Obligația de a face. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.116/2008-A
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile declarat de contestatorii domiciliată în, strada -, nr.8, județul B, domiciliată în,-, județul B, domiciliat în, strada -, nr.64, județul B și prin reprezentant domiciliat în,-,.13, județul B și de către intimata PRIMĂRIA ORAȘULUI -cu sediul în, strada -, nr.5. județul B, împotriva sentinței civile nr. 698/C din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelanții contestatori, și -toți lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul Bihor -Cabinet și apelanta intimată Primăria Orașului, prin primar și reprezentant- avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 21.04.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, upă care:
Reprezentanta apelanților contestatori depune la dosar note de ședință față de apelul formulat de apelanta intimată, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra apelurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta apelanților contestator susține apelul contestatorilor și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, și în consecință să fie desființată în parte sentința atacată în sensul obligării pârâților la ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul în litigiu- în principal și în subsidiar, la autorizarea apelanților contestatori la ridicarea acestora, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. În concluzie solicită a se constata că prin expertiza efectuată în cauză, s-a evidențiat faptul că, pârâții au ridicat o construcție, care nu este finalizată, după ce apelanții contestatori au solicitat restituirea imobilului, motiv pentru care au și făcut o completare de acțiune, cu un capăt de cerere prin care au solicitat obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor, însă, prima instanță nu s-a pronunțat și asupra acestui capăt de cerere, motiv pentru care se impune admiterea acestui apel.
Reprezentantul apelantei pârâte solicită respingerea apelului formulat de contestatori, cu precizarea că, dacă nu s-a pronunțat instanța de fond asupra acestui capăt de cerere, instanța de apel nu se poate pronunța asupra acestuia, numai eventual în măsura în care se solicită casarea cu trimitere, nu se opune la admiterea apelului în acest sens. Referitor la apelul formulat de pârâtă, solicită admiterea lui, desființarea hotărârii atacate și în consecință să fie respinsă acțiunea civilă și completarea acesteia formulată de reclamanți, ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, deoarece prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a anulat dispoziția nr.1292 din 29.05.2007, fără a fi sesizată cu o astfel de cerere. De altfel, terenul solicitat de reclamanți a le fi restituit în natură, nu este liber, nici din punct de vedere juridic și nici tehnic, el face parte din domeniul public al Orașului, fiind expropriat din proprietatea def. prin Decretul nr.165/1995, în schimbul unor despăgubiri, după cum rezultă din poz.56-57 din Anexa la decretul de expropriere, imobile ce au fost inventariate prin Anexa 8 însușită de Consiliul Local, prin Hotărârea nr.121/1999 completată cu Hotărârea nr.47/2001, adoptate în baza nr.HG970/2002, astfel, conform art.11 alin.1 din Legea nr.213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Totodată arată că, terenul a cărui restituire se solicită se află în curtea Liceului, fiind ocupat de construcții, ce au fost edificate cu bani de la Consiliul European, edificare ce s-a făcut în baza nr.HG612/2006, iar construcțiile sunt în fază finală de execuție. Față de toate acestea și pentru motivele detaliate pe larg în motivele de apel, solicită admiterea apelului formulat de către partea intimată, reținându-se totodată faptul că, imobilele nu pot fi retrocedate în natură, deoarece sunt afectate unor lucrări de utilitate publică, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.10/2001 a hotărât prin procesul verbal nr.1222/26.04.2005, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând prin atribuirea, prin compensare, a altor terenuri situate în intravilanul orașului sau a unor titluri de valoare în temeiul art.VII din Legea nr.247/2003.
Reprezentanta apelanților contestator solicită respingerea apelului formulat de către intimata pârâtă ca nefondat, cu precizarea că, terenul a fost expropriat în anul 1968, în mod abuziv, de către regimul comunist, în favoarea Statului Român,aspect ce rezultă din coala funciară depusă la dosar, de altfel solicită a se constata că terenul nici nu face parte din domeniul public, deoarece, potrivit nr.HG970/2002, fac parte din domeniul public pozițiile înscrise sub nr.77, 78, 79, 80, 81 însumând o suprafață 19.083. în timp ce toată suprafața înscrisă în CF nr.3451/A și CF nr.3444, însumează o suprafață totală de 33.925. astfel că diferența de teren nu face parte din domeniul public.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.698/C din 24 octombrie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis acțiunea precizată de contestatorii, prin reprezentant și în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAȘULUI și în consecință:
A dispus anularea Dispoziției Primarului nr.1292 din 29 mai 2007.
A constatat calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilelor cu nr.top.1208 și 1215 înscrise inițial în CF 174 ce formează obiectul notificării nr.130/12 februarie 2002.
A obligat intimatul la emiterea unei noi dispoziții în acest sens.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1960 lei, în favoarea contestatorilor, reprezentând onorariu avocat și expert.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin notificarea numărul 130/12.02.2002 depusă de executorul judecătoresc reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenurilor preluate în mod abuziv, înscrise în CF 3451/A și CF 3444, terenuri ce au constituit proprietatea tabulară a antecesoarei lor, defuncta, prin dispoziția numărul 1292 emisă de intimat la data de 29 mai 2007 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și s-a recunoscut calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste imobile.
În fapt, s-a reținut de tribunal că imobilele a căror restituire s-a solicitat se găsesc, o parte, în curtea Liceului și o parte sub betonată și forajul de apă termală. Pe porțiunea identificată în curtea Liceului se ridică o construcție autorizată " sală de sport cu o capacitate de 150 locuri pe scaune" cu fonduri guvernamentale.
Curtea școlii, respectiv Liceul, constituie o amenajare de utilitate publică a orașului, ce deservește interesele elevilor, având ca destinație desfășurarea orelor de educație fizică și sport.
Față de această situație de fapt, în temeiul art. 1 alin 2 și 3 și art. 26 alin 1 și 2 lin Legea 10/2001, pârâtul apreciat imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor litigioase.
Analizând însă situația de fapt, astfel cum aceasta rezultă din probele administrate în cauză, raportat la textele legale incidente, instanța de fond a apreciat că soluția la care a ajuns pârâtul este eronată.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză realizat în cauză, s-a reținut de tribunal că suprafața totală ocupată de Primăria din numărul top. vechi 1208 = 1687 mp este de 1266 mp, din care 1148 mp este ocupat de obiectivul " de sport" cu terenul aferent.
La fel, suprafața totală ocupată de Primăria din numărul top. vechi 1215 = 1695 mp este de 1519 mp, din care 1362 mp este ocupat de obiectivul " de sport" cu terenul aferent.
Expertul a mai reținut că suprafața de 307 mp din numărul topo 1208/1, suprafața de 114 mp din nr. topo 1208/2 și suprafața de 176 mp din nr. topo 1215 în total 597 mp reprezintă teren liber ce poate fi restituit intimaților, din aceste concluzii rezultând că, partea din terenul solicitat de reclamanți ce nu este liberă, este ocupată de obiectivul " de sport" cu terenul aferent.
Ori, a apreciat instanța de fond că edificarea acestui obiectiv este ulterioara depunerii de către reclamanți a solicitării privind restituirea în natură a acestor imobile în temeiul Legii 10/2001, autorizația de construcție fiind eliberată abia la data de 24.11.2006 sub numărul 29.
Ceea ce însă pârâții au omis să rețină, este că persoana îndreptățită este obligată să respecte documentațiile de urbanism legal aprobate, condiție ce nu poate fi reținută în cauză, astfel, la data la care Primăria a început demersurile în vederea obținerii finanțării pentru această lucrare cunoștea solicitările reclamanților de restituire în natură a acestui teren, precum și faptul că le sunt aplicabile prevederile Legii 10/2001.
Instanța de fond a reținut că, dreptul reclamanților de a solicita restituirea în natură a terenurilor preluate abuziv de către Stat s-a născut la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, iar data la care se raportează verificarea condițiile pentru temeinicia și legalitatea pretențiilor acestora este data la care au înțeles să își exercite acest drept, și anume data depunerii notificării.
acestor demersuri și continuarea lor, înainte ca problema restituirii terenurilor în natură să fie tranșată irevocabil, mai mult în cursul unui proces pe rol ce viza tocmai acest aspect și în care au calitatea de pârâți,a opinat tribunalul că, constituie o manifestare abuzivă a unui drept de către pârâta Primăria, manifestare ce a vătămat în mod evident interesele reclamanților.
Este inadmisibil ca pârâta să invoce ca motiv al imposibilității de restituire în natură a terenului faptul că acesta este ocupat de o construcție, construcție pe care tot ea a edificat-o, după ce terenul a fost deja solicitat. O astfel de manifestare,ce constituie o invocare a propriei culpe ( constând în activitatea pârâtei descrisă mai sus) în vederea prezervării unui drept, constituie o încălcare nepermisă a principiul nemo auditur propriem turpitudinem allegans.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că în cauză nu poate fi reținută condiția autorizării construcției în condițiile legii, fiind aplicabile în speță prevederile alin. 3 din art. 10 al Legii 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de la plata taxelor de timbru, au declarat apel: reclamanții, și, solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâților la ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul în litigiu, iar în subsidiar, autorizarea lor să le ridice pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată și Primăria Orașului prin primar, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței în sensul respingerii acțiunii completate.
Prin motivele de apel, reclamanții au invocat că expertiza topografică a evidențiat ridicarea construcției de către pârâți după ce ei au solicitat restituirea imobilului, ori, deși au solicitat ridicarea acestuia, instanța nu s-a pronunțat în acest sens.
S-au invocat în drept dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin motivele de apel, Primăria Orașului prin primar a arătat faptul că, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, anulând dispoziția nr.1292 din 29 mai 2007, fără a fi sesizată în acest sens. A soluționat notificarea prin această dispoziție, în sensul respingerii cererii de restituire în natură, propunând acordarea despăgubirilor, astfel că, solicitarea de-a fi obligați la emiterea dispoziției a rămas fără obiect.
Nu este liber terenul revendicat, din punct de vedere juridic sau tehnic, nr.top.1208, 1215 au fost expropriate de la în baza Decretului nr.165/1995 în schimbul unor despăgubiri de 8825 lei, statul întabulându-se astfel în CF. Imobilele fac parte din domeniul public, conform Anexei nr.8 astfel că, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.213/1998 este inalienabil, insesizabil, imprescriptibil. O parte de găsește în curtea Liceului ocupat de construcții, CF nr.3444, o parte sub betonată ce duce spre SC SA și sub forajul de apă termală.
Pe o parte din terenul aflat în curtea liceului, nr.top.1208, 1215 s-a edificat o construcție autorizată sub nr.29 din 24.11.2006, reprezintă o sală de sport, edificare realizată în baza nr.HG612/2006, aflată în fază finală de execuție. Nu pot fi retrocedate în natură imobilele, sunt afectate unor lucrări de utilitate publică, iar comisia a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea prin compensare a altor terenuri.
S-a consemnat în procesul-verbal nr.1409 din 17.05.2005 că, mandatar al reclamanților a respins propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, astfel că, s-a propus acordarea de despăgubiri, dispoziția emisă în acest sens fiind legală și temeinică, conformă cu art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Conform raportului de expertiză, întocmit de expertul, suprafața de 1266. din nr.top.1208 și 1519. din nr.top.125 sunt ocupate de de sport, de acces pietonală, dar, 307. din nr.top.1208/1, 114. din nr.top.1208/2, 176. din nr.top.1215, reprezintă teren liber ce poate fi restituit în natură, ceilalți 597. fiind exceptați restituirii.
Potrivit art.166 alin.5 din Legea nr.84/1995, construcțiile și terenurile aferente procesului instructiv-educativ, nu pot fi transferate decât cu aprobarea Guvernului, la propunerea ministrului educației naționale, fără plată și doar în interes public, astfel că, cei 597. teren ce constituie o amenajare de utilitate publică, nu permite restituirea în natură. Acest aspect ar însemna obstrucționarea accesului, utilizării normale a suprafețelor subterane ce deservesc alimentarea cu apă a Orașului de la instalația de foraj.
Solicitarea ridicării construcției este nelegală întrucât a fost ridicată autorizat, destinată interesului public iar, terenul aferent reprezintă proprietatea Statului Român, exceptat restituirii în natură.
În drept s-au invocat dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Prin notificarea nr.130 din 12.02.2002 -fila 7 dosar fond, adresată Primăriei Orașului, prin executorul judecătoresc, apelanții reclamanți, prin mandatar au solicitat în calitate de moștenitori ai def., retrocedarea terenurilor având nr.top 1208, 1215, aflate în administrarea orașului, libere de sarcini, îngrădite de Administrația Liceului.
Se reține din analiza extrasului de carte funciară -fila 10 dosar fond, că nr.top.1208=teren în suprafață de 1687. nr.top.1215=teren în suprafață de 1695., înscrise în CF nr.174, au format dreptul de proprietate al numiților și -foaia B nr.1,4,7, drept dobândit cu titlu de posesie faptică și cumpărare, iar la foaia nr.14 dreptul de proprietate s-a transmis în favoarea Statului Român asupra nr.top.1215 și trecut în CF nr.677.
Din adresa nr.1407 din 25.06.2001, emisă de intimata Primăria Orașului, către Prefectura Județului B, -fila 15 dosar fond, se reține faptul că, această instituție a fost încunoștințată că cele două nr.topografice -1208, 1215 au fost expropriate, în 1 ianuarie 1990 erau împrejmuite de Liceul nr.1 și folosite ca și curtea școlii, s-au dezmembrat, iar o parte au fost expropiate pentru amplasarea forajului de apă termală.
Aceleași aspecte se rețin și din cuprinsul procesului-verbal din 26.04.2005 -fila 50 dosar fond, întocmit de Primăria Orașului, Comisia de aplicarea a Legii nr.10/2001, propunând atribuirea de titluri de valoare notificatorilor sau teren la schimb.
Inițial, acțiunea reclamanților s-a aflat pe rolul Judecătoriei Beiuș sub dosar nr.2353/2004, la data pornirii procesului nu era soluționată notificarea, obiectul acțiunii fiind cel de obligare la emiterea unei dispoziții în acest sens, iar, ulterior, sentința pronunțată la data de 26.10.2005 a fost anulată prin decizia civilă nr.161 din 8.03.2006 de Tribunalul Bihor, reținându-se cauza spre rejudecare în primă instanță de acesta. Doar pe parcursul rejudecării cauzei de Tribunalul Bihor, s-a soluționat notificarea, astfel că, la fila 83 dosar fond, -- al Tribunalului Bihor, reclamanții ca o consecință a acestor aspecte au depus o completare de acțiuni, solicitând anularea dispoziției nr.1292 din 29 mai 2007 și obligarea la restituirea în natură a imobilelor, criticile apelantei Primăria Orașului prin primar în sensul că s-ar fi acordat altceva, mai mult decât s-a cerut, sunt nefondate.
Tot pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, reclamanții s-au adresat instanțelor pentru a solicita sistarea lucrărilor de construire pe terenurile aflate în litigiu, iar prin sentința civilă nr.352 din 23 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, cererea le-a fost admisă, obligați Primarul și Primăria Orașului să sisteze lucrările de construire până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer expert -fila 86-89 dosar fond, în anul 2007 Primăria Orașului, deci după ce nu doar că reclamanții au notificat-o să le restituie terenurile ci chiar erau chemați în judecată în acest sens, au ocupat o parte din teren edificând o sală de sport -1148. teren ocupat de construcție, 118. alee acces, respectiv 836. din nr.top.1208/1,312 din nr.top.1208/1, 118. din nr.top.1208/1. A concluzionat expertul că terenul ocupat din nr.top.vechi 1215 în suprafață de 1695. este de 1519. din care 1362. ocupat de de Sport, cu 118. alee pietonală, iar, o suprafață de 307. din nr.top.1208/1, 114. din nr.top.1208/2, 176. din nr.top.1215 -total 597. teren - este teren liber putând fi restituit în natură.
Autorizația de construire a sălii de sport cu nr.29 a fost emisă la 24.11.2006 de aceiași Primărie, ce a fost notificată să restituie imobilul în natură și după ce în prealabil chiar s-a inițiat prezentul litigiu pentru obligarea la restituire. Mai mult, prin notificarea nr.116/25.01.2007 -fila 143 dosar fond, mandatarul reclamanților a solicitat neânceperea lucrărilor de construire, obținând chiar sistarea acestora până la finalizarea prezentului dosar.
Sigur că, potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat construcții noi autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură -partea de teren rămasă liberă, iar, pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, altor amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc doar în echivalent, dar, problema esențială în speță este aceea că nu este vorba de construcții edificate anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, pentru a face incidente aceste dispoziții, ci de construcție edificată cu rea credință, chiar autoritățile, după ce în prealabil se cunoștea că foștii proprietari au revendicat terenul, iar la data notificării era liber de orice construcții.
Astfel, cum corect a reținut instanța de fon, dreptul reclamanților de-a solicita și obține restituirea în natură a terenului s-a născut la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, nu ulterior, în baza acestei sentințe apelate, iar la aceea dată, conform celor expuse, terenul era liber, restituibil în natură.
Faptul că, ulterior notificării și inițierii litigiului, terenurile au fost trecute în domeniul public al Statului Român, nu este un aspect ce să nu facă aplicabile dispozițiile art.10 din Legea nr.10/2001, față de toate considerentele expuse, intimata a procedat la trecerea lor inventar deși cunoștea situația juridică a acestora. Mai mult, conform art.20 alin.4/1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost introdus prin Legea nr.247/2005, era interzis ca până la soluționarea procedurilor administrative, sub sancțiunea nulității absolute, să se schimbe destinația, să se greveze cu sarcini imobilele, ori, terenului în litigiu i-a fost schimbată implicit destinația din curte a școlii în sală de sport, construindu-se o clădire în acest sens, criticile apelantei intimate fiind nefondate, ea își invocă de altfel, propriul abuz de drept, propria culpă în modul în care a procedat anterior rezolvării notificării formulate în baza Legii nr.10/2001.
Ca urmare a celor expuse, apărările apelantei în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Legea nr.84/1995 sunt neavenite, este cert că anterior soluționării procedurilor administrative instituțiile Statului Român, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 au procedat la construirea unei săli de sport, chiar dacă cunoșteau că situație litigioasă a terenului nu permite acest aspect, existând riscul, ce de altfle s-a și produs, însă pe care astfel și l-au asumat implicit.
Referitor la celelalte apărări ale apelante intimate, în sensul că pe o parte din teren s-ar afla forajul pentru apă termală al Orașului, o betonată cu acces la p societate comercială, aceste aspecte nu se pot reține din raportul de expertiză tehnică, astfel că, orice critici apar ca neavenite, apelul declarat de Primăria Orașului prin primar fiind nefundat, urmând a fi respins ca atare.
Cât privește apelul declarat de către reclamanți, din analiza dosarului de fond se reține faptul că aceștia au solicitat într-adevăr ridicarea construcțiilor de pe terenurile în litigiu sau autorizarea lor la acest fapt în caz de refuz, ori, instanța de fond doar în considerente a arătat că se aplică dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001, fără a dispune nimic în acest sens, omițând a se pronunța prin dispozitiv.
Sigur că, acest aspect poate fi rezolvat și ulterior emiterii deciziei de restituire în natură a imobilelor, însă, nesoluționarea acestora ar implica, genera noi litigii, ceea ce nu este de dorit, cu atât mai mult cu cât pe de-o parte, durează în timp, iar pe de altă parte, oricum au trecut mai mult de 5 ani de când se solicită retrocedarea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului concluzionând de altfel că, instanțele au obligația să tranșeze definitiv divergențele litigioase, nu să genereze altele, omisiunea putând fi astfel înlăturată în această fază procesuală, fără a se impune desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu atât mai mult cu cât, nu sunt aplicabile dispozițiile art.297 Cod procedură civilă.
Potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire în natură, aspect față de care, întrucât la data notificării imobilele erau libere, neocupate de de sport, se impune în baza art.296 Cod procedură civilă, admiterea apelului formulat de apelanții reclamanți, schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării intimaților Primăria Orașului și Primarul orașului la ridicarea construcției edificate pe terenul în litigiu în termen de 6 luni de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, în caz contrar, se autorizează reclamanții să le ridice ei, pe cheltuiala pârâtei.
Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței, ca fiind legale și temeinice.
Nu s-au dovedit cheltuielile de judecată ocazionate de apelanții reclamanți, astfel că, nu se vor acorda, nefiind de altfel nici măcar indicate în delegația avocațială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITEca fondat apelul civil declarat de apelanții domiciliată în, strada -, nr.8, județul B, domiciliată în,-, județul B, domiciliat în, strada -, nr.64, județul B și prin reprezentant domiciliat în,-,.13, județul B în contradictoriu cu intimat PRIMĂRIA ORAȘULUI -prin primar și PRIMARUL ORAȘULUI -cu sediul în, strada -, nr.5. județul B, împotriva sentinței civile nr. 698/C din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:
-Obligă intimații Primarul și Primăria Orașului la ridicarea construcției edificate pe terenul în litigiu, în termen de 6 luni de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, iar în caz de neconformare, autorizează reclamanții să le ridice ei, pe cheltuiala pârâților.
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de PRIMĂRIA ORAȘULUI prin Primar-cu sediul în, strada -, nr.5. județul B, împotriva aceleiași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -.
Data:23.06.2008
Jud.fond
Dact.
Data:3.07.2008
8 ex.
6 com.- din,str.-,nr.8, jud.
- din,str.-,nr.3, jud,
- din, strada -, nr.64, județul
și prin - din,-,.13, jud.
-PRIMĂRIA ORAȘULUI -prin primar - cu sediul în,
strada -, nr.5. județul
-PRIMARUL ORAȘULUI - în,
strada -, nr.5. județul
data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Crupșa
