Obligație de a face. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVIL
DECIZIA CIVIL Nr. 54/2009
Ședința public de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
Judector: - -
Judector: - -
Grefier: - -
Pe se afl judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 259/27.10.2008 pronunțat de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal fcut în ședința public se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz instanței c recursul este timbrat (filele 19,20), este motivat și s-au depus prin serviciul registratur la data de 29.01.2009 întâmpinare formulat de intimat și la data de 02.02.2009 precizare scris formulat de ctre recurent, anexând adeverinț medical.
Instanța, în deliberare faț de actele și lucrrile dosarului, apreciaz c recurenta depune la dosar concluzii, și, faț de adeverința medical anexat, din care rezult c aceasta este în imposibilitatea de a se prezenta, îns nu solicit amânarea cauzei, se constat cauza în stare de judecat, fiind lsat în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de faț,
Prin sentința civil nr. 299/2008 pronunțat de Judec toria Brad în dosar nr- a fost admis în parte acțiunea civil formulat și precizat de reclamantul împotriva pârâtei care a fost obligat s-și ridice bunurile personale aflate în imobilul proprietatea reclamantului și s-i plteasc acestuia 8,30 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut c pârâta a fost evacuat din imobilul proprietatea reclamantului prin sentința civil nr. 22/2003 pronunțat de Judec toria Brad în dosar nr. 1099/2002. Pârâta a fost efectiv evacuat din imobil în baza sentinței menționate mai sus, fapt consemnat în procesul verbal din 03.11.2004 al executorului judectoresc.
Se mai constat c aceasta a recunoscut c are bunuri personale în imobil apreciindu-se c motivul invocat de aceasta c nu are spațiu pentru a-și depozita aceste bunuri nu are nici o relevanț atâta timp cât aceasta nu justific nici un drept asupra imobilului respectiv care s o îndreptțeasc s-și țin bunurile personale în acel imobil.
Întrucât reclamantul nu a dovedit existența vreunui prejudiciu cauza de pârât, cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii a fost respins ca nefondat.
Prin decizia civil nr. 259/A/2008 pronunțat de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul introdus de pârâta împotriva acestei sentințe.
În considerentele deciziei s-a reținut c reclamantul este unicul proprietar al imobilului în litigiu, ceea ce-i confer dreptul de a exercita liber posesia și folosința asupra acestuia. Din procesul verbal întocmit de executorul judectoresc la 6 iulie 2007 rezult c în imobil au rmas în continuare bunuri ale pârâtei, pe care aceasta a refuzat s le ridice fiind lsate în custodia reclamantului.
Reținând c reclamantul nu mai este de acord s pstreze bunurile în custodie s-a apreciat c în mod corect instanța de fond a admis acțiunea acestuia, doar în acest mod fiind posibil partajarea deplin a dreptului su de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând participarea procurorului pentru înlturarea greșelilor fcute.
În motivarea recursului se arat c reclamantul este proprietar pe dou camere din apartamentul nr. 1 și dou din apartamentul unde pârâta a locuit împreun cu soțul și fiul și de unde a fost nelegal evacuat deoarece construcția a fost dobândit doar de socrii acesteia. Între anii 1962 - 1965, când reclamantul avea doar 11 ani, soțul pârâtei și tatl acestuia au mai edificat dou camere, extindere la același imobil, iar în tot acest timp salariile pârâtei și ale soțului intrau în bunul comun.
Precizeaz c aceast construcție a fost bun comun și nu bun propriu al reclamantului, c socrul su a fost influențat mult de cea de-a doua soție (mam vitreg a soțului ei) și a devenit indiferent faț de primii doi copii și chiar avea dușmnie pe ei deoarece au testament dat de bunici, testament care nu a fost dezbtut nici pân în prezent.
Pentru aceste motive solicit actualizarea și rectificare de CF, reintegrarea în bunul comun și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecat.
Mai cere ca asistența juridic gratuit s se fac de avocații care i-a avut din anul 1996.
Solicit, deasemenea, succesiunea și partajarea corect pentru fiecare moștenitor de drept cât și succesiunea rmas dup bunicii soțului ei.
Prin întâmpinarea formulat în cauz intimatul a artat c evacuarea s-a fcut legal în urma achitrii succesiunii dup fraților de tat și Bombi. Solicit cheltuieli de judecat.
Verificând decizia atacat prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea constat c recursul este nefondat.
Pentru cauzele având obiectul celei de faț nu exist dispoziții legale din care s rezulte necesitatea participrii procurorului, astfel c solicitarea recurentei de participare a procurorului la judecarea recursului nu a putut fi primit.
Extrasul CF aflat la dosarul de fond atest faptul c reclamantul este singurul proprietar tabular al imobilului în litigiu cu titlu de întreținere, din anul 1993. Se reține, de asemenea, c prin sentința civil nr. 22/2003 a Judec toriei Brads -a dispus evacuarea pârâtei din acest imobil și c dispozițiile acesteia au fost executate în cadrul dosarului execuțional nr. 151/2004 al, în procesul verbal încheiat la 03.11.2004 consemnându-se c pârâta a fost evacuat.
În condițiile în care reclamantul este singurul proprietar al imobilului iar pârâta a fost deja evacuat din acesta, în mod corect în raport de dispozițiile art. 480 Cod civil, instanțele fondului au considerat întemeiat acțiunea reclamantului, pârâta neavând nici o justificare în a continua s mai ocupe una din camerele imobilului cu bunuri personale. În caz contrar s-ar ajunge la înclcarea atributelor dreptului de proprietate de care reclamantul se bucur în temeiul textului de lege menționat mai sus.
Toate susținerile recurentei referitoare la faptul c imobilul a fost bun comun al soțului și al socrilor si, c salariul su și al soțului au fost folosite pentru edificarea unei extinderi la acesta constând în dou camere, c imobilul nu este bun propriu al reclamantului cât și chestiunea referitoare la existența unui testament în favoarea primilor doi copii ai socrului su sunt aspecte care exced obiectului cauzei de faț. Acestea au fost în parte analizate cu ocazia dezbaterii masei succesorale dup defuncții și finalizat cu sentința civil nr. 22/2003 pronunțat și în contradictoriu cu, pârâta recurent, stabilindu-se c reclamantul este proprietar al imobilului.
În msura în care alte chestiuni legate de componența masei succesorale și de calitatea de moștenitori testamentari ai primilor doi copii ai lui (socrul pârâtei) dup bunicii lor nu au fost invocate și examinate în dosarul finalizat cu sentința nr. 22/2003, pârâta avea posibilitatea s le valorifice pe calea unei acțiuni distincte, desigur în condițiile și termenele prevzute de dispozițiile legale în materie.
În acest context, având în vedere c cererile pârâtei de actualizare și rectificare CF și de reintegrare în bunul comun nu au format obiect al analizei primei instanțe și nici a celei de apel (în cadrul unei eventuale cereri reconvenționale), aceste solicitri fcute pentru prima dat în recurs sunt inadmisibile. Totuși pârâta are posibilitatea de a le supune și pe acestea discuției în fața unei instanțe judectorești în cadrul unei acțiuni separate.
Concluzia care se impune este aceea c, în lipsa unei hotrâri judectorești care s confirme toate aceste susțineri ale pârâtei și în condițiile în care, așa cum s-a mai artat reclamantul este singurul proprietar tabular al imobilului, aspectele relevate de pârâta recurent nu pot justifica o alt soluție decât cea deja adoptat de judectorie și tribunal, respectiv cea de admitere a acțiunii promovate de reclamant.
Faț de cele ce preced, constatând c nu poate fi reținut ca întemeiat niciunul din motivele de nelegalitate conținute de art. 304 Cod procedur civil, Curtea, în baza art. 312 Cod procedur civil, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Deși a solicitat, reclamantul intimat nu a probat efectuarea vreunor cheltuieli de judecat în recurs astfel c nu se poate da eficienț prevederilor art. 274 Cod procedur civil în favoarea acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 259/A/27.10.2008 pronunțat de Tribunalul Hunedoara - secția civil în dosarul nr-.
Fr cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 06.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
Ï. activitatea
Semn. PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/03.03.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Monica Farcaș
