Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - limitarea exercitării dr. la libera circulație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.79
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
MINISTERUL PUBLIC este reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 785 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică lipsește atât reprezentantul apelantei Direcția Generală de Pașapoarte B cât și pârâtul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședințe, după care:
Curtea,constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, în sensul restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în Italia a intimatului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 20.03.2009, înregistrat sub nr-, reclamantul Inspectoratul pentru Evidența Persoanelor din cadrul, a solicitat restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație pe o perioadă de cel mult 3 ani față de pârâtul.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 25.02.2009, în baza Decretului Prefecturii Provinciei. Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 248/2005, pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au obligația să respecte legislația României, legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra, și, după caz, dreptul de a rămâne pe teritoriul statului respectiv.
Prin sentința civilă nr. 785/7.04.2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de dispozițiile art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare.
Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. In alin. (2) textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține reclamanta.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație, în condițiile în care acesta a fost returnat din Italia pentru ședere ilegală, fără să fie judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal reclamantul.
În dezvoltarea motivelor a arătat că, în conformitate cu prevederile obiectivului nr. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborate cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor are obligativitatea de a înainta către instanța competentă dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia.
De asemenea, dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. d) al aceluiași act normativ prevăd faptul că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării în Italia a cetățenilor expulzați pe o perioadă determinată.
Pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la data de 25.02.2009, conform Decretului Prefectului de; din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei acesta a avut un comportament antisocial, fiind arestat de autoritățile italiene pentru săvârșirea infracțiunilor de răpire, viol și leziune agravantă, motiv pentru care îndepărtarea sa a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice.
Astfel, conduita pârâtului reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa interesului fundamental al societății statului italian.
Conform Decretului emis de autoritățile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, în raport de probele administrate în cauză, Curtea constată neîntemeiat apelul.
Astfel, singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Or, în conformitate cu prevederile Directivei CE/38/2004, privind dreptul la libera circulație și șederea pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la libera circulație poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare sau prin aplicarea măsurii expulzării.
Aceste norme au fost transpuse în legislația internă prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European.
În ce privește dispozițiile art. 35 lit. a din Legea nr. 248/2005, acestea nu sunt în concordanță cu actul normativ comunitar menționat.
Începând cu data de 1.01.2007, cetățenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale UE, în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate limita exercițiul dreptului la libera circulație pe teritoriul altor state ale uniunii.
Prin urmare, coroborând dispozițiile cuprinse în actele normative menționate, în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, curtea apreciază că dreptul la libera circulație a cetățenilor români în celelalte state membre ale Uniunii Europene poate fi restrâns doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva CE nr. 38/2004.
Prin raportare la dispozițiile art. 2 din Protocolul Adițional nr. 4 la CEDO, Directiva CE nr. 38/2004 impune condiții mai severe în ce privește protecția dreptului la libera circulație, încât dispozițiile acesteia au a fi aplicate cu prioritate.
Prin decretul Prefecturii ( 6 - 7 dosar fond), s-a reținut că pârâtul a mai fost reținut sau arestat pe teritoriul Italiei la 18.10.2002, 29.09.2005 și 3.09.2007, iar la 13.08.2008 a fost surprins făcând contrabandă cu produse din tutun, astfel încât comportamentul acestuia a fost apreciat ca o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, aspect de natură a impune măsura expulzării.
În sensul Directivei CE, "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală", iar "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri".
Mai mult, în aplicarea directă a prevederilor Directivei, pârâtul a fost deja sancționat, prin aplicarea măsurii expulzării.
În atare situație, Curtea, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 785 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru grefier plecat la altă instanță, semnează prim grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4
4.06.2008
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
