apelantă a fost returnarea pârâtului din Belgia la data de 13.10.2008. În atare situație, soluția pronunțată de prima instanță, de respingere a acțiunii vizând restrângerea dreptului de circulație al pârâtului pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, este corectă.
Prin decizia pronunțată la 10 iulie 2008, în cauza nr. 33/2007, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a ajuns la aceiași concluzie, în sensul că dispozițiile directivei europene nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", condiționat, pe de o parte, de conduita acestui resortisant (să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății) și, pe de altă parte, ca măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și, pe de lată parte, să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. În prezenta cauză, nu se poate reține ca fiind îndeplinită prima condiție, aceea de a se fi dovedit că pârâtul a avut în timpul șederii sale pe teritoriul statului belgian o conduită care să poată fi apreciată ca reprezentând o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al acestui stat.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la CEDO, instanța apreciază că dispozițiile convenționale invocate de reclamanta-apelantă vizează protecția aceluiași drept la liberă circulație. Comparând cele două norme comunitare, se constată că Directiva Consiliului nr. 38/2004 impune condiții mai severe în sensul apărării acestui drept, astfel că dispozițiile art. 27 din aceasta au a fi aplicate cu prioritate.
Câtă vreme prin acțiunea introductivă nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, Curtea nu poate reține faptul că simpla încălcare de către acesta termenului de ședere ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", cu atât mai mult cu cât, în sensul prevederilor Directivei "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală".
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 296 din Codul d e procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 476 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă,
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru grefier plecat la altă instanță, semnează prim grefier,
Red.TC
Tehnored.SP
Nr.ex.4/03.06.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
