Obligația de a face. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 55/2009
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta împotriva deciziei civile nr. 337/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta reclamanta și intimații pârâți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat, motivat și intimați au depus întâmpinare.
Recurenta reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr. -/22.01.2009 în valoare de 4 RON și timbru judiciar de 0,3 RON. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimații pârâți, de asemenea, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, arată că în fapt pârâții au denaturat declarațiile martorilor în cauză, instalația în speță fiind încă din anii 1960 - 1962, de când a cumpărat casa, și se știe că în tot cartierul existau probleme cu instalațiile de apă prin defectarea conductei. Mai arată că instalația proprie este peste canalul de evacuare al intimaților, sub garajul acestora, canalul colector fiind construit în aceeași conductă. Astfel, față de motivele invocate și în scris, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea pârâților să-i plătească 50% din valoarea cheltuielilor de efectuarea a instalației de apă. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, având cuvântul, învederează că susține ca temeinică și legală decizia Tribunalului Sibiu, știut fiind că încă din anii 1950 s-a adoptat o soluție cu niște instalații cu care acum nu mai sunt de acord, îngrădind exercitarea dreptului lor de proprietate și față de faptul că instalația proprie a fost întreținută, consideră că fiecare proprietar trebuie să achite cheltuielile făcute cu lucrările la instalația proprie. În concluzie, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă achiesează celor de mai sus.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, precum și cele expuse de părțile prezente, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1407 din 4.06.2008 a Judecătoriei Mediaș au fost admise în parte atât acțiunea civilă promovată sub nr. 2723 din 7.08.2007 de reclamanta în contradictoriu cu intimații și, cât și acțiunea promovată de aceștia în contradictoriu cu reclamanta, constatându-se că ea are un drept de servitute de apeduct asupra fondului intimaților, că servitutea este împovărătoare pentru fondul aservit și, ca urmare, s-a dispus ca reclamanta să mute instalația de canalizare și apă potabilă de pe terenul intimaților, în caz de refuz fiind autorizați aceștia să efectueze lucrările, ambele părți fiind obligate să suporte costurile, în cote de 50% fiecare; au fost respinse celelalte cereri și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că, de bun simț, odată ce instalația este comună celor două părți, este evident faptul că părțile au avut, inițial, o înțelegere referitoare la accesul în comun la aceste utilități. În prezent, soluția adoptată în anii 1960 nu mai este dorită, iar partea vrea să construiască pe terenul său, sistemul de canalizare împiedicând această intenție. instalației este chiar prin mijlocul curții, iar expertiza efectuată în cauză specifică faptul că există posibilitatea tehnică de branșare separată a celor două părți. Reclamanta, beneficiind de servitutea de apeduct mai mult de 30 de ani, a dobândit prin prescripție achizitivă acest drept. Servitutea însă este excesiv de împovărătoare pentru fondul aservit, astfel încât este preferabilă soluția propusă de expert pentru separare. Cheltuielile ce vor fi necesare nu pot fi puse doar în sarcina proprietarului fondului aservit, căci servitutea nu a fost creată ca unică soluție pentru fondul servant, ci a reprezentat o rezolvare economică, la acea dată, a problemei, cu avantaje pentru ambele părți. De aceea, părțile vor suporta în mod egal cheltuielile. Cererea de întabulare a servituții nu mai este admisibilă în condițiile în care s-a dispus dezafectarea ei.
Împotriva sentinței au declarat apel intimații, care au criticat soluția pentru admiterea în parte a cererii lor și a cererii reclamantei, căci doar a lor este fondată, în timp ce cea a reclamantei trebuia respinsă în întregime, asupra completării de acțiune principală instanța nu s-a pronunțat, cheltuielile de separare nu ar trebui împărțite, căci ei au întreținut instalația. Greșit s-au compensat cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 337/17.11.2008 pronunțată în dosar nr. 2723//257/2007 Tribunalul Sibiu - secția civilă a admis apelul pârâților și, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1407/04.06.2008 a Judecătoriei Mediaș, în sensul că a admis cererea conexă, a obligat reclamanta pârâtă reconvențională să mute instalația de canalizare și apă potabilă de pe terenul pârâților reclamanți reconvenționali și pe terenul propriu, iar în caz de refuz a autorizat pârâții reclamanți reconvenționali să efectueze aceste lucrări (inclusiv întocmirea documentației necesare pentru obținerea avizelor) pe cheltuiala exclusivă a reclamantei pârâte.
A fost înlăturată dispoziția de obligare a părților la suportarea cheltuielilor de mutare a instalației în proporție de 50% fiecare.
A fost obligată reclamanta - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată la fond.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, din noțiuni de economie, racordarea intimatei la utilitățile de canalizare și apă potabilă ale orașului s-a făcut prin grefare pe instalația apelanților, însă în prezent situația este stresantă pentru ambele părți.
Art. 480 din civ. a definit proprietatea ca fiind acel drept real care conferă titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interes propriu, cu respectarea legislației în vigoare. Dreptul de dispoziție dă posibilitatea proprietarului de a dispune de substanța bunului, adică de a-l transforma, consuma, înstrăina sau distruge. Fiind considerat, în prevederile art. 1 alin.1 din Primul Protocol Adițional al, ca un drept fundamental, el este absolut și inviolabil, deplin și exclusiv, perpetuu și transmisibil, el nu se pierde prin neexercitare, acțiunea în revendicare fiind imprescriptibilă. La baza transmisiunii unui atribut al dreptului de proprietate stă principiul consensualismului, consacrat în art. 971. Civ, conform căruia, printre altele, proprietarii pot stabili pe proprietățile lor sau în favoarea proprietății lor, orice fel de servituți, cu condiția ca acestea să nu contravină ordinii publice - art.620 civ. Dreptul se stinge în patrimoniul titularului doar în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prescripției achizitive de către posesorul bunului.
Potrivit art. 576.civ. servitutea este sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea altuia, având alt stăpân. Rezulta că este un drept asupra lucrului altuia, imobilul în favoarea căruia se constituie servitutea fiind dominant, iar cel asupra căruia exista sarcina, fond aservit, situația durând atât timp cât este realizat acordul părților. Fiind o îngrădire a dreptului de proprietate, limitare normală a atributului folosinței, in scopul folosirii raționale a fondurilor învecinate, ea implică anumite restrictii sau impedimente pentru exercitarea drepturilor celor două părți, cea care se recunoaște după semne exterioare, precum apeductele, incluzând dezagremente ale dreptului, suportate de unul dintre proprietari. Printre drepturile si obligatiile proprietarului fondului dominant, la loc principal stă obligatia de a se folosi de servitute numai in conformitate cu titlul, fara a face nici în fondul dominant, nici în fondul aservit, vreo modificare împovărătoare pentru cel de-al doilea., proprietarul fondului aservit are obligatia de a nu face nimic pentru a scădea sau îngreuna întrebuințarea servituții, iar daca totusi servitutea, in forma ei initial stabilită, a devenit prea împovarătoare sau dacă îl împiedică să folosească imobilul său, el poate oferi, proprietarului celuilalt fond, în loc, o soluție - art.634 civ. Stingerea servituții convenționale poate avea loc prin revocarea sau anularea dreptului, in virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.În prezenta cauză, servitutea s-a constituit și se perpetuează în condițiile în care există o altă posibilitate de rezolvare a situației, cea normală, fondul dominant nefiind înfundat și existența, folosirea, trecerea, accesul la utilitate putându-se face fără aservirea celuilalt fond. Desigur, de asemenea, că utilitățile unui imobil trebuie să facă parte și să depindă în mod exclusiv de acel imobil, dacă este posibil ( și este), aceasta fiind de esența dreptului de proprietate. În ce privește suportarea cheltuielilor aferente lucrării de separare, este evident că ele trebuie suportate de beneficiarul lucrării, deci de intimată, căci apelanților nu le produce alt avantaj decât cel al degrevării fondului lor, această stare fiind normală stării de proprietate. Practic, intimata efectuează în prezent ceea ce ar fi trebuit să facă antecesorul său, la data instituirii servituții convenționale, adică racordarea directă la canalizarea și apa potabilă a orașului. Pentru situația în care ar exista refuz, lucrările se vor efectua de către apelanți, dar pe cheltuiala exclusivă a intimatei. În ceea ce privește dobândirea dezmembrământului pe calea prescripției achizitive, în conformitate cu prevederile art. 623.civ. pot fi dobândite prin uzucapiune numai servituțile propriu-zise, continue și aparente (ex: servitutea de vedere), posesia trebuind să se exercite timp de 30 de ani(să fie utilă și fără vicii). În cazul de față, nu se poate vorbi de uzucapiune, căci intimata beneficiază de dezmembrământ cu acordul și prin bunăvoința apelanților, aceasta neconstituind premisă a exercitării prescripției achizitive și a dobândirii dreptului de proprietate pe această cale. Cum, însă, acest aspect nu a fost criticat de către apelanți, nu se va insista asupra lui.
În ce privește nepronunțarea asupra completării de acțiune principală, se constată că instanța s-a pronunțat, sentința incluzând cererea privind dreptul de servitute, întabularea acestui drept, constatarea convenției antecesorilor(s-a recunoscut prin admiterea constatării uzucapării servituții), iar cererea privind respectarea convenției fiind respinsă implicit prin soluția dată problemei de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, motivat și timbrat, reclamanta, solicitând menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 1407/2008 a Judecătoriei Mediaș, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că racordarea sa la utilitățile de canalizare și apă potabilă ale orașului s-au făcut prin grefarea pe instalația intimaților și, deoarece în momentul în care s-au introdus instalațiile de canalizare și apă potabilă, acestea au fost introduse pentru ambele imobile în același timp, iar costurile efectuate cu aceste instalații au fost suportate de ambele imobile în cote egale.
Cât timp costurile de instalare au fost efectuate de ambele părți, recurenta a apreciat că și cheltuielile legate de mutarea instalației și de efectuarea noilor racorduri ar trebui achitate în mod egal.
Recurenta a făcut referire și la veniturile de care beneficiază, pensia sa nefiind suficientă pentru a achita toate cheltuielile legate de instalații.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea formulată, intimații și au solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susținând că instalațiile de utilități apă - canal, făcute prin grefare pe instalația lor, le îngrădesc exercitarea liberă a dreptului de proprietate.
Expertiza efectuată a dovedit că există posibilitatea de branșare separată a părților, iar cât timp cheltuielile de întreținere a instalației au fost suportate doar de intimați, aceștia au apreciat că doar recurenta trebuie să suporte cheltuielile de separare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul reclamantei este fondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului a rezultat că, din rațiuni economice, la nivelul anilor 1960, antecesorii părților, proprietari ai imobilelor de la nr. 52 și 54 din strada - - M, au convenit ca racordarea la utilitățile de canalizare și apă potabilă a imobilului aflat în prezent în proprietatea recurentei să se realizeze prin grefare pe instalația aferentă celuilalt imobil, costurile fiind suportate în mod egal.
În mod corect primele instanței au constatat că în speță este vorba despre o servitute de apeduct, reglementată de art. 622 Cod civil, care în prezent a devenit împovărătoare pentru fondul aservit, din expertiza tehnică efectuată rezultând că există posibilitatea mutării instalației de canalizare și apă potabilă de pe terenul intimaților și, pe terenul propriu.
Cu privire la cheltuielile ocazionate de debranșare și mutarea instalației, Curtea constată că, din considerente de echitate, se impune ca acestea să fie suportate în proporție de 50% de către fiecare parte litigantă (recurenta reclamantă, pe de o parte, respectiv intimații pârâți și, pe de altă parte), întrucât și costurile inițiale, legate de instalarea sistemului de canalizare și apă potabilă, au fost suportate în mod egal de proprietarii imobilelor.
Sub acest aspect, Curtea reține că soluția primei instanțe, de împărțire a costurilor legate de mutare în procent egal pentru fiecare parte, este cea justă, având în vedere rațiunea pentru care instalațiile au fost comune și modul în care au fost împărțite cheltuielile inițiale.
Pentru aceste considerente, raportat la dispozițiile art. 312 alin 2 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 337/17.11.2008 a Tribunalului Sibiu și va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1407/04.06.2008 a Judecătorie M, pe care o va păstra.
Se va înlătura dispoziția de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată din apel, iar în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 754,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs, efectuarea acestora fiind justificată cu chitanțele depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 337/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1407/4.06.2008 a Judecătoriei Mediaș, pe care o păstrează.
Înlătură dispoziția de obligare a intimatei la cheltuieli de judecată în apel.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 754,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
. activitatea
Semn. Președinte
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. / 2 ex/23.03.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Monica Farcaș
