Obligația de a face. Decizia 605/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 605
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 23 iunie 2008, privind judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.59/A din28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr.1490 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 23 iunie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei M, la data de 07.06.2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții să-și demoleze construcțiile anexe pe care le-au edificat pe terenul reclamantei, în suprafață de 1332. în temeiul dispoz.art.26 din Lg.50/1991.
În motivarea acțiunii,reclamanta a susținut că pârâții i-au ocupat suprafața de teren de 1332. situată în intravilanul satului a, iar în anul 1993, au construit pe acesta un grajd,și deși au fost somați să-i lase liber terenul, au continuat să construiască și alte anexe.
Pârâții și, au depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă,întrucât la data la care au edificat construcțiile,nici reclamanta și nici autorul său nu mai erau proprietari ai respectivului teren,ci dimpotrivă ei au primit suprafața de la fostul CAP cu titlul de lot de casă, edificând construcțiile cu credința că sunt proprietarii terenului.
Prin cererea reconvențională, pârâții au solicitat: 1) instituirea unui drept de superficie în favoarea lor,întrucât gospodăria acestora este edificată pe acest teren - obligarea reclamantei la plata construcțiilor edificate pe acest teren, a materialelor, a manoperei,a sporului de valoare adus terenului și 2) instituirea unui drept de retenție în favoarea lor,până la data la care reclamanta îi va despăgubi cu contravaloarea edificiilor,plantațiilor,îmbunătățirilor făcute de ei.
Prin sentința civilă nr.1490/18.10.2007,Judecătoria Maa dmis acțiunea civilă, a obligat pârâții să demoleze construcțiile aflate pe terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 1.332. situat în intravilanul comunei a cu vecinii: E - drum comunal, V - T 17/4 A 833,N - P și S - Al, a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta să plătească pârâților suma de 8.603 lei cu titlu de pretenții, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate pe teren.
A respins capătul cererii reconvenționale privind instituirea unui drept de superficie.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu, care a fost atribuit anterior colectivizării pârâților ca lot în folosință,teren pe care și-a edificat mai multe construcții înainte și după anul 1990.
Cu privire la instituirea unui drept de superficie s-a reținut că, nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acestui petit întrucât ar duce la desființarea însuși a dreptului reclamantei iar faptul că pârâții au amplasat o parte din construcțiile aferente gospodăriei lor pe terenul reclamantei,nu e de natură să le confere automat un drept de superficie.
In termen legal, reclamanta declarat apel criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală,întrucât cuprinde dispoziții contradictorii, pe de o parte dispunând demolarea construcțiilor, iar pe de altă parte obligând-o la c/val,construcțiilor, deși trebuia să oblige numai pe pârâți la demolarea construcțiilor.
Pârâții au declarat apel, criticând sentința civilă nr.1490/2007 ca fiind netemeinică și nelegală.
Au susținut că, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că sunt constructori de bună-credință, clădirile fiind edificate pe un teren primit ca lot de casă de la fostul CAP ceea ce rezultă cert din declarațiile martorilor, că au acționat ca adevărați proprietari, și că reclamanta,prin nici un mijloc de probă,nu dovedit reaua - credință a lor,că instanța nu dat dovadă de rol activ,întrucât nu analizat aspectul că au plătit impozite pentru teren și construcții,că nu dețin o altă construcție cu destinație de locuință și că se impunea instituirea unui drept de superficie.
Prin decizia civilă nr.59 A din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul reclamantei și s-a schimbat parțial sentința, în sensul respingerii cererii reconvenționale, s-a respins apelul pârâților care au fost obligați la 733 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către apelanta reclamantă; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a motivat că se impunea respingerea cererii reconvenționale pentru că pârâții sunt constructori de rea credință, reținând că asupra acestui aspect s-a statuat irevocabil prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile anterioare prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate emis autorilor pârâtei.
S-au indicat în acest sens decizia civilă nr.1589 A/2001 a Tribunalului Mehedinți, sentința civilă nr.1444/2003 a Judecătoriei M, menținută prin decizia nr.647/2004 a Curții de APEL CRAIOVA și parte din considerentele acelor hotărâri.
Pe baza acelorași hotărâri s-au înlăturat declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea pârâților pentru dovedirea bunei-credințe.
S-au apreciat ca irelevante înscrisurile privitoare la plata impozitelor pentru construcțiile în discuție precum și criticile apelanților pârâți referitoare la lipsa de rol activ a primei instanțe.
Privitor la existența dreptului de superficie cerut de pârâți, instanța a motivat că nu se putea constata întrucât nu au făcut dovada acordului reclamantei cu privire la edificarea construcțiilor pe terenul său.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs pârâții, invocând art.304 pct.7 și 9 pr.civ.
Recurenții pârâți au susținut că hotărârile sunt lipsite de temei legal, date cu aplicarea greșită a legii și nu au cercetat pe fond problema bunei-credințe a pârâților.
Au arătat că instanțele au ignorat prezumția de bună-credință instituită prin legislația civilă, precum și momentul în raport de care se analizează buna sau reaua credință a ce a edificat construcția pe terenul altuia.
În concret, pârâții au arătat că la data edificării construcțiilor, terenul se afla în proprietatea statului iar nu a reclamantei și că au edificat construcțiile cu bună credință în considerarea acordului proprietarului de la acea vreme.
Au mai arătat că instanțele nu au avut în vedere că pe terenul pe care sunt edificate construcțiile au avut reconstituit drept de proprietate în baza Legii 18/1991 - dar titlul emis a fost ulterior anulat prin hotărâri judecătorești.
Recursul este fondat.
Instanțele au soluționat cauza fără o cercetare propriu-zisă a bunei sau relei-credințe a pârâților reclamanți la data edificării construcțiilor în litigiu.
Rolul instanțelor de judecată este de a soluționa conflictul de interese cu care au fost sesizate prin examinarea tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți.
În acest sens sunt dispoz.art.129 pr.civ. ce trebuie interpretate prin raportarea la art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, se constată că instanțele au fost investite cu soluționarea unei acțiuni în desființarea construcțiilor și a unei cereri reconvenționale în constatarea existenței unui drept de superficie, iar în subsidiar a obligării reclamantei la plata sporului de valoare adus fondului său prin edificarea construcțiilor.
Reclamanta nu a invocat drept temei al acțiunii art.494 alin.2 din Codul civil - pe care se întemeiază de regulă acțiunile în desființarea construcțiilor ori plantațiilor - ci art.26( 32) din Lg.50/1991 care dă dreptul doar autorităților locale să solicite desființarea acelor construcții edificate în lipsa autorizației de construcție.
Prin motivarea apelului, reclamanta deși susținut legalitatea soluției dată acțiunii prin care s-a dispus demolarea construcțiilor pârâților, criticând dispozitivul sentinței pentru dispozițiile potrivnice pe care le cuprinde, a arătat că s-ar fi justificat plata sporului de valoare cerută prin cererea reconvențională pentru plantațiile și fântâna de pe teren ce nu se pot ridica.
Pe de altă parte, atât din cererea reconvențională, cât și din apărările formulate de pârâți pe parcursul litigiului, rezultă că aceștia au invocat situația de bună-credință - și au cerut instanțelor să facă aplicarea prezumției bunei-credințe instituită în legislația civilă română.
Cererea de demolare a construcțiilor edificate de pârâți este intrinsec legată de stabilirea calității lor de constructori de bună sau rea- credință.
Noțiunea de bună credință, în accepțiunea art.494 cod civil se interpretează într-un sens mai larg decât noțiunea generală de bună- credință pentru că nu este limitată doar la ipoteze în care există un titlu care întemeiază convingerea eronată a autorului lucrării că este proprietar și asupra terenului sau titular al altui drepr real care-i conferă prerogativa dreptului de proprietate asupra lucrării ci este incidentă și situația în care se dovedește acceptul proprietarului terenului, de la data executării lucrărilor, pentru edificarea lor.
La soluționarea cauzei instanțele nu au avut în vedere aceste aspecte de ordin teoretic.
Prima instanță interpretând eronat cererea reconvențională a pârâților ca exprimând un acord de desființare a construcțiilor a pornit în examinarea cauzei de la premisa greșită a acceptului pârâților la admiterea acțiunii, fără a analiza propriu zis cererile și apărările pârâților și nici temeiul juridic al acțiunii indicat de reclamantă sau cel care ar rezulta din motivarea în fapt.
Instanța de apel a refuzat o reanalizare a probatoriilor încuviințate și administrate în speță. considerând greșit că asupra relei-credințe a pârâților în edificarea construcțiilor ar fi statuat instanțele în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile anterioare, ( decizia nrt.1589A/2001 A Tribunalului Mehedinți, și sentința civilă nr.1444/2003 a Judecătoriei - M)înlăturând toate dovezile administrate de pârâți în cauză ca fiind în contradicție cu considerentele acelor hotărâri.
Examinând hotărârile judecătorești susmenționate, se constată că nu au putere de lucru judecat în speță, întrucât instanțele nu au fost investite cu stabilirea regimului juridic al construcțiilor aflate pe terenul în litigiu ci doar cu analizarea valabilității celor două titluri de proprietate emise succesiv pe numele autorilor pârâtei (inițial pe numele autoarei și ulterior pe numele autorului ).
Decizia civilă nr.1589 A/2001, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.1237/2001 a menținut sentința civilă nr.1807/2000 a Judecătoriei M, prin care s-a admis acțiunea în anularea titlului de proprietate formulată de reclamantul împotriva pârâtei și Prefecturii M și s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr.65884/07.06.1996 emis pe numele pârâtei - pentru suprafața de 1332 mp. din 92 374.
Pârâții din prezenta cauză nu figurează ca părți în sentință, dar au formulat cerere de intervenție accesorie în faza apelului pentru a susține apelul declarat de pârâta împotriva sentinței.
Fiind intervenienți accesorii, pârâții nu-și puteau valorifica drepturile proprii în acel litigiu, susținând doar drepturile apelantei pârâte din acea cauză - astfel că nici instanțele nu puteau să examineze drepturile intervenienților asupra terenului și cu atât mai puțin reaua sau buna credință a acestora în edificarea construcțiilor.
Aceste hotărâri au putere de lucru judecat în speță doar în privința stabilirii titularului dreptului de proprietate asupra terenului.
Sentința civilă nr.1444 din 24 oct.2003, pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr.2297/2003 a soluționat o acțiune în anularea celui de al doilea titlu de proprietate (78748/2000) emis pe numele autorului (ca urmare a modificării titlului inițial nr.65884/1996 prin sentința civilă nr.155/27.01.2001 a Judecătoriei M) în sensul emiterii titlului pe numele tuturor moștenitorilor autorului.
Prin sentința nr.1444/2003 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor, și și s-a anulat titlul de proprietate nr.78748/2001 - parțial pentru suprafața de 1332 mp. instanța reținând că pentru această suprafață se reconstituise drept de proprietate autorului reclamantei - - prin sentința civilă nr.1807/2000 - fiind nerelevantă împrejurarea că terenul a fost atribuit ca lot în folosință pârâtei.
Pârâtul nu a fost parte în acel litigiu, astfel că instanțele au analizat valabilitatea titlului emis pârâtelor doar din perspectiva drepturilor ce le reveneau acestora asupra terenului, nu și eventualelor drepturi reale ale pârâtului.
În prezenta cauză, pârâții au susținut că în anul 1969 li s-a atribuit o suprafață de teren pentru construcția unei locuințe și anexelor gospodărești, iar martorii audiați la propunerea acestora s-au referit de asemenea la atribuirea unor suprafețe din terenul aflat în acea perioadă în proprietatea CAP, pentru edificarea construcțiilor specifice unei gospodării din mediul rural.
Totodată, expertiza tehnică efectuată în cauză de către expert a identificat pe terenul în discuție și o construcție - C 4 cu destinația de locuință.
Instanțele nu au avut în vedere aceste probatorii și nici înscrisurile depuse de către pârâți spre a dovedi achitarea taxelor și impozitelor legale pentru construcțiile în discuție, considerând că reaua credință a pârâților în edificarea acestor construcții s-ar fi stabilit prin hotărârile date în acțiunile având ca obiect anularea titlurilor de proprietate.
Nu s-a făcut nici distincția necesară între terenurile atribuite pentru edificarea de case și loturile date în folosință și nici între ipotezele reglementate de art.23 și cele avute în vedere de art.24 din Lg.18/1991 (în forma actuală în vigoare), situația invocată de pârâți regăsindu-se în art.24 din lege. Acest din urmă text privește terenurile atribuite de cooperativele agricole de producție cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
Aceste ipoteze trebuie avute în vedere pentru a se stabili dacă pârâții sunt constructori de bună sau rea credință (chiar dacă prin hotărârile anterioare s-a statuat asupra proprietarului terenului) - întrucât data la care se apreciază buna credință este data edificării construcțiilor.
Dacă pârâții, la data edificării construcțiilor -aveau reprezentarea că li s-a atribuit terenul în acest scop - ei sunt constructori de bună credință - potrivit art.494 alin.3 civil - iar proprietarul fondului este obligat, în virtutea principiului accesiunii, să rețină lucrarea plătind fie valoarea materialului și prețul muncii, fie o sumă egală cu sporul de valoare pe care l-a dobândit terenul prin ridicarea construcțiilor și plantațiilor.
B credință încetează - conform art.487 civ, - la data la care pârâții au cunoscut viciul titlului lor - și instanțele trebuie să lămurească acest aspect.
Capătul de cerere din reconvențională privitor la constatarea dreptului de superficie trebuie examinat în considerarea proprietarului terenului de la data edificării construcțiilor și nu al proprietarului actual.
tuturor acestor aspecte echivalează cu necercetarea fondului - de către cele două instanțe - și impune în baza art.312 alin.3 pr.civ, casarea celor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.59/A din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr.1490 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligația de a face.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08.07.2008
Red.jud. -
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
