Obligația de a face. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

(152/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.346

Ședința publică de la 19 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ilie MARI -

JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe

JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu

GREFIER - - -

***** *****

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și de către recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, împotriva deciziei civile nr.1190 din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și -.

are ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, la prima strigare a pricinii se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentant al recurentului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, intimații-reclamanți și -, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1254/12.02.2009 emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimații-reclamanți au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinări față de cele două recursuri formulate în cauză.

Curtea înmânează câte un exemplar de pe întâmpinările depuse la dosar la data de 17.02.2009, reprezentantului recurentului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL solicită lăsarea dosarului mai la urmă pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru fixată de instanță, respectiv pentru a timbra cu 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar.

Curtea dispune lăsarea dosarului la doua strigare pentru a da posibilitatea recurenților să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La a doua strigare a pricinii se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte PRIMĂRIA SECTOR 2 B, în baza delegației pe care o depune la dosar, intimații-reclamanți și -, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

Reprezentantul recurentei-pârâte Primăria Sector 2 B, de asemenea, depune la dosar ordinul de plată nr.199/5.02.2009 în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, taxe care au fost anulate de instanță.

Curtea dispune lăsarea dosarului mai la urmă pentru a da posibilitatea recurentului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru dispusă de instanță.

La reluarea pricinii se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentant al recurentului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și intimații-reclamanți și -, personal și asistați de avocat, lipsind recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 2

Reprezentantul recurentului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL depune la dosar chitanța nr.-/1/19.02.2009 în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, taxe care au fost anulate de instanță.

Curtea dispune lăsarea dosarului mai la urmă pentru a fi prezentă și recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, prin consilier juridic.

La reluarea pricinii se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte PRIMĂRIA SECTOR 2 B, în baza delegației de la dosar și intimații-reclamanți și -, personal și asistați de avocat, lipsind recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.

Avocatul intimaților-reclamanți solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pentru a face dovada că s-a achitat chiria față de imobilul în litigiu și depune la dosar 2 chitanțe nr.-/19.01.2009 și respectiv nr.-/8.01.2009, copii conforme cu originalul. câte un exemplar de pe aceste chitanțe reprezentantului recurentei-pârâte Primăria Sector 2

Reprezentantul recurentei-pârâte Primăria Sector 2 B arată că nu are probe de solicitat în cauză.

Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art.305 din Codul d e procedură civilă coroborat cu art.167 din Codul d e procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri la solicitarea intimaților-reclamanți, prin avocat și ia act că recurenta-pârâtă Primăria Sectorului 2 B nu înțelege să formuleze probe și de asemenea, recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL nu cere probe prin motivele de recurs aflate la dosar.

Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Reprezentantul recurentei-pârâte Primăria Sector 2 B, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității de folosință a Primăriei Sectorului 2 B, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată.

Avocatul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și de PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, ca nefondate și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

Arată că au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sector 2 B, motivat de faptul că au chemat în judecată această instituție, întrucât este cea care a dat autorizație de construcție pentru ridicarea gardului despărțitor între terenul ce-l dețin reclamanții cu contract de închiriere și vecina părților, autorizație dată pentru aceasta, întrucât hotărârea ce s-ar fi pronunțat în dosar trebuie să le fie opozabilă; au chemat în judecată MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, întrucât sunt chiriașii unui teren proprietatea statului și au dreptul să-l folosească în schimbul unei chirii; au constatat că dețin în fapt mult mai puțin decât ar trebui, întrucât s-a ridicat un gard despărțitor pe acest teren, ce desparte proprietatea numitei, și terenul ce ar trebui să-l folosească reclamanții; Primăria Sector 2 B, acordă o autorizație de construcție pentru acest gard, fără a-i fi prezentată o dovadă a ieșirii din indiviziune cu Statul, pentru acest teren, motiv pentru care consideră că are calitate procesuală în cauză și capacitate de folosință.

În ceea ce privesc criticile din motivele de recurs ale MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, arată că terenul închiriat de aceștia, aferent construcției a cărui proprietari sunt reclamanții de astăzi, nici nu putea fi închiriat, deoarece are altă destinație decât cea de locuință, respectiv spații comerciale; intimații-reclamanți sunt proprietarii construcției situate în-, sector 2, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4089/22.08.1997, și dețin în folosință cu contract de închiriere și suprafața de teren de 40,46 mp, "curte", așa cum se reține în contractul de închiriere, pentru care plătesc chirie.

Mai arată că obiectul contractului de închiriere este acela de folosința curții, iar închirierea se face pentru curte, și nicidecum acest teren nu are o altă destinație și anume pentru spații comerciale, cum eronat reține intimata.

Consideră că instanța de apel a apreciat în mod corect că Municipiul B, proprietarul acestui teren, fost proprietar al construcției ce a înstrăinat-o, cu destinație de curte, închiriată reclamanților, este obligată să respecte acest contract, în sensul că are obligația să asigure folosința suprafeței de 40,46 mp, pentru care încasează chirie anual, întrucât este o obligație prevăzută în contractul de închiriere.

CURTEA,

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.7794/19.10.2006, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și -, împotriva pârâților MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, PRIMĂRIA SECTORULUI 2

S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 B la data de 11.05.2006, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, solicitând obligarea acestuia să le asigure folosința terenului închiriat situat în-, sector 2, în suprafață de 40,46 mp deținut în baza contractului de închiriere nr.04111/16.08.2002, prin stabilirea modalității practice de folosință a acestuia.

Numita a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu prin care arată că se află în indiviziune cu Primăria Municipiului B pentru terenul cu destinația de curte, având în proprietate 92,98 mp din totalul de 165 mp situat în B,-, sector 2.

Reclamanții dețin în proprietate două camere, vestibul, WC și magazie în suprafață utilă de2 5,03 mp și 35,59 mp teren situat sub construcție, în imobilul situat în-, corp C, parter, sector 2, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.4080/22.08.1987.

Primăria Municipiului B prin SC "" SA a închiriat reclamanților, cu contractul de închiriere nr.04111/16.08.2002 o suprafață de teren de 40,46 mp din totalul suprafeței de teren a imobilului. Imobilul este în coproprietate stat și persoană particulară iar suprafața de teren închiriată reclamanților nu poate fi definită deoarece nu există o ieșire din indiviziune asupra terenului. Rezultă că terenul nici nu putea fi închiriat reclamanților, iar contractul de închiriere are forma unui contract de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât aceea de locuință, adică pentru spații comerciale și nu terenuri, după cum se poate constatata din cuprinsul contractului depus la dosar la fila 6.

Prin decizia civilă nr.1190/23.09.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă admis apelul formulat de apelanții - reclamanți și -, împotriva sentinței civile nr.7794/19.10.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâții MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL și PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B să asigure folosința terenului închiriat situat în B,-, sector 2, în suprafață de 40,46 mp, conform contractului de închiriere nr.04111/16.08.2002.

S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

Din cuprinsul contractului de închiriere nr.04111/16.08.2002 rezultă că intimata s-a obligat să asigure apelanților folosința suprafeței de 40,46 mp, astfel încât, în baza art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că în baza art.1420 cod civil a admis acțiunea și a obligat pârâtul să asigure folosința terenului închiriat în B,-, sector 2, în suprafață de 40,46 mp, conform contractului de închiriere nr.04111/16.08.2002.

Împotriva deciziei instanței de apel au formulat cerere de recurs (I) PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B la data de 19.12.2008 și (II) MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL la data de 29.12.2008,

(I) Recurenta - pârâtă a formulat următoarele critici de nelegalitate:

Tribunalul Bucureștia omis să analizeze și să se pronunțe cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a PRIMĂRIEI SECTORULUI 2

Primăria - așa cum instituie actul normativ în vigoare(art.21 alin 1, art.77 din Legea nr.215/2006) - este o structură organizatorică, având un aparat funcțional propriu, fără a fi recunoscut însă ca subiect de drept și neavând personalitate juridică.

Primăria Sectorului 2 reprezintă o subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului B, care nu poate participa în nume propriu la raporturile juridice de drept, fie ele substanțiale ori de drept procesual.

Analizând aceste dispoziții legale comparativ cu acțiunea reclamanților-intimați, rezultă că aceștia fac confuzie între autoritățile locale, entități administrativ-teritoriale și structurile funcționale definite ca atare de lege.

Astfel, autoritățile locale sunt compuse din consiliul local - autoritate cu atribuțiuni deliberative și primarul - autoritate cu atribuțiuni executive.

De aceea, prin art.62 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată, cu completările și modificările ulterioare, s-a stabilit că: "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție".

Mai mult decât atât, prevederile art.87 Cod procedură civilă menționează că,statul, județul, comuna și celelalte persoane juridice de drept public vor fi citați în persoana capului autorității la contenciosul sediului central al administrației respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administrației".

Contractul de chirie nr.04111/16.08.2002 privind imobilul situat în B,-, sector 2, a fost încheiat între reclamanții-intimați și și Primăria Municipiului B reprezentată prin Primarul General, astfel că Primăria Sectorului 2 B nu are nici o calitate în raport de solicitarea sus-numiților privind punerea în folosință în totalitate a imobilului închiriat.

(II) Recurentul - pârât a formulat următoarele critici de nelegalitate:

Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă: hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că locuiesc în-, sector 2, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.4089/22.08.1997. În ceea ce privește curtea, aceștia au închiriat-o de la pârâta SC SA, respectiv suprafața de teren de 40,46 mp.

Reclamanții dețin în proprietate două camere, vestibul, magazie în suprafață utilă de 3 mp și 35,59 mp teren situat sub construcție.

Primăria Municipiului B prin SC SA a închiriat reclamanților cu contractul de închiriere nr.04111/16.08.2002 o suprafață de teren de 40,46 mp din totalul suprafeței de teren a imobilului.

Recurentul-pârât consideră că decizia civilă este netemeinică și nelegală deoarece întrucât imobilul in litigiu este în coproprietate de stat și persoană particulară, suprafața de teren închiriată reclamanților nu poate fi definită, deoarece nu există o ieșire din indiviziune asupra terenului, nu se poate reține că terenul putea fi închiriat, deoarece contractul de închiriere are forma unui contract de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât aceea de locuință pentru spațiile comerciale și nu pentru terenuri.

Analizând recursurile promovate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele;

(I)Din cuprinsul contractului de închiriere nr.04111/16.08.2002, încheiat între Primăria Municipiului B, reprezentată prin SC "" SA și reclamanți, rezultă că proprietarul terenului în litigiu-Primăria Municipiului B s-a obligat să asigure reclamanților folosința suprafeței de teren de 40,46 mp, situată în B,-, corp C, parter, sector 2.

Față de evidența raporturilor juridice contractuale susmenționate, reținute de ambele instanțe de fond, se impunea, în raport de dispozițiile art. 21 alin 1 din Legea nr.215/2001-"(1) unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii; (2) în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"- admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive față de această pârâtă.

Pe temeiul dispozițiilor art.312 alin 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și în consecință, va respinge acțiunea față de aceasta, pentru lipsa calității procesuale pasive.

(II) Recurentul-pârât și-a susținut criticile pe motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurentul-pârât consideră că decizia civilă este netemeinică și nelegală, întrucât imobilul in litigiu este în coproprietate-coproprietari fiind statul și o persoană particulară-numita a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu prin care arată că se află în indiviziune cu Primăria Municipiului B pentru terenul cu destinația de curte, având în proprietate 92,98 mp din totalul de 165 mp situat în B,-, sector 2.

Mai mult, s-a susținut că suprafața de teren închiriată reclamanților nu poate fi definită, deoarece nu există o ieșire din indiviziune asupra terenului.

Ignorând situația de fapt dovedită în dosar, anume contractul de închiriere nr.04111/16.08.2002, încheiat între Primăria Municipiului B, reprezentată prin SC "" SA și reclamanți, din cuprinsul căruia rezultă că proprietarul terenului în litigiu-Primăria Municipiului B, așa cum s-a și autodefinit, s-a obligat să asigure reclamanților folosința suprafeței de teren de 40,46 mp, situată în B,-, corp C, parter, sector 2, recurentul pârât precizează că terenul nu putea fi închiriat, "deoarece contractul de închiriere are forma unui contract de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât aceea de locuință, pentru spațiile comerciale și nu pentru terenuri".

Instanța de apel a reținut corect ca raporturile juridice configurate intre părți prin perfectarea contractului de închiriere nr.04111/16.08.2002, obliga la respectarea prestațiilor asumate-în acest sens fiind și dispozițiile art.1420 din Codul Civil.

În calitate de titulari ai dreptului de folosință asupra terenului în litigiu, reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă și să obțină din partea celeilalte părți, prin mijlocirea instanței, îndeplinirea întocmai a prestației.

Pentru considerentele de fapt si de drept ce preced, Curtea in conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 din Codul d e procedura civila, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, împotriva deciziei civile nr.1190/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și -, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și în consecință, va respinge acțiunea față de aceasta, pentru lipsa calității procesuale pasive, va menține celelalte dispoziții ale deciziei instanței de apel.

În conformitate cu dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga intimații - reclamanți să plătească recurentei - pârâte PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B cheltuieli de judecată în sumă de 4,15 RON, dat fiind faptul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește și, drept consecință, s-a respins pretenția reclamanților față de această pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, împotriva deciziei civile nr.1190/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și -.

Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia recurată în sensul că:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și în consecință, respinge acțiunea față de aceasta, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Obligă intimații - reclamanți să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 4,15 RON.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

MARI - - - - -

GREFIER

-

Red.

./

2 ex./23.03.2009

TB-5 -;

Jud.2 -

Președinte:Ilie
Judecători:Ilie, Mariana Haralambe, Rodica Susanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Bucuresti