Obligația de a face. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.110/R
Ședința publică din 9 februarie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Maria Petria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.626/A/6.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T și SC T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat care se prezintă și pentru reclamanta recurentă, iar pentru pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâtul intimat SC
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Curtea, pune în vedere părților să precizeze dacă terenul în discuție face obiectul unei cereri de restituire sau de retrocedare în baza Legii nr.10/2001.
Reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar copia Legii nr.1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 2989 potrivit căreia consideră că nu se impune clarificarea aspectelor legate de terenul aferent imobilului în litigiu, întrucât soluția se află în conținutul acestei legi; arată că în cauză nu este necesară efectuarea unei noi expertize în acest sens.
Reprezentanta pârâților intimați solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face dovada dacă există înregistrate cereri de restituire sau retrocedare în baza Legii nr.10/2001 a terenului în discuție. Consideră că ar fi necesară efectuarea unei noi expertize în vederea stabilirii suprafeței incluse în terenul aferent imobilului în litigiu.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată în cauză de către reprezentanta pârâților-intimați, după care, nemaifiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâți și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, arătând că obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.120/R/30.10.1996 l-a constituit doar imobilul construcție situat în T,-, terenul aferent acestui imobil rămânând în proprietatea Statului Român.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.7181/3.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T și T, dispunând obligarea pârâtei T să încheie cu reclamanții un act adițional cu titlu gratuit la contractul nr.120/R din 30.10.1996, pentru terenul aferent casei de locuit, în suprafață de 749. situat în T,-, înscris în CF nr.2696 T, nr.top.5984.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții și au cumpărat imobilul casă și grădină în suprafață de 749. în temeiul Legii nr.112/1995, conform contractului nr.120/R/30.10.1996 încheiat cu, și potrivit disp.art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995, precum și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin nr.HG20/1996, în vigoare la data achiziționării imobilului de către reclamanți, cumpărătorii construcției devin și proprietari ai terenului aferent, reprezentând terenul ce ține de acea construcție și care este necesar utilizării imobilului construcție.
Impotriva acestei hotărâri, pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T au declarat apel în termen legal, la data de 20.08.2007, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei interpretări a disp.art.9 din Legea nr.112/1995, lege specială care, susțin apelanții, privește doar imobilele cu destinație de locuință, textul de lege neputând fi extins și la terenuri.
Prin decizia civilă nr. 626/A/6.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis apelul pârâților împotriva sentinței civile nr.7181/3.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- pe care o schimbă în tot, în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamanții și pentru obligarea pârâților la încheierea unui contract adițional cu titlu gratuit cu privire la terenul aferent casei de locuit din T,-, înscris în CF nr.2696 T, nr.top.5984.
In considerentele acestei hotărâri, tribunalul a reținut că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale incidente, respectiv art.9, 21, 26 alin.ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, rezultă că reclamanții-apelanți, proprietarii construcției înscrisă în CF nr.2696 T, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SA, au vocație la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent. Nici una din aceste dispoziții însă, nu se referă la dobândirea de drept a proprietății, prima instanță făcând o greșită aplicare a acestor norme de drept, cu ignorarea prevederilor art.13 din Legea nr.112/1995 și art.19 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Impotriva acestei hotărâri, reclamanții și au declarat recurs în termen legal, la 27.11.2008, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâți și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara.
In motivarea recursului, reclamanții au susținut că decizia recurată este profund nelegală deoarece, terenul aferent în discuție se predă cumpărătorului apartamentului cu titlu gratuit "ope legis", cu alte cuvinte se face un contract adițional cu privire la terenul aferent, prețul apartamentului incluzând și prețul terenului aferent.
Mai mult, susțin reclamanții, este culpa Primăriei prin SRL care, odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului, în temeiul Legii nr.112/1995 trebuia să includă în respectivul contract și terenul aferent, în acest sens fiind o practică unitară la nivelul Curții de Apel Timișoara.
In drept, au fost invocate disp.art.304 pct.9 pr.civilă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimații Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.120/R/30.10.1996 l-a constituit doar imobilul construcție situat în T,-, terenul aferent acestui imobil rămânând în proprietatea Statului Român.
Intimații au mai precizat faptul că pe rolul instanței de judecată a mai existat dosarul nr-, prin care reclamanții și au solicitat înaintarea propunerii de atribuire a terenului aferent construcției, de către Prefectul Județului T, prin emiterea ordinului de atribuire, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civilă, dar Tribunalul Timișa admis recursurile declarate împotriva ei, respingând în mod irevocabil acțiunea. In raport de această stare de fapt, intimații susțin că instanțele de judecată s-au pronunțat deja asupra aspectului privind atribuirea în proprietatea reclamanților a terenului aferent construcției, iar prin nr.339/2000 s-a hotărât ca pentru curțile și grădinile aferente imobilelor construcții vândute în temeiul Legii nr.112/1995, să se încheie cu actualii proprietari ai construcțiilor contracte de închiriere, chiria stabilindu-se conform OUG nr.40/1999.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanți, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art.299, 304.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 23, 36 alin.2 din Legea nr.18/1991, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.112/1995, precum și disp.art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevăd că, cumpărătorii construcțiilor devin și proprietari ai terenului aferent, prin această noțiune de teren aferent înțelegându-se terenul necesar utilizării normale a imobilului - construcție și care este în măsură să-i asigure o bună funcționalitate a acestuia.
In cauza de față, Curtea constată că în cartea funciară imobilul în litigiu este înscris sub nr. cadastral 5984 din CF nr.2696 T - casă și grădină în suprafață de 749.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare a locuinței nr.120/R/30.10.1996 încheiat între SA și reclamanți, rezultă că obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie construcția compusă din bucătărie, WC, antreu, debara, urcare pod, baie, două terase, pivniță și garaj.
Curtea, apreciază că pentru corecta și justa soluționare a cauzei, raportat la dispozițiile legale sus-menționate, se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să delimiteze suprafața exactă de teren necesară bunei funcționalități a imobilului construcție, astfel cum este descris în contractul de vânzare-cumpărare, prin aceasta înțelegându-se suprafața de teren strict necesară utilizării construcției, din totalul de 749. în care este inclusă și grădina.
Cu alte cuvinte, se impune efectuarea unei expertize în specialitate topometrie care să delimiteze, din totalul suprafeței înscrisă în CF (749. - fila 6 dosar fond), suprafața de teren strict necesară pentru utilizarea construcției cumpărată de reclamanți în temeiul Legii nr.112/1995.
Faptul că în cartea funciară nr.2696 T este înscrisă casa și grădina din- sub un număr unic cadastral, cu teren de 749. nu înseamnă că suprafața de teren aferentă imobilului - construcție, în sensul legii, adică cel de teren strict necesar utilizării normale a construcției, este cea înscrisă în cartea funciară, întrucât, așa cum rezultă din coala CF, aici este inclusă - pe lângă curtea casei și grădina, impunându-se delimitarea topometrică a acestora.
Astfel fiind, în baza disp.art.299, 312 alin.3 pr.civ. Curtea va admite recursul reclamanților, va casa decizia civilă pronunțată de Tribunalul Timiș și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv al acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.626/A/6.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de pârâți, la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /25.02.2009
Dact. // 2 ex./ 25.02.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Marinela Giurgincă, Maria Petria
