Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 350/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(146/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.350
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.1087 din 5.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ
are ca obiect - plângere carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, avocat, în calitate de reprezentant al recurentului - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/18.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, recurenta-reclamantă, personal și asistată de același avocat, lipsind intimatul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că avocatul recurenților-reclamanți a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, cerere prin care solicită strigarea cauzei după ora 1000, întrucât în aceeași zi trebuie să se deplaseze și la Judecătoria Sectorului 6, anexând chitanța nr.-/1/18.02.2009 în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și împuternicirea avocațială nr.-/18.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, privind pe domnul avocat.
Avocatul recurenților-reclamanți arată că în urma demersurilor efectuate a constatat că este pusă interdicție de vânzare nr.8/1997 în Registrul de trascripțiuni de către numita, interdicție care are la bază o cerere scrisă de mână, interdicție pusă în mod ilegal în condițiile în care nu are la bază un act legal din toate punctele de vedere, deși recurenții dețin o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat că sunt proprietarii asupra terenului de la domiciliul părților și o altă hotărâre judecătorească prin care s-a constatat că sunt proprietarii construcției edificate pe teren.
Solicită ca instanța să încuviințeze efectuarea unei adrese oficiale către Registrul Comerțului pentru a ne comunica actele care au stat la baza acestei interdicții de vânzare.
Curtea, după deliberare, față de cererea formulată de avocatul recurenților-reclamanți o apreciază ca neîntemeiată în raport de stadiul procesual în care ne aflăm și o respinge.
Avocatul recurenților-reclamanți declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurenților-reclamanți susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță de judecată, arătând că această interdicție de vânzare nu are legătură cu pricina de față, interdicție care se bazează pe o cerere scrisă de mână, un titlu de proprietate pentru o suprafață care nu are legătură cu pricina și pe o copie falsă a planului parcelar al sectorului 6, deși aceste acte nu au nici o legătură cu imobilul părților sau cu proprietatea familiei.
Mai arată că părțile dețin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a constat că sunt proprietarii asupra terenului de la domiciliul acestora și asupra construcției edificate pe teren, astfel că nu se poate institui Interdicție de vânzare fără a avea acte legale, justificative, din care să reiasă că au legătură cu proprietatea asupra căreia se instituie, fără a avea cadastru prin care să se identifice terenul din acte.
Consideră că în mod neîntemeiat instanța de fond a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, deoarece este decedată.
De asemenea, consideră că intimatul de astăzi are calitate procesuală pasivă de a sta în proces și de a răspunde pentru cererile pe care le admite și pentru măsurile pe care le dispune.
Potrivit art.42 arată clar că înscrierea intenției de a înstrăina își pierde valabilitatea după 2 luni, iar art.49 specifică că cererea de înscriere a unui drept în cartea funciară trebuie să aibă atașat un act care justifică înscrierea; art.50 din Legea nr.7/1996 menționează că judecătorul admite cererea dacă îndeplinește următoarele condiții: are deplina putere doveditoare, arată numele părților, identifică imobilul din cererea defunctei, ceea ce nu se poate susține în pricina de față, întrucât nu sunt îndeplinite aceste condiții, chiar legea arătând că judecătorul admite cererea dacă sunt întrunite cumulativ aceste condiții.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B - Secția Civilă, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 B, solicitând instanței să dispună radierea interdicției de vânzare nr. 8/1997, înscrisă pentru imobilul de la domiciliul reclamanților, în Registrul de și.
În motivarea cererii, au arătat că în data de 14 august 2008 au obținut extrasul de informare și au constatat că în Registrul de și aveau pusă de către, interdicția de vânzare nr. 8/1997, interdicție ce avea la bază o cerere scrisă de mână, un titlu de proprietate nr. 32202 din 05 septembrie 1996 pentru o suprafață de teren de 500 mp. și o copie falsă a planului parcelar al sectorului 6, fără ca aceste acte să aibă vreo legătură cu imobilul reclamanților situat în- A, compus din teren de 400 mp. și casă de locuit, fără să existe vreun act în care să se menționeze vreo legătură cu proprietatea reclamanților și fără ca terenul înscris în acel titlu să fie identificat cu vreun cadastru.
Reclamanții au arătat și că interdicția a fost pusă în mod ilegal, neavând la bază un act legal din toate punctele de vedere, în condițiile în care reclamanții aveau hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat că sunt proprietari asupra terenului de la domiciliul lor - sentința civilă nr. 2184/1996, transcrisă în registrul de transcripțiuni la nr. -/1997, și o altă hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care de asemenea s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii construcției edificate pe teren sentința civilă nr. 3211/2000, cu cadastru și înscriere în cartea funciară prin încheierea nr. 12595/2006.
Prin sentința civilă nr. 1634 din 11 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Civilă în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară B Sector 6 și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 B, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că temeiul juridic invocat de reclamanți în susținerea cererii nu are nici o legătură cu cauza de față - respectiv Legea nr. 9/1997 care se referă la ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor.
Considerând, în virtutea rolului activ al instanței, că temeiul juridic al cereri îl constituie Legea nr. 7/1996 - legea cadastrului și a publicității imobiliare, în vigoare atât la momentul notării interdicției la care se referă reclamanții, cât și la momentul judecării pricinii - instanța a constatat că Oficiul Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară B Sector 6 nu poate sta ca pârât în cauza dedusă judecății. Cererea are ca obiect radierea înscrierii unei interdicții de vânzare, or, o astfel de cerere se supune, prin asemănare, regulilor impuse în art. 33 și 37 din Legea nr. 7/1996, iar potrivit art. 37 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a fost admisă. Din conținutul textului legal enunțat rezultă că o astfel de cerere are caracter contencios, astfel încât, calitate de pârât poate avea doar persoana în favoarea căreia s-a efectuat înscrierea a cărei radiere se solicită, în speță, potrivit propriilor susțineri ale reclamanților și faptul că ar fi decedată, nu conferă legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B Sector 6.
Un argument în sprijinul acestei soluții este și decizia nr. 72/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în plângerile formulate în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996. Prin urmare, dacă Oficiul nu poate sta în judecată ca pârât în plângerile formulate împotriva încheierilor pronunțate chiar de acesta, în exercitarea atribuțiilor date în sarcina sa de legea cadastrului și a publicității imobiliare, cu atât mai puțin el va avea calitate procesuală pasivă în cererile de radiere înscrieri, precum cea de față.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel motivat reclamanții și, arătând că în Registrul de și aveau pusă interdicția de vânzare nr. 8/1997, interdicție ce avea la bază o cerere scrisă de mână, un titlu de proprietate nr. 32202 din 05 septembrie 1996 pentru o suprafață de teren de 500 mp. și o copie falsă a planului parcelar al sectorului 6, fără ca aceste acte să aibă vreo legătură cu imobilul reclamanților situat în- A, compus din teren de 400 mp. și casă de locuit, fără să existe vreun act în care să se menționeze vreo legătură cu proprietatea reclamanților și fără ca terenul înscris în acel titlu să fie identificat cu vreun cadastru.
Consideră că interdicția este pusă ilegal, întrucât nu are la bază un act legal din toate punctele de vedere și în condițiile în care reclamanții au o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat că sunt proprietarii terenului de la domiciliul lor și o altă hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat că sunt proprietarii construcției edificate pe teren.
Consideră că în mod neîntemeiat a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, întrucât este decedată și nu se poate judeca cu aceasta, considerând că cererea olografă întocmită nu poate fi judecată decât de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6.
Mai arată că potrivit dispozițiilor art. 42 înscrierea intenției de a înstrăina își pierde valabilitatea după două luni, iar potrivit art. 49 specifică faptul că cererea de înscriere a unui drept în cartea funciară trebuie să aibă atașat un act care justifică această înscriere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 22, 42, 49 și 50 din Legea nr. 9/1997.
Analizând sentința civilă apelată, față de motivele invocate de apelanți și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul a constatat că apelul este nefondat:
Este corectă soluția primei instanțe, având în vedere dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 precum și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii soluționat prin decizia civilă nr. 72/2007, reclamanții având la îndemână alte căi prevăzute de Legea nr. 7/1996 pentru a solicita radierea unei înscrieri în cartea funciară.
Această cerere se îndreaptă nu împotriva Oficiului de Cadastru, ci împotriva persoanei în favoarea căreia s-a efectuat respectiva înscriere, împrejurarea că aceasta este decedată neavând relevanță. Nu li s-a pretins reclamanților să se "judece cu un mort", așa cum se exprimă în cererea de apel (redactată de un avocat!), aceștia având posibilitatea identificării moștenitorilor persoanei decedate.
Indicarea în concret a procedurii de urmat în scopul soluționării cererii reclamanților nu intră însă în competențele instanței de judecată.
În consecință prin decizia civilă nr. 1087 din 05 septembrie 2008 Tribunalul București - Secția a Va Civilă, s-a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanții - apelanți și au formulat recurs, criticând-o sub aspectul faptului că interdicția înscrisă în cartea funciară a imobilului este nelegală, fiind înscrisă de o altă persoană decât dumnealor - adevărații proprietari. La baza instituirii interdicției, nu au existat acte legale justificatoare. Greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului - intimat atât timp cât este decedată. C care hotărăște asupra admiterii unei cereri privitoare la cartea financiară este pârâtul - intimat, astfel încât acesta are calitatea procesuală pasivă, făcând referire și la prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Au solicitat în consecință, admiterea recursului și casarea deciziei cu consecința admiterii acțiunii.
Și-au întemeiat în drept, cererea de recurs, pe prevederile art. 22, 42, 49 și 50 din Legea nr. 7/1996, art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 11 Cod de procedură civilă.
Au timbrat în mod corespunzător recursul, conform art. 3 și art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995.
Intimatul - pârât Oficiul pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară a Sectorului 6 B nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație, potrivit art. 308 alin. 2 Cod de procedură civilă.
În recurs, nu s-au administrat probe noi, conform art. 305 Cod de procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și ale art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, Curtea constată că criticile recurenților legate de nelegalitatea soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului - pârât, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă: "casarea unei hotărâri judecătorești poate fi cerută. când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă".
Întradevăr, potrivit art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă: "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Curtea de Apel apreciază că acest motiv de recurs este incident și fondat în cauză.
Astfel, cererea de chemare în judecată formată de recurenții reprezintă o acțiune în materie de carte funciară, concret, o acțiune în rectificare de carte funciară în sensul art. 33 - 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare.
Conform art. 33 alin. 2 din acest act normativ, prin rectificare se înțelege intre altele, radierea oricărei operațiuni susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Or, recurenții - reclamanți au solicitat direct instanței, radierea interdicției de vânzare nr. 8/1997 notată în cartea funciară.
Această acțiune se caracterizează prin caracter contencios, cum corect a dedus instanța de fond din prevederile art. 37 alin. 1 din lege și ea poate, în urma finalizării sale, printr-o hotărâre judecătorească, să constituie un înscris doveditor, temeinic în cadrul procedurii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 7/1996, privind rectificarea cărții funciare, în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Această ultimă procedură, prevăzută de art. 51 din lege, prin raportarea la art. 50 din același act normativ, are caracter necontencios în ceea ce privește activitatea registratorului de carte funciară, ulterior putându-se formula plângere împotriva încheierii date de aceasta, plângere care va fi soluționată de către instanța de judecată.
Așadar, recurenții - reclamanți în mod greșit invocă în susținerea criticilor dumnealor, prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996, întrucât nu ne aflăm în cadrul acestei proceduri, pentru considerentele menționate, concluzia fiind aceiași și pentru argumentul referitor la faptul că intimatul - pârât va decide ulterior, asupra cererii de rectificare a cărții funciare. Procedura prevăzută de art. 51 din Legea nr. 7/1996 este una ulterioară și distinctă de prezenta, aceasta din urmă fiind destinată realizării cu succes, a primeia.
Decizia în interesul Legii nr. LXXII din 15 octombrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă a intimatului, se grefează pe procedura plângerii împotriva încheierii date de registratorul de carte funciară, considerentele referitoare la procedură necontencioasă, din cuprinsul deciziei, fiind raportate la prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996 și nu la prevederile art. 33 - 34, 37 din același act normativ, caracterizate prin caracter contencios.
Plecând de la aceste observații preliminare, Curtea constată că potrivit art. 37 alin. 1 din Legea nr. 7/1996: "hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrierii nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a fost admisă".
Deși a surprins prin prisma acestui temei legal, necesitatea ca acțiunea prezentă să fie opozabilă celui ce a înscris interdicția de vânzare în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, cu toate acestea, instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în cauză, deși avea această obligație prevăzută de art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Astfel, instanța de fond, ca de altfel și instanța de apel, nu au pus în vedere recurenților - reclamanți, posibilitatea de a se judeca în contradictoriu cu moștenitorii numitei, ci s-a limitat doar la a-i întreba daca înțeleg să se judece cu intimatul - pârât sau cu numita, în condițiile în care i s-a învederat că a decedat (fila 19 dosar fond).
Procedând astfel, instanțele nu au dat dovadă de rol activ, obligație care le incumba în baza temeiului legal menționat și în consecință, au pronunțat o hotărâre judecătorească prin care fondul litigiului nu a fost soluționat. Vătămarea produsă recurenților constă tocmai în nesoluționarea sub aspectul fondului, a cererii dumnealor de chemare în judecată și în trimiterea acestora la o nouă acțiune, fapt care presupune timp și efort, în condițiile în care s-ar fi putut soluționa acțiunea în litigiul prezent, prin introducerea în cauză, a moștenitorilor persoanei ce a notat interdicția. Nu poate fi omis nici principiul exactității cărții funciare și al concordanței sale cu situația reală a imobilelor, din care decurge celeritatea reglementării eventualelor inadvertențe existente. Rolul activ al magistratului reprezintă o garanție concretă a dreptului fundamental prevăzut de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în cazul de față, reprezintă și o garanție a dreptului fundamental al recurenților de dispune de bunul lor (în legătură cu care figurează această interdicție de vânzare, înscriere apreciată de recurenții ca fiind nelegală), potrivit art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constatând așadar, că nerespectarea pe deplin, de către cele două instanțe, a prevederilor art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă a determinat această vătămare concretă, recurenților - reclamanți, care nu poate să fie înlăturată decât prin anularea actelor de procedură astfel date, respectiv a hotărârilor judecătorești astfel pronunțate, în baza art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă raportat la art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă și la împrejurarea că lipsa de rol activ a aparținut și instanței de fond, nu numai instanței de apel, pentru a se dispune casarea doar a deciziei recurate, fără a fi desființată și hotărârea primei instanțe, Curtea va admite prezentul recurs, va modifica însă, decizia recurată, în sensul că va admite apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, la prima instanță, urmând ca în funcție de poziția procesuală a părților în legătură cu introducerea în cauză, a moștenitorilor numitei, să se dispună în consecință, în mod legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1087 din 05 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Sectorului 6
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 1634 din 11 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6
Desființează sentința și trimite cauza, spre rejudecare la prima instanță de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
Red.
.
2ex./23.03.2009
-5.-;
Jud.6.-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Mariana Haralambe, Rodica Susanu
